Zbor spre înălțimi

Hristos a Înviat

Curge Lumină în suflet și fereastră,
Candele aprinse la Cer se înalță,
Stelele presară busuioc pe zare
Prin șoapte de Îngeri croindu-și cărare

Peste văi și dealuri zboară spre zenit
Lacrimi de iubire-n bucăți de Răsărit,
Freamătă codrii, împărtășind pe crengi
Muguri de Lumină în petale verzi

Apele se-nclină, aruncând pe maluri
Boabe de cristal, înfășurate-n valuri,
Cerul și Pământul se țin de mână
Fericiți și veseli, izvorând Lumină

Respiră cu elan clopote de-aramă,
Cete de îngeri din Rai se destramă
Hristos a Înviat, răsună văzduhul
Cu Lumină Sfântă, îmbrăcând Pământul !
Petronela Mocanu

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Întrebare-ntrebătoare.
Camelia Lungu

Oare unde s-a dus vântul?
S-a ascuns într-un zăvoi?
Aş vrea să colind pământul
Să vă spun cum e la noi.
Când natura-i în schimbare
Şi-anotimpuri trec pe rând,
Într-un bob şi într-o floare
Stă ascuns cerul senin.

Oare unde-i primăvara,
Când pe dealuri şi pe văi
Răsăreau flori din zăpada
Ce se strângea de la noi?
A plecat uşor cu boarea
Care ne-aducea miresmi
Şi din curcubeu, cărarea
Şi-a făcut-o prin livezi.

Oare unde este vara,
Cu soare şi cer aprins?
Cu maci roşii pe cărarea
Ce o străbăteam desculți?
O găsim în apa rece
A izvorului din munți
Şi în grâne, spice dese
Ce-şi leapădă bob mărunt.

Într-o ordine firească
Toamna se-aşază la rând
Mai tragem pe deal o coasă
Strângem fân şi facem vin.
Toamna ne pleacă cocorii
Ne uităm lung după ei,
Ploile ne spală zorii
În ram sunt doar porumbei.

Iarna cu omătul moale
Vine, timpul e geros.
Scârțâie mergând pe cale
Sub bocanci, omătul gros.
Ce se-așază-n straturi, straturi,
Cărări nu se văd deloc.
Câmpul se îmbracă-n pături
Iarna-i anotimp frumos!

Întrebându-ne mereu
Care anotimp se-arată
Fără să simțim în zori
Schimbăm altă zi şi-o dată!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Ciclic
Autor Rotariu Dorel

Eu sunt călătorul flămând
Pendulând între zori și apus,
Marinar, valul vieții-nfruntând,
Spre misterul din țărmul opus.

Adânc îmbăiat în iubire
Sunt imun la otrava din val,
Urâtul de-i domn peste fire,
Cu frumos mă îmbrac pân-la mal!

Sunt doină, sunt soră-n cărare,
Când sufletul, dușmani, ți-au rănit,
Mă revărs ca parfumul din floare
Când bate zefirul pe drum potrivit.

Sunt flacără vie ce arde,
Dăruind când lumină când fum,
Blând soare pe-ale inimii coarde,
Dar și foc ce-o preface în scrum!

La apus, călătoru-i sfârșit,
Somnu-și tivește pânza ușor,
Vigoarea i-o va renaște-nmiit,
Să-nfrângă din nou valuri în zori!

Eu sunt călătorul flămând,
Navigând către propriul apus,
Lumina din vers v-o las, dispărând
Înapoi… de unde m-am smuls!…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Aș vrea să fiu

Aș vrea să fiu o floare-n calea ta,
Să te apleci, să mă privești uimită,
Când cerul lacrimi calde va vărsa
Vreau să zâmbești și să te simți iubită.

Aș vrea să fiu un fluture plăpând
Cu aripi de mătase străvezie,
Să poposesc ușor la tine-n gând
Să te veghez în noaptea cea târzie.

Aș vrea să fiu o stea pe al tău cer
Să te sărut pe pleoapele închise,
Cântec duios, o urmă de mister,
Să fiu culoarea tainicelor vise.

Aș vrea să fiu un râu cu ape line
Să șerpuiesc printre-ale tale doruri,
Răcoarea verilor cu nopți senine,
Cocorii ce se risipesc în zboruri.

Sărut aș vrea să fiu pe glezna-ți fină,
Un bob de rouă, urmă pe nisip,
Un vânt rebel, o mare de lumină,
Străinul fără nume, fără chip…

Cătălin Iancu 05.05.2022

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Orice om…
Autor Gia Munteanu
11.04.2022

Orice om a iubit măcar o dată-n viața lui,
Nu există suflet să nu aparțină nimănui,
De piatră să rămână-n fața sentimentului
Atunci când gândurile-i zboară des hai-hui.

Orice om a suspinat de dor măcar o dată
Și-a fost împresurat de-o amintire repetată
Atunci când s-antålnit cu o emoție neașteptată,
Răvășitoare,colorată și-n fiori bogată.

Orice om a plâns amar măcar o clipă
Și-uneori de lacrimi a făcut risipă
Atunci când de durere și necaz în pripă
S-a tânguit de neîmplinire, chin sau frică.

Orice om a fost trădat măcar o dată,
Dezamăgirea i-a bătut și lui în poartă
Atunci când,oferind încredere,o pată
De păreri de rău i-a folosit drept plată.

Orice om a înălțat la cer măcar o rugă
Cu toată ființa sa dorind să-i ajungă
Acolo unde LUMINA poate să o strângă,
Unde ADEVĂRUL mereu o să-nvingă.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Când gândul naște poezia

Ascultă inima-n tăcere,
Șoapta prea plină de durere
Ce vrea să-și strige bucuria,
Cănd gândul naște poezia.

În răzvrătiri, tăcutul glas
Îmi este tot ce mi-a rămas…
Eu sorții, stavili nu-i mai pun
Și gânduri în cuvinte-adun.

Nebune, clipele rebele
Și ne-ndurate zile grele,
Ascunse-au fost adânc, în gânduri,
Dar azi le zugrăvesc în rânduri.

Iar în candoarea lor sublimă
Am pus din suflet, o fărâmă,
Gândurilor să le dau viață,
Într-un poem fără prefață.

Cuvântul ce-am zidit în suflet,
Durerea o preface-n zâmbet
Și-un cântec lin mă împresoară…
Îmi este sufletul vioară!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Celui care pleacă

,,Te-am părăsit’’! cuvântul care taie
Şi ucide nopţi de vis în catifea
Loveşte iar în mine şi mă doare
Şi iar mă chinuie cu absența ta…

Azi voi cădea-n altarele din mine
Şi-n sanctuare vide voi muri
Voi învia-ntr-o lume fără tine
O lume-n care tu nu vei mai fi…

În nopţile albastre duse-n ceaţă
Voi bandaja prin timpul care vine
Dureri adânci pe care dimineaţa
Le voi ascunde-n seceta din mine…

Mă voi târî pe coate şi pe vine
Şi voi cădea-n altarele cereşti
Ce vor clădi o altă lume-n mine
Un loc din care tu te prăbuşeşti.
Liliana M.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț