Ionuț Pande

Tremor
~Ionuț Pande ~

Ramuri se scutură fade, pulberi se-adună sub brumă,
Flori se revarsă-n cascade, timpul ecou-și sugrumă.
Gândul își apără burgul, clipa prin mine vorbește,
Inima-și cântă amurgul, cerul a carne duhnește.

Crengile-s brațe rănite, lacrimi se miruie-n frunze,
Fluturi cu aripi cernite plimbă tristețea pe buze.
Vântul se tânguie-n streșini, ploaia e rece, măruntă,
Păsări coboară în vișini, viața e scurtă și cruntă.

Vreau, din văzduhul văratic, unde e noaptea zidită,
Să mai mănânc un jăratic, luna când stă rastignită.
Și să dansez neființa până-i cad ochii-n găvane,
Să nu-mi stea-n suflet căința, ară, mă ară, Plăvane!

04 Iunie 2022

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Iuliana Cozma

Să nu uităm să fim copii

Vor trece anii peste noi
Și anotimpuri de uitare
Dar timpul nu vine ‘napoi…
Și nici nu are așteptare.

Chiar dacă viața ne uimește
Și zilnic ne va învăța,
Că-i fericit cel ce zâmbește
Și cel ce nu poate ceda.

Iar anii ce ne vor cădea
Pe umeri și pe chip senin
Să îi privim ca pe ceva…
Atât de scump și de sublim.

Să nu lăsăm să ne răpească
Din inocență timpul viu
Și-n inimă mereu să crească
Surâsul cald și străveziu.

Când amintiri ce par uitate
Prin inimă vor fi târzii,
Să credem în eternitate,
Să nu uităm să fim copii.

Iuliana Cozma

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Anatol Covalli

Rostul meu…

Rostul meu de-abia începe. Semăn vise şi-aştept lanuri
de mirabile elanuri în pustiuri şi în stepe.
În sfârşit pot azi pricepe de ce-s plin de noi limanuri
şi regretele-n noianuri au uitat să mai înţepe.

Vreau ca trista mea ursită să înceapă să zâmbească,
lumea-mi să fie firească şi s-o văd mai împlinită.
Pe-a speranţelor orbită noi luceferi să roiască
şi s-arunc urâta mască ce pe chip mi-a fost cioplită.

Simt deodată-o sevă nouă în întreaga mea fiinţă.
Din tristeţi şi umilinţă nu mai ninge, nu mai plouă.
A iubirii sfântă rouă a stins orice suferinţă
şi când dau din prisosinţă, dau cu mâinile-amândouă.

Parcă-s altul dintr-odată. Am alt ţel. Altă putere.
Nu-mi mai pasă de durere. Orice clipă e bogată
şi o simt ca pe-o răsplată pentru că îmi las să spere
viaţa ce-n îngenunchere nu o să mai stea vreodată.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Petre Vatuiu

Raport

de Petre Poștașu’

Nimic nu e destul,
Nici viața și nici banii;
Doar timpul în pendul
Măsoară, rece, anii.

Trăim un permanent
Război pentru putere,
Alimentat fluent
De setea de avere.

Uzând de plagieri
Ne agățăm de functii,
Luptăm din răsputeri
Să ne găsim prezumții.

Avizi și-nfometați,
Ne aruncăm în frunte
Și ne trezim mirați
Cu tâmplele cărunte.

Și când, răpuși de jug
Am vrea către lumină,
Supremul tăvălug
Ne calcă fără milă .

Acest concert absurd
Cu instrumente sparte,
Răsună furibund
În nesfârșite acte!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Cristina Tunsoiu

Ziua de ieri

Mi-a zâmbit ziua de ieri,
După nori de ciocolată…
Rătăciți prin primăveri,
Pregătiți să se prefacă

În fuioare de lumină,
Risipindu-se ușor…
Strecurându-mi în grădină,
Soarele mângâietor!

Trandafirii fericiți,
L-au primit cu plecăciune…
Doar salcâmii înălbiți,
Dăruiesc ciorchini din spume

Albe și înmiresmate,
Care freamată și par
Niște mirese-mbrăcate
Așteptând lângă altar.

Mi-a zâmbit ziua de ieri,
Prin atâta frumusețe…
Chiar și frunzele din meri
Zâmbeau și-mi dădeau binețe!

Autor Cristina Tunsoiu

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Maria Poiană

Dă-mi o scară, inimioară, să ajung până la nori
(din volumul în lucru LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Trec sfioși, plutind alene, mai la deal de casa mea,
Vreo trei nori ducând în palme, nouă pui de rândunea.
,, Dă-mi o scară, inimioară, să ajung până la nori!
Să le duc o plăpumioară celor nouă puișori.

Le-o fi rece când or trece peste vârf de munți înalți.
Ia lumina mea din suflet să-i îmbraci și să-i încalți.”
,,Nu li-e frig și nu li-e foame, of, sărmane puișor…
Doar că nu mai știu de-o vreme unde este mama lor.”

Se făcuse-a noapte bună, într-o seară mai cu lună.
Puișorii adormiră. Mama, fără să le spună,
Prea vrăjită de sclipirea stelelor de peruzea,
S-a gândit să le aducă fiecărui câte-o stea.

Și-a zburat cum zboară gândul, spre înaltul cerului,
Să le pună stele-n drumul vieții, celor nouă pui.
Însă, n-a știut sărmana că, s-ajungă-acolo sus,
Orice mamă are-n zboru-i, aripi numai pentru dus.

Mamele ajunse-n ceruri, aripi n-au. Dar au putere,
Să trimită prin lumină, multă, multă mângâiere.
Cât de înstelat e cerul…!! Câte mame-s sus, la stele…!!
Însă, cea mai luminoasă, este steaua maicii mele.

maria poiană 24 mai 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Nely Vieru

Album VIOLETE Lebădă pe lac

În noaptea asta îți voi umbla prin gânduri,
ți le voi răvăși cu iz de iasomie,
când norii se vor așeza în rânduri
să ningă doar în visul tău cu poezie.

Am să-ți răpesc un vis din pleoapa stângă,
să te trezești sub tâmpla mea în același vis
când norii poezii n-or să mai ningă
și-om fi purtați în zbor de dor nestins.

În noaptea asta îți voi umbla prin gânduri
Ți le voi răvăși cu izmă de câmpie,
când norii se vor aduna în rânduri
să-ți ude nurii fragezi de sub ie.

Am să-ți răpesc din vis doar înserarea
și ultimile picuri din lumina zilei,
atunci când o să doară depărtarea
să nu te învălui toată în albul filei.

În noaptea asta îți voi umbla prin gânduri,
ți le voi răvăși că lebăda pe lac,
atunci când norii se vor scutura în rânduri,
va ninge doar în visul tău cu flori de liliac.

Nely Vieru 28.05.2022.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Coca Elena Mahalu

Să fiu copil, pentru înc-o zi

Să fiu copil, pentru înc-o zi
Lumea de basm să o pot găsi,
Jocul de-atunci, mica bucurie,
Câte n-aș da, o zi să mai fie.

Ani plini de dor și visuri mărețe,
Cununi de flori, fapte îndrăznețe,
Cântări pe deal, alergări pe vale,
Clipe răzvrătite, nu-mi mai ies în cale.

Părinți și bunici, cu povețe sfinte,
Casa cu cerdac, iubirea fierbinte,
Iute s-au ascuns, prin gând uneori
Lăsând amintirea să pășească-n zori

Și-n tăcerea adâncă parcă regăsesc
Crâmpeie de-atunci; timid, le privesc
Înnodând iar firul poveștii nespuse
Dintr-o altă viață, cu stele apuse,
Să mai fiu copil, pentru înc-o zi,
Aș da ani din viață, să o pot trăi.

Autor: Elena Coca Mahalu
01.06.2022

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Munteanu Gina Nicoleta

Un vlăstar poate renaște
Autor Gia Munteanu

În viață nu totul e pierdut,
Minunile se-ntâmplă deseori,
Se poate naște un alt început
Din ce-am crezut răpus atâtea ori.

Cum un vlăstar poate renaște
Dintr-un copac secat de timp
Viața ades poate cunoaște
Dintr-un sfârșit alt anotimp.

Iar când puteri ne părăsesc
Ne îndreptăm spre un apus,
Copii,nepoți, cu toții cresc,
Ce-am dobândit e de ajuns.

Deși ingenuncheați de ani
Și triști că părăsim pământul
Se nasc lăstarii simultani,
Mlădițe ce le-alină vântul.

Sunt cei ce am lăsat în urmă,
Tinere ramuri de nădejde
Și dacă traiul ni se curmă
Nu vom cădea în deznădejde.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Iancu Cătălin

Știm amândoi

Că ne-am pierdut în negura uitării
Știm amândoi, nu este un secret,
Ne-am risipit ca valurile mării
Lăsând pe țărm o urmă de regret.

Că am plecat pe drumuri paralele
Știm amândoi și e deja târziu,
Ne-am rătăcit în zbor de rândunele
Gonind spre asfințitul sângeriu.

Că hoinărim în timpuri separate
Știm amândoi și nu mai are rost
Să așteptăm minuni să se arate,
Să reclădim al nostru adăpost.

Că am ales decoruri diferite
Știm amândoi că nu ne-a fost ușor,
Mai plângem sentimentele pierite
Și, uneori, ne mai sfârșim de dor…

Cătălin Iancu 31.05.2022

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț