Amurg inocent
Negustori de sentimente
Prin troiene de cuvinte,
Incâlcite…., coerente,
Spun că dragostea nu minte.
Ea dă viață și culoare
Inocentului amurg,
Contemplând cu resemnare
Amintiri ce ard pe rug.
Inocent amurg în flăcări,
Două jumătăți de sferă;
Negustori de sentimente
Într-o lume efemeră.
Dar când dragostea cunoaște
Sacrificiul de Purushă,
Ca o pasăre renaște
Zămislită din cenușă.
✍ Luminița Andronache
12.05.2022
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
~…iubirea nu caută egalitatea , ci o naște…~
Stendhal
ABUR RĂVĂȘIT
cand macii si -au roșit privirea,
nu te-am zărit în lacrimile lor…
era atât de calda adierea,
ce-i mângâia, arsa de dor !
amurgul , le – ntețea din nou durerea,
arapul noptii iar îi cuprindea,
taceri smulgea din mine
amintirea
si peste timp le arunca !!.
sa nu calci iară peste EA.
e umbra sufletului rătăcit,
pășește-ncet, saruta-i mângâierea
si lasa -mi-o doar mie,un..
ABUR RĂVĂȘIT!
sa nu -mi lasi iar deșertul fără oaze…
tu esti acel miracol printre șoapte,
gasit în vis boem , tesut de raze,
o lacrima fierbinte, lumina între pleoape !
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Destin
( Sonet )
A încercat să mă prevină cu versu-i de mătase,
Cu vorbele-i blajine şi crinii albi ai fanteziei noastre
Dar, plăsmuita noapte coborâse peste noi din astre,
Iar tânăra fantasmă cu-nsufleţirea sa mă îmbătase.
Ca un teren ţinut în Cartea funciară şi-n Cadastre
Al ei eram deja, căci drepturi de la mine căpătase
Fiind sedus. Nici n-am băgat de seamă că flirtase
Cu mine, ca şi c-un tânăr bântuit cu lebede albastre.
Degeaba eu în ochii mei verzui îi aţinusem paşii
Şi mângâiam struna chitarei ca un nebun de poezie
O serenadă în re major, de mă-ascultau şi naşii
Să afle, dacă, în ’cel cântec eu am rostit vreo erezie,
Căci ea, călugăriţa, îmi luase pradă capul şi urmaşii
Şi, mă strângea în laţ. Ţineam pe umeri, oare, uriaşii?
GHEORGHE AVRAM, S. d., 12-02-2022, 107.
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
De-aș ști
De-aș ști că noaptea ce vine
e un manifest al singurătății
te-aș căuta peste timp
până când
între două -amintiri
ne-ar rămâne trupurile îmbrățișate
de-aș ști că iarna
nu se mai termină
odată cu ninsoarea
te-aș îmbrățișa peste zăpezi
până când trupurile noastre
ar rămâne amintiri.
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Vis de cireșar
Tu n-ai habar
cum e să ai un vis de cireșar!
Ar trebui
să fii copil neapărat,
Cu spirit viu
și neastâmpărat,
Să poți sări
peste un gard
Măcar în gând, puțin,
De bucurie, niciodată
să nu fii străin!
Cu florile de câmp
dacă mai conversezi,
Dacă la stele verzi
încă visezi,
Mai ai o șansă mică-n
buzunar
Să ai un vis splendid
de cireșar!
Versuri și pictură Liliana Răcătău
30 mai 2022
Vis de cireșar-ulei pe pânză, 40/50 cm
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
VÂNĂTOARE DE VÂNT
Vine o vreme
în care un înger
mă va lua de mână
și vom porni împreună,
spre tărâmul necunoscut…
Acolo,
vom scrie poeme
care vor curge
în izvoarele de sub pământ,
Dimineața,
le vor bea păsările
în stropii de rouă
din potirele unui sfânt…
Doamne,
ce mare neliniște
port în sufletul meu,
între primejdie
și ispită,
între viața și moartea
ca o vânătoare
de vânt…
28.05.2022
Marin Rada
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
ÎMBRĂȚIȘEAZĂ-MĂ
Îndrăgostită-n prag de răsărit
Îngenunchez timidă-n scoica zării,
Vrăjită sunt de chipul tău iubit
Până se lasă vremea înserării.
Vremea se scurge,-aș vrea să stea,
Să nu privesc clepsidra timpului
Când ultimul plăpând clipit de stea
Se pierde după coama muntelui.
Noaptea privește cu ochii căprui
Cum stele-mi vin pe umeri și obraz,
Le strângi pe rând și în păr mi le pui,
Luceafărul, mi-l atârni de grumaz.
În noapte, îmi șoptești plin de mister.
-Iubita mea, te rog să nu mai pleci!
Mi-e dor de fructul sânilor din cer,
Cu iedera dragostei să mă legi.
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Lujer de rai
– Mira Minu-
Lujer de rai, copile, hai,
Din bucurii, să-ți faci alai!
Să te gătești, frumos să crești
Și, ca un prinț, să moștenești
Harul de-a ști, de-a izbândi
Și înțelept de a gândi!
Tu, îngeri ai pe calea ta
Lumi vor zâmbi, când vei sălta
Natura ta…. până la cer!
Încrede-te, micuț mister
În binele venind de sus,
Dându-ți la toate un răspuns!
Copil frumos cu zâmbet pur,
În tine capătă contur
Tot ce-are lumea mai de soi,
În preajma ta sunt toate noi.
Sunt proaspete ca roua-n flori
Și moi… ca primele ninsori…
Copile drag, cu suflet sfânt,
Doar de iubire-aș vrea să-ți cânt!
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Copil rămân…
Copilărie, zbor de fluturi,
Gingaşă floare de migdal,
Îmi ninge-n gând cu începuturi,
Şi amintiri fără egal…
Copilărie, joc şi zâmbet,
De-atâtea ori am încercat
Să mă opresc din al meu umblet,
În fermecatul tău palat…
Şi am bătut cu dor la poartă,
Te-am implorat să mă primeşti,
Visând să fiu uitat de soartă
În lumea-ți plină de poveşti…
Dar n-ai răspuns, copilărie,
Şi mi-am văzut apoi de drum,
Privind ‘napoi cu nostalgie,
Cum visu-mi piere ca un fum…
Se scurge timpul fără vină,
Iar eu, mereu copil rămân,
Privind cu jind, ca-ntr-o vitrină,
Spre-acelaşi mult dorit tărâm.
Şi-un dor flămând, în piept mi-adună
Al amintirilor parfum…
În timp ce glasul tău răsună,
Pierdut… în file de album…
✍️©️ Violeta Andrei Stoicescu
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Suflet de copil
Purtăm cu toți, ascuns în noi
Un suflet gingaș de copil,
Ce alerga desculț prin ploi
Crezând că vara a sosit, în luna lui april
Și simte un ocean de bucurie
Când fratele, în brațe îl mângâie
Cu aceeași gingășie de parinte
Iubire sfântă de copil cuminte
Încă mai simt la mine în suflet,
Acel copil naiv, cu fața numai zâmbet
Ce se ascundea printre ierburi
Să prindă în palme, fluturi
Să numere stropii de ploaie
Adierea vântului, să o prindă în palme
Desculț alerga prin iarba cu rouă
Soarele la piept îl strângea, cu mâinile amândouă
Alerga cât era ziua de lungă
Pe firul apei limpezi, pietrele număra
Dar timpul, tot nu putea să-i ajungă
Iar cerul răsturnat în apă, alături de el se bucura
Alerga fericit, pe brazda întoarsă de plug
Aburul cald se înălța spre cerul albastru
Pe vârfuri se ridica și ținea boii de jug
Visa să zboare cândva, pe un cal măiastru
La harță se lua, cu ciorile pe câmp
Că fură boabele de aur, puse-n pământ
Graurii, îi alerga prin grădină
Că furau cireșele roșii, ce se scăldau în lumină
Când ochii închid, mă văd iar copilul
Ce alerga desculț, prin iarba cu rouă
Și simt cum bucuria îmi inundă sufletul
Când zorii veseli răsar și începe o zi nouă
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 