Zbor spre înălțimi

Suflet de copil

Purtăm cu toți, ascuns în noi
Un suflet gingaș de copil,
Ce alerga desculț prin ploi
Crezând că vara a sosit, în luna lui april

Și simte un ocean de bucurie
Când fratele, în brațe îl mângâie
Cu aceeași gingășie de parinte
Iubire sfântă de copil cuminte

Încă mai simt la mine în suflet,
Acel copil naiv, cu fața numai zâmbet
Ce se ascundea printre ierburi
Să prindă în palme, fluturi

Să numere stropii de ploaie
Adierea vântului, să o prindă în palme
Desculț alerga prin iarba cu rouă
Soarele la piept îl strângea, cu mâinile amândouă

Alerga cât era ziua de lungă
Pe firul apei limpezi, pietrele număra
Dar timpul, tot nu putea să-i ajungă
Iar cerul răsturnat în apă, alături de el se bucura

Alerga fericit, pe brazda întoarsă de plug
Aburul cald se înălța spre cerul albastru
Pe vârfuri se ridica și ținea boii de jug
Visa să zboare cândva, pe un cal măiastru

La harță se lua, cu ciorile pe câmp
Că fură boabele de aur, puse-n pământ
Graurii, îi alerga prin grădină
Că furau cireșele roșii, ce se scăldau în lumină

Când ochii închid, mă văd iar copilul
Ce alerga desculț, prin iarba cu rouă
Și simt cum bucuria îmi inundă sufletul
Când zorii veseli răsar și începe o zi nouă

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Vor înflori

Ospăț mi-a fost pâinea primită pe brânci
Și vinul cu spini din adâncul ceresc…
Când azi sunt un prunc reîntors printre prunci
Un vis regăsindu-și răspunsul firesc…

Mi-a fost sărutarea ciuntită de vânt
Si versul de foc s-a născut din nămol,
Ce-a fost din pământ s-a reîntors în pământ
Ca aripi sa-mi crească pe umărul gol…

Nimic de pomană n-am vrut să accept
Și nu mi-am cerut decât prânzul sărac
Plătit cu iubirea țâșnită din piept…
Și-un colț din poveste am vrut ca să-mi fac

În versuri mi-am pus universul aprins
Ca el să vă pară un lucru firesc.
Și când trandafirii din piept mi s-au stins
Există o vreme când ei înfloresc…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

APROAPE CĂ…
de Georgeta Giurea

Aproape că, mi-e soarele prieten,
Aproape că, de mine am uitat,
De când se-arată vara printre lanuri,
Cu tot ce e frumos și- adevărat.

M-asteaptă printre ierburi vii, poeme,
Mă răscolește cântecul de cuci
Și roua picurând așa, devreme,
Printre iubiri și arborii năuci.

Aproape că mi-e soră ciocârlia,
Cu vântul în cântare mă întrec,
Îmi este pașnic așternut, câmpia,
Unde m-așez și ore-n șir petrec.

Aproape că aici, în calde rime,
M-atinge ceva sfânt, dumnezeiesc,
Și se lărgesc hotarele-mi infime
Cu ceru-albastru când mă infrătesc.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Iluzia unui rest de viață

Nu mă-ntreba când se termină noaptea
Nici ziua când începe să nu mă întrebi…
Cum aș putea auzi tremurul întrebărilor tale?
Deasupra fricilor slute
ceru-și destramă Cuvântul.
În umbra veșniciei,
Luna se-ndepărtează de Pământ.
Și lumea se goleste de stele .

Din zori se nasc furtuni…
E prea mult zgomot pentru nimic.
Fii tăcere!
Tăcerea renunțării la goliciune.
Tăcerea renunțării la timp.

(Mihaela Avram, 02.06.2022)

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Reverie
Du-mă reverie-n spaţiu şi izbeşte-mă de stele
Curgătoare, sclipitoare fă-mă ca să fiu ca ele!
Să mă plimb cu nonşalanţă pe al galaxiei nimb
Şi să-mi făuresc din aştri coliere de argint.

Să adun trei stele-n palme şi să le spoiesc cu dor
Să mă fac apoi cometă şi să mi le-agăţ în păr
Şi să zbor, să zbor de-aiurea, să mă pierd prin lung şi-n lat
Să aprind lumini în noapte, Universul să-l străbat.

Şi apoi cu nonşalanţă, tu aşază-mă pe-o stea,
Să mă contopesc în spuma-i şi să fiu şi eu ca ea,
Să mă pierd prin valul mării să mă răspândesc prin nori
Să m-adun de pe niciunde s-o iau iarăşi peste zări.

Du-mă reverie-n Cosmos, du-mă în gol de galaxii
Şi fă să revăd geneza cea a întâiului dintâi
Să văd timpul care nu e, cum străbate-n Univers
Cum se pierde-n spuza lumii, cum o umple-apoi de sens

Ş-apoi reverie dragă poposeşte-mă vreo clipă
Uită-mă pe vreo planetă, ascunsă-n a sa aripă
Lasă-mă pierdută acolo ca să văd sau ca să simt
Ce-a adus-o, ce-a compus-o, ce-a creat-o în infinit….

Du-mă reverie –n spaţiu du-mă-n aştrii cei ascunşi
Şi pătrunde-mă o clipă cu-a lor timpi ce-s nepătrunşi
Fă-mă ca să simt aievea spuma lor şi-a sa savoare
Dă-mi-o în dar ca pe-o ofrandă-n goana mea nemuritoare!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

NU AM VRUT NIMIC

Nu am vrut nimic
de la tine…
doar cuvintele
să mi le așezi pe piept,
să stau noaptea
cu lumina lor,
apoi,
cu ochii închiși,
să-ntreb timid
dacă ne-om întâlni
în culisele
vreunei stele…
să-mi dai
ultimul sărut…
ultima îmbrățișare…
Flori Gomboș

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Minunea vieții

În ochii tăi zâmbește cerul iar soarele-și scaldă privirea
Pe chipul tău gingaș și pur, punându-și în el strălucirea.
Copile, ești minunea vieții, darul suprem ce ne-a fost dat!
Sprijin în anii grei ai sorții, cu al tău suflet nepătat.

În preajma voastră e doar pace și un izvor de bunătate
Țâșnește din adâncul firii, cu bucurie să ne-adape,
Ne dați curaj să-nfruntăm viața și orice lucru-i cu putință,
Atâta timp cât voi surâdeți, știm c-avem sorți de biruință.

Fie-vă viața un basm mirific, plin de-armonie și visare,
Iar sufletul, fluturi suavi, zburând în razele de soare!
Păstrați în el doar inocența, asemeni gingașelor flori,
Gustați, din plin, splendoarea vieții, cu zilele, în sărbători!

Felicia Percec

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț