Azi m-am născut Cu inima ta Bătând În locul Inimii mele. Ochii mei s-au închis Din vremea când, Pasul meu Își uitase cadența Către lumină!.. Îmi rămăsese Doar mâna întinsă Către icoană Ca semn al trecerii mele Prin lume!
Vai mie, îi zic iubitei, am ajuns să mă tem de anii mei, că-s prea mulţi şi sunt prea grei… când mă mai întreabă unii-alţii de mai ştiu ceva de ei evit să le răspund că nu ştiu nici când, nici unde a rămas ceva din ei … Nu am timp de numărat căci mă cere infinitul ca să-i aflu tainele îmbrăcându-i hainele Nu ştiu mâine ce va fi de-oi mai fi or n-oi mai fi… Poate vântul o mai şti brazilor mă vă şopti cât am fost şi oi mai fi…
Curge lumînarea, s-a curbat pe buza Groasă și crăpată a paharului Și pe după umeri se apleacă muza Să-mi deschidă-n gînduri ușa harului… . S-au dus vremurile libere și barzii, Ia amploare breasla rușinoasei mode, Fac din frumusețea țării scributarzii Un motiv să-nalțe stăpînirii ode… . Nici ale naturii infinite fețe Nu le pot descrie făr-a da tributul, Chiar și nouă muze de-ar fi să mă-nvețe, Veșnică dilemă, eșuat debutul… . N-o să-ți fac din versuri magică dulamă Pe care să-mi perii elegant stăpînii, Știi că pe altarul vieții mele, Mamă, Îmi aplec genunchi-n fața ta și-a pîinii… . Sfîrîie fitilul, pare că oftează, Gîndurile negre nu se mai alină, Pîlpîie lumina și se rușinează Că-i mai albă coala rece și velină… . Într-o altă vîrstă-ți ar fi fost menirea Mea de libertate binecuvîntată, Libera gîndire face omenirea Să se simtă bine chiar și-nfometată… . Îngrășat la iesle boul e apatic, Dar în libertate cît de costeliv Ar fi zburdă mîndru taurul sălbatic, Cînd în aparență n-are vreun motiv… . Au crescut cu mine gratii peste viață Pînă-n somn și vise, chiar de-aș fi un biber, Lanțuri și de gînduri cresc și se agață, Dirijat cu sfoara zmeul pare liber… . Sluta înfiată răspicat vorbește Românește zilnic despre-ndatoriri, Însă despre drepturi doar bolborosește Cum cîndva monahii gîngăveau psaltiri… . Logica și limba nu au nicio cale, Adevăru-i leșul ridicat cu targa, Biciuiți strigoii crîncen de petale, Înfloriți copiii dezmierdați cu varga… . Îmi cunoști iubirea, țara mea, în taină Îmi aplec genunchi-n fața ta și-a pîinii, Pot să mor de foame și nu pun o haină Pe tine, să-mi perii elegant stăpînii… . Geamul zăngănește, tremură și ușa, Ce mă fac, Isuse, că vorbesc în somn? De-aș avea curajul să-i arunc mănușa Aș muri în fața fricii ca un domn… . Dintre două rele puse cap la cap să Le măsor pe mine, scapără amnare, Viața în robie, Doamne, ce pedeapsă! Nașterea e însă neagra condamnare… . Naștere-n robie, viață în depresii, Repetate ghionturi moartea-mi dă și ea, De ce mi-aș alege vorbele-n expresii? Ca un hoit pe masă cade fruntea mea…
Ninge ca într-o poveste… fulgi albi, zburând în eter, Parcă sunt stele-argintii, ce cad din înaltul cer. În casă e cald și bine… este seara de Ajun, La ferestre luminate, ne colindă omul bun.
Glasul lui răzbate-n noapte ca o suflare divină, Bucuria înflorește în privirea lui senină Și nu-i singur… lângă el, ceată de colindători, Pe la case primitoare, colindă până în zori.
Nici copiii nu au somn și cu glasul lor sfios, Ne cântă colinde vechi, de nașterea lui Hristos. Cum în ieslea cea săracă s-a născut Fiul cel Sfânt, Să aducă mântuire și iubire pe pământ.
Îngerii, târziu în noapte, somnul dulce i-au vegheat, Păstorii cu flori in mână, ieslea au înconjurat… Cei trei magi care veniră tocmai de la Răsărit, Aur, smirnă și tămâie, pruncului i-au dăruit.
Eu le-ascult cu drag colinda, dar frânturi de amintiri, Cu dor de vremuri trecute, mi-aduc rouă în priviri Și las inima să-mi fie, de nostalgie cuprinsă… Cum cântam și eu ca ei… când nu aveam tâmpla ninsă!
Mirifice dorințe îți pui mereu în gând Când trece anul și vine anul nou, O pală de speranță s-așterne peste greu Și inima-ți tresaltă plimbată în landou.
Te-mbraci în haine de mare sărbătoare, Pășești prin timp, te bucuri de lumină, Că ochii mai privesc cu încântare Când stele cad din cer pe-o aripă divină.
O clipă uiți că-n lume-i și durere Și lacrimi curg pe obrajii celor dragi, Te lași cuprins în mreje de plăcere, Condus de visuri, de îngeri și de magi.
La cumpăna dintre ani, scânteiază cu belșug Iar bucatele prind glas și surâd îmbietor, Semănând cu grâu de vară brazda de plug, Și buchete de speranțe dăruite tuturor.
Zbor spre înălțimi 