Daniela Damian

Prea devreme trecut…într-un mâine prea greu…

Of…mă doare prea tare tăcerea ta mamă,
năframa cea neagră pe creștet mi-am pus
pașii mi-i duc pe aleea unde visele nu-s,
iar durererile mușcă din suflet cu teamă.

Norii pufoși se-adună în zori ca de foc
Dumnezeul meu râde, nu știe ce-i cer
îngerul-ți plânge-ntr-un colț rupt de cer
bătălia cu viața-am pierdut…jucând la noroc.

Credeai mult în noi, când ziceam că tu poți
munții de piatră să-i muți din loc dacă vrei
și-n ochii tăi verzi ne vedeai pe noi trei
cum trișam, viața ta o trăgem iar la sorți…

Îngerii nopții-n miez de zi te-au furat
ți-au promis că e bine, negreșit au mințit
ai stiut c-ai să mergi doar în raiul vestit
și-ai uitat chiar de noi…cei cu suflet curat…

Dorul de tine mamă ne-a făcut mai tăcuți
și…încă lacrima frige pe obrajii prea fini
rătăcim printre gânduri ce nu poartă vini
și n-am vrut ca durerea din noi s-o asculți…

Plecarea ta grăbită o vom plânge mereu…
prea devreme trecut într-un mâine prea greu…

Autor: Daniela Damian

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Daniel Petrișor Dumitru

DOAMNE, LA TINE IARĂȘI VIN!

Doamne, doar Tu mi-ai mai rămas
Pe-acest Pământ cuprins de patimi.
Degeaba strig, căci al meu glas
Demult se stinge printre lacrimi.

Te-am renegat de-atâtea ori
C-abia-ndrăznesc să vin la tine.
Sunt slab și trist, fără puteri…
Doar doruri mi se scurg prin vine.

Credeam că viața-i armonie,
Nădăjduiam să fiu iubit
De-aceea dăruită mie
Atunci când lume’ -ai zămislit.

Dar am rămas cu amăgirea
Căci m-a trădat IubireaTa
Atuncea când Mi-ai luat iubita,
Pe care nu o pot uita!

Tu, pradă m-ai lăsat mulțimii
Dezlănțuite… Și nu pot,
Să scot din brațele minciunii
Ce-a mai rămas din tot ce-a fost

‘Nainte de-a cunoaște Omul
Răul și Binele din Rai.
Crezând că stăpânește-atomul
Distruge ceea ce ne dai.

Și uită, nu-și reamintește,
Că-i pasager pe-acest Pământ.
Uitând, la naștere, ce este
Tragic sfârșește în mormânt!

De ce, în lumea asta, Doamne!,
M-ai părăsit ca pe-un proscris
Și m-ai închis în trup de carne
Și nu mi-ai dat ce mi-ai promis?

De ce, când Dragostea e pură
Și-atât de Simplu-i să iubești,
Primesc în schimbul Ei doar ură?
De ce, -al meu suflet chinuiești?

Tu știi că Răul e și-n mine,
Căci Tu l-ai scris când m-am născut.
N-am să te-ntreb ce va rămâne,
Vreau doar pe Tine să Te-ascult!

Aș vrea să fiu iar praf de stele,
Iubirea Ta să-mi fie scut.
Nu știu cum să ajung la ele,
Deci, spune-mi: Ce e de făcut?

M-am săturat să fiu ofranda
Acestui zeu de-i zice Ban!
De când el a preluat comanda,
Eu sunt vândut la kilogram.

Doamne, la Tine iarăși vin…
Întinde-ți degetul spre mine!
Schimbă, de azi, al meu destin
Și Piatră fă-mă chiar de mâine!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Doina Moritz

Mai știu…

Mai ştiu să-mi fac din ziuă o mirare
Și să m-adun din propria cenuşă,
Să plec genunchiul, chiar să cer iertare,
S-ating cu tâmpla colțul de la ușă.

Mai știu să-mi cos pe borangic şiraguri
Din perle ce pe gene se adună,
Să trec cu pas întins poduri și praguri
Sorbind puteri din lacrima de lună.

Mai știu să-mi leg de suflet o speranță
Cântând iubirea la hotar de vrere,
Chiar să o plâng cu zorii-n dimineață
Și să mă-nchin când inima o cere.

Mai știu să-mi oblojesc aripa frântă,
Cu amintiri să-mbrac nude sertare
Și să zâmbesc când păsărele cântă
Îngemănând iubirea la hotare.

Mai știu să-mi port prin fluvii făr’ de maluri
Pasul și şoapta de tăcere ninsă,
Să mă adun când rătăcită-n valuri
Lumina zilei mi se-arată stinsă.

Mai ştiu să-mi strâng la piept clipa rănită,
Albastrul să mi-l cern peste maramă
Și să rămân de dor încremenită
Când trenul meu se-opreşte iar la vamă.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Boț

Înmugurire
~Camelia Boț ~

Atingi,
ciupind ușor,
cu boarea degetelor
corzile inimii mele,
iar muzica ei
te-nfioară adânc,
până ce în ochii tăi
înfloresc
viorele mii și mii…
Și fiorul crește,
crește,
iar tu renaști,
renaști…iubire!

Haiku ~Camelia Boț ~

*
Brâul cerului-
lacrimile miresei
în amintire

*
Uitarea clipei-
șapte brațe unite
între ieri și azi

*
Butuci de vie-
mugure în durere
dorul bunicii.

*
Salcâmul înflorit-
zile îngemânate
cu parfum viu

*
Odaia mamei-
câmp de flori parfumate
vise aprinse

*
Luna florilor-
o spirală de fluturi
în ochii mamei

*
Floare de cais-
prin pletele bunicii
primăveri ninse

*
Toaca cerului-
rugăciunea îngerilor
dor de pace

*
Bănuți de arginți-
tributul timpului nou
în poala mamei

*
Troiță în drum-
prin caierul timpului
ecouri mute

Redactor șef: Camelia Boț

Cristina Tunsoiu

Prin ochi de copil

Se-ntunecă cerul, e groază și fum…
Albastrul dispare, cineva l-a furat,
Mi-e teamă, sunt singur, unde-i tata acum?
Și mama suspină, oare ce s-a-ntâmplat?

Azi-noapte am visat că eram băiat mare
Străin într-o lume haină și rea,
Iar tata-și cerea încontinuu iertare…
De ce? Nu mai știu…. și-n privire avea

O durere, o căldură și-o dragoste mare,
Iar lacrimi fierbinți îi cădeau pe obraz…
O gheară mă prinde-n cumplita strânsoare
Dar nu este vis, ce zi oare-i azi?

Se aud avioane și plâns de sirene,
În jur este haos și mici soldăței
Căd la pământ secerați de hiene,
Mai ieri mă jucam de-a războiul cu ei…

Aș vrea să adorm până ziuă se face,
Iar când mă trezesc să privesc către cer…
Să fiu pregătit, iar când tata se-ntoarce,
S-o luăm de la capăt căci eroii nu pier!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Lina Blum

Noapte de iarnă

Lina Blum

Iubitule, am ieșit aseară -n parc,
Era-ntuneric și ningea zglobiu,
Eram doar eu și -o umbră de copac
Încremenit… Era așa târziu!

Cu tâmpla de zăpezi m-am răzimat,
Nici corbii nu trecuseră pe-alei,
Era târziu și tot am așteptat
S-aud printre omături pașii tăi.

Iar felinarul nu mai părea viu,
Îmi amorțise gândul a plecare
Dar te chemam… Era așa târziu
Și începea să ningă a uitare.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Alex Peteleu

Ticăie ceasul din perete
-rondel-

Ticăie, ceasul din perete !
Iar timpul trece nepăsător
Și eu te aștept nerăbdător
Plin de speranțe și regrete.

Să-ți mai văd chipul ispititor,
Să ne destăinuim secrete.
Ticăie, ceasul din perete
Și-mi spulberă visu’amăgitor.

Cu un buchet de violete
Și un rondel de începător
Câteva slove…Triolete !
Și timpul trece, încetișor.

Ticăie, ceasul din perete !

Peteleu Alexandru
20-03-2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Dan Lupu

BLÂNDA LUNĂ


Într-o noapte cu cer înstelat,
Din multe vise, o scară am înălţat,
Cu prim pas şi un gând sfios,
Am început urcuşul anevoios.

Să strâng în braţe blânda lună,
Din mii de flori făcut-am o cunună,
Pecete pentru al nostru jurământ,
Să nu mai fie moarte pe pământ.

Din suflete să alungăm durerea,
În cântece să transformăm tăcerea,
Şi chipuri împodobite cu frunze de acante,
Iar lacrimile, să le fie diamante.

Sublimă dorinţă, tu jalnic muritor,
Crezând că vei primi al cerului onor,
Încununat cu pulberea de stele ,
Vei fi stăpânul a timpului vrere.

Coboară de pe scara ta de vise,
Şi pentru blânda lună sunt legi nescrise,
A vărsat multe lacrimi şi a împietrit,
Când stelele căzătoare i-au pierit.

Şi multe nopţi la blânda lună am privit ,
Frumoasa enigmatică, cu mister nedesluşit,
Pălind în zori de zi, căci pierderea o doare,
La moartea unui om alături de steaua căzătoare.
Autor Dan Lupu

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Eugenia Calancea

Alerg spre soare

Autor: Eugenia Calancea
Drepturi de autor rezervate

Fac totul pentru tine la apus,
Când florile-n iarbă s-au aprins,
De licuricii ce-au luminat grădina,
Când ceru-și ascundea lumina.

Alerg spre soare pe cărare,
Să prind lumina-n grabă mare,
Dar apare luna luminând de sus
Și ai venit și tu c-aveai ceva de spus.

Tu ești iubirea ce urma să vină,
Pe lângă florile din grădină,
Dar printre alei am fugit și eu,
Să prind lumina lunii de la un zeu.

Le am pe toate-n gânduri puse
Și le aștern în rânduri depuse
Și mă ascund ca să te-ascult,
Când mă strigi cu dragoste mult.

Inima mea nu se lasă uitată,
Iar când aude strigătul tău, iartă
Și-atunci cred c-am înțeles,
Din viața cu iubire nu vreau să ies.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mihail Janto

Ca tu să te apropii

Parcă din suflet dezertam,
prin clipele-mi puține,
de mine mă îndepărtam,
pierzându-te pe tine.

Precum un gând am rătăcit,
pierdut între cuvinte,
ca şi-un cuvânt nepotrivit,
ce-ai şters din a ta minte.

Purtat de viaţa, dar absent,
aşa ca voia sorţii,
rămas-am des indiferent,
chiar şi la gândul morţii.

Ploua în suflet dinadins,
din nor de disperare,
tristețea seacă m-a învins,
în loc de alintare.

În vis mereu te atingeam,
cu simţurile proprii
și recunosc că îmi doream,
ca tu să te apropii…

Autor, Mihail Janto

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț