Zbor spre înălțimi

CALIGRAFIE

Mai știi caietul de caligrafie
Și tocul cu penițe aurii,
Penițe redis, care-aveau să scrie
Pe viață ca pe-un vis, poeme vii?

Cu unduiri discrete, delicate
Un dans armonios de balerine,
De lebede pe lacuri înghețate…
Un patinoar cu valsuri de aldine.

Erau bijuterii sculptate-n rouă
Și în răbdarea slovei din cuvânt
Cioplite cu un ciob de lună nouă
Ca semn de luminare pe pământ.

Cereau soldații de pe front, penițe,
Cerneală și hârtie de scrisori,
Să scrie cu poieni de romanițe
Iubitelor pe visele din zori.

Mai stă și-acum pe-o frunte de scrisoare
O cicatrice veche, ,, DE PE FRONT”
Citiți-o ca pe-un semn de întrebare
Și treceți-o istoriei în cont.

Păstrați scrisorile și visul tandru
Scris cu cerneluri c-un miros uitat,
În scrinul lor bătrân de palisandru
Și poza cu-o frumoasă și-un soldat!

de GEORGETA RADA

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

MARELE CEAS

Orice plecare
se întoarce în mine
cum se-ntoarce-n clepsidră
timpul rămas,
nu mai e vreme,
din turnul de fildeș
a curs peste lume
marele ceas,

A curs melodia,
a curs și orchestra,
dirijorul, bagheta,
ultimul vals,
lumea se oprește,
vine să vadă
cum plutește în aer
timpul rămas…

Pe tine te-atinge,
îți mușcă privirea,
în potirul de nuntă
atât a rămas,
clipa întreagă,
fructul iubirii,
secunda din urmă,
marele ceas…

de Marin Rada

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Seninuri și șoapte
– Mira Minu–

Se adâncește noaptea seninurilor noastre,
Te-mbrățisez, cu zorii, până la flori albastre …
Îți caut, printre șoapte, o liniște de sferă,
Tu îmi găsești sărutul ascuns în altă eră!

Pe coapse-mi cântă umbră de veghe statuară,
Am stele-arzând cu noimă și inima pe-afară,
Mă fur lucid din visuri, împărtășind destin,
Deși am multe ceruri, cu toate mă închin!

De-mi faci un rai din clipă, îți fac un rai din zi,
Seninuri ne-mpresoară, seninuri vom clădi!
Puternice veșminte de soare port prin vreme,
Puterea să mă poarte-n iubiri fără blesteme!

Se adâncește toamna înțelepciunii noastre …,
Ne cresc ferestre-n suflet, lumini din alte astre,
Ne cheamă infinirea, ce-am strâns-o împreună,
Nu mă-ntreba de-i noapte, doar ține-mă de mâna!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Ca tu să te apropii
Autor, Mihail Janto

Parcă din suflet dezertam,
prin clipele-mi puține,
de mine mă îndepărtam,
pierzându-te pe tine.

Precum un gând am rătăcit,
pierdut între cuvinte,
ca şi-un cuvânt nepotrivit,
ce-ai şters din a ta minte.

Purtat de viaţa, dar absent,
aşa ca voia sorţii,
rămas-am des indiferent,
chiar şi la gândul morţii.

Ploua în suflet dinadins,
din nor de disperare,
tristețea seacă m-a învins,
în loc de alintare.

În vis mereu te atingeam,
cu simţurile proprii
și recunosc că îmi doream,
ca tu să te apropii…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

NINGE

Ninge iar iubito,
fulgii mari dansează
peste pleoape, umeri,
peste brațe reci,
ochii tăi, cu cerul
se înseninează,
cad din cer izvoare
peste albii seci,

Cad din cer poeme
scrise cu migală
cineva măsoară
lacrima subțire,
dacă ninge, sigur,
iar vei fi mireasă
și în altă viață,
eu am să-ți fiu mire,

Ninge iar iubito,
cu poeme triste,
clipa nu mai intră
iar în calendare,
noaptea-i tot mai lungă,
ziua tot mai mică,
ninge cu petale
albe, dintr-o floare…

Marin Rada

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

MIEZUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ

Constantin Mosor

Ce, voi nu știți că urmează miezul unei nopți de iarnă?
Am vârât lemne în sobă, în stilou am pus cerneală,
M-am gândit că dacă norii n-au zăpezi să ni le cearnă,
Ar putea ninge cu slove, fără mare osteneală!

Dincolo de nori e cerul, dospitorul de cuvinte!
Dacă vânturi nemiloase vor împrășia toți norii,
Credeți că adorm de frică punând lacăt peste minte?
Cerul îmi va da putere să mă întâlnesc cu zorii!

După noaptea albă-n care n-am pus geană peste geană,
Mintea mea nu-i obosită! Ar mai scrie trei poeme
Care ar putea să fie cea mai sățioasă hrană
Pentru suflete flămânde, obosite sau…boeme!

