Nicolaie Cismaru

DOAMNE, DACĂ N-AI VREO TREABĂ

Doamne, dacă n-ai vreo treabă, printre păcătoși și sfinți
Caută în Iad și-n Rai curcubeul cu părinți
Lasă-n palma Ta să cadă rugi de orb nevindecat
Să-mi mai văd odat-părinții-n timpul Tău nemăsurat

Duhul lor să se-ntrupeze, cu pământ să fie uns
Chiar de-ar fi să se coboare de pe crucea lui Iisus
Doamne, i-am păstrat în suflet ca niște icoane sfinte
Am îmbrățișat pământul, sărutând două morminte

Muntele singurătății-n braț de stâncă m-a cuprins
Și, în cumpăna durerii, cu lumina lui m-a stins
Mi-a luat aripa plecării, fără zbor lăsându-mi soarta…
Doamne, dacă n-ai vreo treabă, dă-mi pe mama, dă-mi pe tata

Și păzește Tu izvorul roșu pe obraji de sânge
Unde lacrima aleargă, la părinții mei n-ajunge
Cerul vieții Mi-l măsoară, Doamne, dacă n-ai vreo treabă
Dă-mi pe mama,dă-mi pe tata, să-i îmbrățișez degrabă!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Ioan Filip

Spital

Mi-am dus moartea la spital
Suferă de amnezie
A uitat o poezie
Despre visul meu carnal

Am rugat o asistentă
S-o trateze cu respect
Insă ea,impertinentă
I-a pus mâinile pe piept

Doctorului i-am cerut
Să-i prescrie o rețetă
Și să-i pună-n eprubetă
Un mormânt neînceput

Despre părul meu albit
Acum răde că nebuna
Eu răspund:îmi e totuna
Fiindcă eu am mai murit..

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Viorel Gongu

Se-ntorc şi caii…

Se-ntorc şi caii, din colind prin veşnicie
Visând şi treji, la goana în galop
Acum la trap, trecând spre pas, melancolie
Asudă, spre odihnă, strop cu strop.
Chemări cu câmpuri, soare şi cu verde iarbă,
Le iau la rând, adulmecând, şi mânz
Iar şi-ar dori, o vară cu miresme-n barbă
Şi ochi miraţi, pe la un fir de spânz.
Cu fiecare zi de toamnă, tot mai grele
Potcoavele le simt, şi-ar adăsta,
Din părul aspru de pe frunte, spre caiele,
Ochii albiţi, privesc spre colb de stea..
Dar sigur că la conovăţ, în iarna asta
Va reveni, din basme, Făt Frumos.
Cu şaua şi cu frâul, lovind ţeasta,
Din gloaba-mbătrânită prin vreun dos
Va face iar lumini să curgă-n trupul verde,
Amurgul vieţii, zori va fi, curând,
Şi cal cu călăreţ, în zare se vor pierde,
În zgomotul galopului, cântând!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dumitru Vasile

Zborul

Ce-ai vrea să faci? M-a întrebat bătrânul.
Aș vrea s-ajung la stele!
Aș vrea drumul
Să-mi fie ca un zbor, ca o plutire,
O auroră, horă peste fire,
Să-mi fie vântul albul inorog,
Prin nori să galopăm!
Pe bolta-pod
S-aud copitele cum bat în stele,
Cum sar scântei din albele caiele!

Bătrânul își răsfiră barba albă.
O aranjează-ncet, ca pe o salbă.
Cu ochii mari și limpezi îmi zâmbește.
Așa vor mulți când vârsta clocotește!
Un zbor înalt e-un drum așa departe
Și n-ai cu cine-o vorbă a împarte…
Dar dacă vrerea-ți este ca un jar,
Din tolba mea o pană-ți dau. E dar.
Încearcă, doar, cu drag s-o folosești
Și ai să zbori, așa cum îți dorești.

Trecut-au ani…
Am tălpile crăpate
De-atâta drum ce-am deșirat în spate.
Nici nori, nici auroră, nici plutire…
Cândva, în vremea albă, de nuntire,
Poate că pana va fi barca mea
Pe care voi urca înspre o stea.

Acum, aici, cu ea tot scriu povești.
Te simt, Bătrânule, cum mă privești
Cu ochii zâmbitori. Ești mulțumit?
Din visul meu nimic nu s-a-mplinit,
În loc de inorog am o hârtie
Iar frâul e o pană alburie…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Radu

ÎN BĂTAIA VÂNTULUI

La marginea timpului,
în bătaia vântului,
din streașina cerului,
curge plânsul Domnului.

Plânge, că ne-am câinoșit,
nedemni ne-am împărtășit.
Sufletul e-n pribegie,
inim-a rămas pustie.

E mâhnit, dar nu ne pasă!
Avem casă, avem masă,
crezul nostru-i necredința,
am uitat ce-i umilința.

Importanța de-a fi prost
ne pune la adăpost
și minciuna ni-i regină,
coroana-i e de rugină.

Nu mai avem loc pe stradă
de-atâta fanfaronadă.
Vindem tată, vindem mamă,
să ne ia străinii-n seamă.

Prefăcuți, ne gudurăm,
orice nebun venerăm,
am uitat să ne-nchinăm,
omenia-mpuținăm.

Și vorbim, și clevetim…
până ce ne-ngălbenim.
Vorbim să ne-aflăm în treabă,
chiar când nimeni nu ne-ntreabă.

Prea frumoși, prea talentați,
prea deștepți, mirobolanți,
mergem singuri la tăiere,
cinstind călăul… cu miere.

Din streașina cerului
curge plânsul Domnului,
de focul românului
din bătaia vântului…
la marginea timpului…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Radu Gyr

Avem o țară – Radu Gyr

Avem o ţară unde au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
Şi unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi şi prigoane
Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
Ca să păzească fără de schimbare
Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.

Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge,
Aceea că, ortodoxia ai iubit.

Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.

E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi:
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Daniela Konovală

Iertări

Mă mai gândesc la tine uneori, te mai privesc prin ceasuri de apus,
Te-nvălui cu iubire, te-am iertat de toate cele care nu le-ai spus!
Te iert acum de tot ce n-ai făcut, de toate cele ce le-ai irosit,
De lacrima ce-n mine-ai zămislit când ai plecat, cu umbrele-n zenit…
Te iert de toate rănile din noi si te-aș ruga la rându-ți să mă ierți
Că te-am iubit peste puterea ta de a-nțelege dragostea…mă ierți?
Sunt vinovată de iubire eu, iubirea mea nu-i din tărâm lumesc,
Mi te iubesc cu dragoste de zbor, cu aripi de lumină te iubesc!

Și dac-ar fi să nu te mai găsesc, vreodată, între vieți călătorind,
Aș refuza în lut să mă-ntrupez, conditia umană părăsind.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Pop

Cuvinte arse

Îți trimit cuvinte arse de tăciunii lui decembrie.
Sunt departe și-mi sunt ochii cu zăpezi întârziate.
Numai ieri purtam coroane în capela lui noiembrie,
când stejarii mii de frunze lepădau cu lașitate.

Îți trimit cuvinte arse pe la margini și-ntre file,
și tristeți în insectare și cu muze prinse-n ace.
Au trecut desculți toți anii, au trecut sătui de zile
imbecilii cu eșarfe și cu promisiuni de pace.

Iată-n fiecare noapte, mă așez tăcut la sobă!
Mi-e că-mi toate cele spuse sunt atâtea indecențe!
Ard ascunși, printre nuiele, preoți îmbrăcați în robă…
Și refuzul meu cedează la atâtea insistențe.

Ard și eu, pocnind în vreascuri, și-n dureri adânci de oase;
ard de dorul unei frunze verzi în luna lui cuptor;
ard ca sânii de fecioară și de muze mincinoase;
ard în flăcări verzi, ca mărul, din fantasticul decor.

Îți trimit în insectare amintiri din vremi apuse;
valuri mari trimit cu vântul indecent pe sub veșminte,
să te mângâie pe coapse și-ntre cele zece spuse,
ce-mi slujeau ca depărtare de tăceri și de cuvinte.

Mă așez tăcut la sobă și mă las cuprins de moarte,
de tăcerea străbătută la apus de miezul nopții…
Și mă-ntreb la ce-mi slujește numele defunct pe-o carte,
lepădat cu lașitate peste gardul viu al morții.

Iată numele pe-o frunză cum se prinde cu tăciunii
într-o veșnică vâltoare de scântei și de culoare!
Hai și tu în dimensiunea și-n frăția cu nebunii,
căci, oricum, în miezul zilei, ne vom pierde-n cenușare!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Mosor

CE DOR MI-E DE MAMA

La iarnă, tot dudul rămâne străjer!
Va sta să păzească o casă, un gard,
O poartă legată cu lanțuri de fier,
Și-o sobă în care doar clipele ard!

Poteca așteaptă să-i dau un răspuns,
Când vin pe acasă! Și dudul ar vrea!
Să știe răspunsul! Zăvorul neuns
Se teme de iarnă, dar inima mea

Îmi spune că-i vremea să vin pe acas`,
Să-mi scutur rușinea de-a fi musafir,
Să simt veșnicia țărânii sub pas!
Copilul din mine, apoi, să-l respir!

Acolo, în casa aceea crescui…
Odată cu dudul, străjer neclintit,
De-o seamă cu poarta pe care-o descui
De câte ori dorul mă doare cumplit!

Ca mâine dau fuga, o zi, două, trei!
Nu-mi pasă că iarna miroase a ger!
Am lemne uscate de-o vară! Eheiii!
Ce dor mi-e de mama plecată în cer!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mira Minu

Chemarea Sfinxului
– Mira Minu-

Mă-ntorc din nou la tine, mărite Înţelept,
Că doar de-nvăţ Lumina, înspre străbuni stau drept!
Ei au răzbit prin vremuri un munte de nevoi,
Și s-au clădit în lupte, născuţi sau nu… eroi.

Scruteză-adânca zare, să îi mai chemi și-acum,
Să-ndepărteze zgura și zidul gros de fum,
Să scoată din uitare colindul spre înalt,
În vremea cea din urmă, luăm Raiul cu-asalt!

Mulţi vin să te măsoare, dar numai din priviri,
Ce eşti, în astă lume, știu cei cu dumiriri…
De tine când m-apropii, din creştet răsar flori
Când sfat îți cer, cu suflet, în gându-mi cad ninsori.

Și când îți mângâi piatra, aud, de nestrunit,
Un glas curat, puternic, răspunsul e unit
Cu ordinea cea sfântă şi slova scrisă-n ler,
Pogoară har și vervă, de lucru bun îţi cer!

Acum, la ceas de taină, când timpul s-a gătit
De-a țării sărbătoare, din bob de infinit
Tu fă-ne mari deodată, s-o bucurăm din plin,
Să nu mai cânte-n lacrimi din frunză de pelin!

Puterea să ne-o strângem, să fim de necuprins,
Destin mareţ ne poartă, făclii s-avem de-aprins!
Să facem Zi din noapte şi aripi mari din gând,
Din fapte, leac la patimi şi inimi noi…curând!

O, Slavă Ţie, Sfinte, Preabun și Înțelept,
Auzi-ne o Rugă, nu-i frântă, arde-n piept!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț