Zbor spre înălțimi

E riuscimmo a riveder le stelle

Per un lungo periodo
Vissi momenti amari
Di incertezza, di terrore,
Ed estenuanti attese
Sempre in bilico
Fra il bene e il male.

Furono momenti bruciati
Svaniti nel nulla,
Sogni infranti, ali spezzate
Da un nemico invisibile,
Eppure così crudele,
Che cercava di disperdere
La fiaccolata, segno di pace.

Però, noi anime belle,
in quel cammino impetuoso
Riuscimmo a restare uniti,
Riuscimmo a dissipare
La nebbia che ci copriva gli occhi
Consolidammo la nostra fede
E riuscimmo a riveder le stelle.

Am reusit să revedem stelele

Pentru o lungă perioadă
Am trăit momente amare,
De incertețe, de teroare,
Așteptări extenuante,
Mereu în cumpănă
Între bine și rău.

Au fost momente arse,
Risipite aievea,
Vise înfrânte, aripi frânte
De un dușman invizibile,
Dar, așa crudel,
Care încerca să dezbine
Marșul în semn de pace.

Riuscimo Dar, noi, suflete frumoase,
În acel marș impetuos,
Reușeam să rămânem uniți,
Reușeam să împrăștiem
Ceața care ne învăluia ochii,
Cobsolidând credință noastră
Reușind să revedem stelele.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Amintirile

Se-ntrec în jocuri amintirile
De parcă ceva ar vrea să-mi spună,
Mi se perindă-n minte clipele
Din vremuri sortite să apună.

Ca într-un dans al ielelor m-au prins,
Fiecare-și cere-ntâietatea,
Jocul lor năstrușnic m-a cuprins,
Toate-și caută celebritatea.

Mă iau în jocul lor și mă-nvârtesc,
Am la ochi a clipelor eșarfă,
Pe fiecare-n parte le ghicesc,
Muzica-i cântată la o harpă.

Vor în joaca lor să mă stârnească,
Să știe dacă cumva le-am uitat
Și dacă-n trăirea mea lumească
De bună voie-n urmă le-am lăsat.

E timpul să le spun că-i vremea lor,
Că-n jocul lor, eu am vrut să mă prind,
Că nu pot fi uitate-așa ușor
Și-n tihnă amintirile-mi alint.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

TIMPUL…
Autor:Mirela Butacu

Ca-n mare, timpul se rostogolește
Și clipele,ca undele dispar
L-aș prinde-n plasă dac-ar fi un pește,
Da-i vânt ce rupe foi din calendar.

Car alegoric poartă pe aripă
Târând în urmă ani legați de sfori
Presărând cu ei,făcând risipă
De zile și de nopți,ca de ninsori.

Nu se oprește la nici o răscruce
Indicatoare nu-s în Univers
Cu el,a omenirii lacrimi duce,
Suferințele topindu-le sub mers.

Pe umeri i se-așterne nostalgia
Ce sapă gropi în stânci de amintiri,
Amestecând tristețea, bucuria,
Cu cerneala primelor iubiri.

Un titan ce duce-a lumii soartă
Și-o schimbă de veșminte când și când ,
Conturând a veșniciei poartă
Spre care toți purcedem,rând pe rând!…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Tăceri în doi
✍️ Daniela Konovală

Gândul fără de odihnă îmi cutreieră păduri,
Ploaia-n frământări de tină țese lutului conduri,
Amintiri adăpostite sub umbrela unui vis,
Strâng culori din cerul sorții într-un glob de ametist.

Rătăcită pe obrazul unui chip însingurat,
Lacrima se pierde-n noapte printre șoapte de brocart,
Aripi slobode uitarea măsluiește în pelin,
Rana gândului apune sub sărut de heruvim.

Plouă, plouă, curg litanii dezlegându-ne de noi,
Pe altar de cer vitralii oglindesc tăceri în doi.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Cu credință în Iisus
Autor Ioan Avram

Am vrea suflete curate, primenite-n haine noi,
Chiar de undeva, aproape, nu e tihna ci-i război,
Ne-om dezbrăca de păcate, cu credință în Iisus
Ce veghează zi și noapte, stând de strajă- acolo sus.

El, născut pentru credință, un balsam al lumii noi,
A trecut în neființă, străbătând printre nevoi,
Să arate omenirii că e fiul Domnului
Și-a venit să-nfăptuiască mântuirea omului.

Pus pe cruce ca păgân, printre spini și prins în cuie,
A răbdat sub cer senin ca o vie cetățuie
Și-a ajuns într-un mormânt, ucis de-o gloată haină,
După-al patimilor chin cu o aură divină.

Înviind, arată lumii o lumină caldă, sfântă,
Fariseii plini de rele fac mătănii, se încruntă,
Tot nu vor să înțeleagă preamărirea lui Iisus
Ce se-nalță către ceruri din răsărit la apus.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

.

Ne plâng străbunii

…s-au ridicat atâți răstălmăciți,
şi- am strâns din dinți…
am strâns atât de tare-n cât
n-am mai putut, ş’-am răbufnit,
ş’-am plâns de greul acestui neam
că n-am putut să fac nimic,
când grâul cel frumos din lan
ei l-au vândut…
mai bine spus l-au dat la vamă
de pomană,
dar ştii ce m-a durut mai mult…
că neamul meu, atât de demn
el nu vrea mult, acum sunt cerşetori,
tu cum te simți, n-ai vrea să mori
ştiind cât a-ndurat străbunii,
de dragul vinului şi-a pâinii
de dragul meu, de dragul tău?
…nu te-a durut când le-ai vândut
trecutul zbuciumat…
să ştii, că şi lor le-a fost frică
că şi atunci erau călai
dar au fost demni, atât de demni!
erau pe jumătate în țărână,
luptau pe jumătate goi
ei au luptat şi-au câştigat
iar țelul lor eram doar noi,
dar noi… prea repede-am uitat
privim doar înainte şi-i păcat,
uitând că apa e sfințită
cu sânge de eroi,
şi spicul nostru e udat
cu lacrima de-apoi,
iar noi… se pare că-am uitat.

23.03.2022 Nicoleta Lupu

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Răsfoind poezii…
2019

Iubiți femeia, n-o loviți!
Autor: Andreea Văduva

Iubiți femeia, n-o loviți,
Cu palma, ori cuvântul,
Căci la durerea ei, să știți,
Se zguduie pământul.

În suflet, palmele o ard,
Din ce în ce mai tare,
Ascunse, zi de zi, cu fard,
Dar cât să poată, oare?

Iar iartă și înghite-n sec,
Când totul e fărâme,
Sătulă, zice: „Gata, plec!”,
Dar totuși, mai rămâne.

Naivă, încă crede-n el,
Și în „acea schimbare”,
Dar nu se va schimba defel,
Ci… va lovi mai tare.

După o palmă, pot urma,
Bătăi… ce-o pot ucide.
Dar ea târziu va învăța,
Că vorbele-i sunt vide.

Iubiți femeia, n-o loviți,
Nu vă vărsați năduful,
Căci la durerea ei, să știți,
Se clatină văzduhul…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț