Valentina Calistru

Flori pe ie

Lângă un murmur de izvor,
Lângă zumzet de albine,
Fluturi colorați din zbor,
Se îndreaptă înspre mine.
Mă înconjoară și se așază,
Pe a mea înflorată ie,
Parcă-n zborul lor dansează,
A lor scurtă cununie.
Desculță alerg prin vara,
Dulce, caldă, colorată,
Peste clipe las povara,
Grijilor de altă dată.
Mă grăbesc, că timpul trece,
Nu vreau toamna să m-ajungă,
Rog un înger să se aplece,
Vara să o lase lungă.
Știu, nu voi vedea pe toate,
Frumuseți fără de număr,
Vor rămâne nealergate…
…bătrâneți mă bat pe umăr…
…când voi bea a toamnei cupă…
…că beau toți, precum se știe…
…căuta-vor fluturi… după…
…flori frumoase pe a mea ie…

Valentina Calistru

04.12.2021

Redactor șef: Camelia Boț

Lina Blum

Mamei

Ce pustie-i casa fără tine!
Zidul vechi se tânguie duios,
Nucul parcă stă să se încline
Peste răstignirea lui Cristos.

Bălării mă-ntâmpină în prispă,
Ochii mi se-ntunecă de tot,
Coșul casei pare o aripă
Ruptă către ceruri de-un complot.

În fereastra smulsă timpul tace,
Iernile se prelungesc în zid,
Văd în înserările opace
Dorul tău încremenit pe chip.

Bruma toamnei mângâie durerea…
Am să mai revin la primăvară!
Amintiri întunecă vederea
Și tresar icoanele de ceară.

Redactor șef: Camelia Boț

Ica Gărgălie

DAR….NU SE POATE…


Astăzi nu mai vreau canoane, din tipare vreau să ies,
Am să evadez o vreme să simt iz de libertate
Și-am să scriu în versuri albe, cu filozofie-n vers,
Nu mai vreau să duc povara cu prozodia în spate

Cu iambii și troheii nu mai vreau să cochetez,
Nu mai vreau să caut rime, să scriu versuri cadențate,
Din canoane și tipare vreau să mă eliberez
Și-am să scriu în stil modern, dar…. mă tem că nu se poate!…

S-ar supăra Eminescu și pe Labiș l-aș trăda,
Pe Coșbuc, pe Păunescu şi pe toți poeții clasici,
Pe Bacovia al nostru,….nu îi pot abandona
Ei îmi stau la temelie, pentru mine ei sunt vajnici….

Ica Gărgălie,2 decembrie 2019

Redactor șef: Camelia Boț

Valeriu Cîmpean

Miraj
Ştii ce, iubitule mi-a şoptit Ea
într-o seară târzie cu cer senin
spuzit de stele şi lună plină
privind la mine
(de abia mai respira!)
Ştii ce, aş vrea să ştiu
cum de reuşeşti tu
să nu îmbâtrâneşti
s-alungi mereu timpul
să nu-ţi brăzdeze faţa
argintată de lună
în noaptea aceasta
numai a noastră
în care îţi respir privirea,
bătăile inimii la fel cu ale mele
Aş vrea să cred
că tot ce vezi
florile, iarba şi cerul
sunt chiar eu
îngemănată cu tine
că fără mine
n-ai putea respira
n-ai putea exista
nici Tu şi nici Eternitatea!
Că te-ai născut
doar pentru mine
Aş vrea să fiu în toate
zvâcnirile inimii tale
în toate celulele tale
să mă răsfeţi cu privirea
răscolindu-mi adâncul
în care să te păstrez
în veşnicia mea şi-a ta
Aş vrea să cred
că tu nu poţi îmbătrâni
cât timp mă vei iubi…
Ca-n clipa cea dintâi

Valeriu Cîmpeanu

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Mosor

FELINARUL ÎNDRĂGOSTIT

Când lampa și felinarul brodau cu lumini pereții,
Lumea nu era bolnavă nici de una nici de alta…
Și plecau de bătrânețe, rând pe rând din barca vieții
Pentru că înțelepciunii încă nu-i secase balta!

Oamenii erau mai teferi decât noi cei de acuma
Prinși în hora lăcomiei, nu toți! Aș face păcate
Pe care nu mi le-ar șterge niciun înger și nici huma
În care mă voi în toarce, fiindcă altfel nu se poate!

Amintiri nepieritoare pe sub mintea mea stau treze!
Ce păcat că nu mai este viu panoul de onoare!
În zadar fac unii semne! N-are cum să învieze!
Cine-și face timp s-asculte glasul unui oarecare?

Lumea-i tare ocupată cu nimicuri reci ca gheața!
Unii nu găsesc minute să-i mângâie pe-ăia micii,
Uitând că toți banii lumii nu iluminează viața
Nici măcar cât felinarul din odăile bunicii!

Lampa mea de la o vreme își striga singurătatea!
Am adus și felinarul! Și lumina lui e chioampă!
De o viață biata lampă își căuta jumătatea!
Ce minune! Felinarul s-a îndrăgostit de lampă!

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 6 Decembrie ~ Petre Vătuiu ~

De ce nu m-ai ucis?
Petre (Poștașu’) Vătuiu

În ochii tăi adânci căzusem într-o seară,
Când stele străluceau în murmur argintiu
Și prăvăleau în ei atâta foc și pară,
Că mă bătea un gând să ard în ei de viu.

Dar tu m-ai respirat cu șoapta ta fierbinte.
Pe buze m-am trezit, un murg flămând, să pasc;
Erau așa de dulci, așa de suferinde,
Că mi se potrivea acolo să mă nasc!

Frumoasă mai erai, când pletele rebele
Curgeau pe fruntea ta și se îngemănau!
Cu degetele-mi vii mă-nfiripam în ele;
Atâta îmi doream în cuibul lor să stau!

Ce tare aș fi vrut să știu a te reține
Sub stelele de mai, fiorul meu din crâng!
Dar n-am putut răzbi de-a dorului suspine…
Eram neputincios ca un copil nătâng.

Eu te-am iubit atunci cu-atâta tinerețe
Și-am ars atâta foc în noaptea de amor,
Că viața se zbătea în tresăriri răzlețe
Și m-am trezit bătrân la revărsat de zori!

O piatră am rămas la răsărit de soare.
De ce nu m-ai ucis și m-ai lăsat în drum,
Neputincios și trist, o biată arătare?
Că eu să mai trăiesc, n-am fără tine cum!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 6 Decembrie ~ Cătălin Iancu ~

Vis de iarnă

Mai spune-mi despre tine, ce faci, cum îți mai este,
Mai ai culori în vise, ți-e somnul liniștit?
A mai trecut o toamnă și nu am nicio veste,
Prea lungă e cărarea, mi-e pasul obosit

A mai trecut o toamnă și iarna mi-e ursită,
Îmi ninge peste pleoape cu fluturi de cristal,
Îmi plânge vara-n versuri, mireasă părăsită,
Corăbii rătăcite n-au mai ajuns la mal.

Îmi înfloresc salcâmii sub cer cu lună nouă,
Îmi bate luna-n geamuri cu palide văpăi,
Răsar sub gene lacrimi ca boabele de rouă,
Îmi este dor, iubito, mi-e dor de ochii tăi.

Se-ascunde primăvara sub neaua neatinsă
Şi sângerează macii cuprinși de frământări,
La tine la fereastră o lampă stă aprinsă,
Un curcubeu se-ntinde pe necuprinse mări.

Aștept să bată ceasul un tainic miez de noapte,
Să îmi apari în vise, să-mi spui că îți e dor,
Te-oi mângâia pe suflet cu nerostite șoapte
Şi-ți voi conduce pașii spre colțul meu de nor.
Cătălin Iancu

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Daniela Marian

Cioburi de sfere

Mă ridic pe aripile umbrelor,
în nopțile fără stele,
Unde timpul se ascunde și suspină.
Aripile îngerului m-au ridicat,
M-au așezat pe aripa unui crepuscul
de lângă un ciob de sferă,
Șoaptele mă amorțesc.

Auzeam un cântec din clepsidră,
O prind și o sărut pe mână,
Vine o altă iubire sublimă.
Privesc cu uimire o sferă albastră,
S-a apropiat încet de înger,
S-a născut în miezul nopții
dintr-un sfinx și o stea.

Am atins bolta cerească cu mâna,
Și cioburi de sfere ascuțite au scris
o poezie de dragoste,
I-am dat-o sferei care a coborât
cu mine, ușor pe rouă,
Picioarele mi s-au răcit,
zorii m-au trezit, mi-au șoptit,
Încă mai trebuie să stai ​pe pământ.
Daniela Marian

Redactor șef: Camelia Boț

Apostol Adriana

Am scris pe nisip

În noaptea târzie de vară,
Captivă în clepsidra de timp,
Dulci cuvinte am scris pe nisip,
Cu sufletul meu de vioară.

Doream ca să știe doar Luna
Și marea și soarele în zori,
Că în mine aleargă fiori,
În gând, te iubesc ca nebuna.

Tu ai să mă întrebi curios
De ce nu ți-am scris pe o foaie
A inimii mele văpaie
Și al dorului patos spumos.

C-un zâmbet răspund la-ntrebare,
Timidă, roșind ca o roză,
O stângace metamorfoză…
Și ochii-i deschizi a mirare.

Îți zic că-mi lipsește curajul
De a-ți spune ce simt și gândesc,
Mai simplu e să scriu „Te iubesc”
Să las să plutească mirajul.
Adia

Redactor șef: Camelia Boț

Nely Vieru

 Ploua cu stele

Hei , draga mea …
Citit-am slovele pictate
Pe cele mai frumoase dintre astre
În zorii dimineții noastre,
Frânturi de dimineți albastre .

Parcă-a trecut un veac de când
M-ai sărutat în zori, zâmbind,
Pe buze, apoi șoptind
Te-ai strecurat lângă ureche…

Visam, zburam ca suflete pereche
Prin universuri paralele
În zorii dimineții noastre,
Frânturi de dimineți albastre,
Din cer ploua cu stele !
Nely Vieru

Redactor șef: Camelia Boț