Lemnele din sobă, toate, cred că s-au făcut cenușă!
O voi trage cu vătraiul, asta, mâine dimineață!
Mâna frigului tot pune două degete pe ușă!
Dacă o deschid acuma, inima cine-mi dezgheață?

Oameni nu-s! Luna își plimbă strălucirea pe potecă!
Niciun glas nu se aude, drumurile sunt sihastre
Zâmbetele muzei mele și-au făcut bibliotecă!
Încă un poem aleargă către sufletele voastre!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Cuvinte din rouă

Cătălin Iancu

Din tot ce am vreau să vă-mpart și vouă
Chiar de sunt bucurii sau doar tristeți,
Am să le spun….cuvintele din rouă
Visate-n nopți, născute-n dimineți.

Am rătăcit desculț prin iarba udă
Când soarele se ridica sfios,
Strigam ca toată lumea să audă
Cum curge versul cald, melodios.

Am hoinărit sub cerul clar de vară,
În suflet înflorea un curcubeu,
Cântec șoptit pe strune de chitară
Și mă simțeam puternic ca un zeu.

Am adormit vegheat de mii de aștri
Sub salcie, pe malul unui râu
Și am visat la ochii tăi albaștri,
Iubirea nu puteam s-o țin în frâu.

Când zori de zi mă mângâiau pe pleoape,
Spre cuibul tău aripa mi-am întins,
Nimic nu sunt, dacă nu-ți sunt aproape
Chiar dacă iarna tâmplele mi-a nins…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Eminescu e în toate

Eminescu e speranța că iubirea chiar există,
E durerea unei mame ce-și așteaptă fiul tristă.
E luceafărul ce-n noapte strălucește singuratic,
Oglindindu-se în lacul ce se leagănă molatic.

Eminescu este codrul care geme în tăcere,
Sau izvor cu apă vie plin de vise efemere.
El e dorul fără capăt plâns în doinele străbune
Sau în buciumul duios ce ostașii vrea s-adune.

Eminescu este glia ce de sânge-a fost spălată,
E adâncul unei vorbe, dinainte cugetată.
Este freamătul pădurii ce-și așteaptă visătorii
Este zarea necuprinsă ce-o străbat în zori cocorii.

Eminescu este floarea teiului neobosit
Este aurul din grâul ce abia a fost cosit.
El e răzvrătirea clipei ce de ură-a fost ucisă,
Este chiar o galaxie celor ce iubesc, promisă.

Eminescu-i România, este nația unită,
Este lacrimă curată într-o lume urgisită.
E nevoia de iubire, de dreptate și credință,
Eminescu e în toate, e în fiece ființă.

Teodorescu Lacramioara

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

În umbra Luceafărului
Autor Rotariu Dorel

Când genar din cingătoare
Scutura a nopții haină,
Dans vrăjit de ursitoare,
Din divin amăgea taină:
Dintr-o stea îndepărtată
Noaptea asta cristalină
Va lăsa lin să răzbată
Duh împrăștiind lumină…
Avea chip, izvor de farmec,
Frunte ‘naltă, visătoare,
Pe cuvânt, harul său darnic
Nins-a cu polen și soare!…
A cutreierat de-a lungul
Si de-a latul draga-i țară,
Doină poleind trecutul,
Veac de aur să-i răsară.
Și căta în codrii lacul
Visurilor de iubire,
Geniul însă, urma sacru
Calea sa spre nemurire…
Ascundea sub pălărie,
Pe albastra-i, dulce floare,
Nimenea să nu mai știe
Cum se fur-o sărutare!…
Aprinzând prea tare dorul,
A zburat ‘napoi la stele,
Dăruindu-ne izvorul
Din lumina-i ce nu piere!…
Noi luceferi își cer zorii
Iscusit tocmindu-și versu’,
Ei rămân doar… epigonii,
El,…luceafărul măiestru!…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

„LUMINĂ ÎN AMURG”
Georgeta Radu

Amurgul începutului de an deschide căi spre Răsărit de lume,
surâde stins și-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrățișează umeri de răbdări, îi învelește cu dantele ninse,
închide-n noapte șoapte de trădări, iar șoaptele orbecăiesc, învinse.

Amurgul începutului de an își acordează harpa milenară,
răscumpărând îngeri căzuți în van, cu o romanță dulce, selenară.
Semnează garanție pentru ei și Raiul, primitor, poarta-și deschide,
iar îngerii, treziți din somnul greu, își scriu păcatele pe panachide.

Amurgul începutului de an își conturează ochii cu-ntuneric,
cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa Răsăritului, grăbit, ‘și-ndreaptă pașii, obosit de veghe,
predă ștafeta, apoi, liniștit, din marginea răbdării-și face zeghe.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț