Concurs de acrostihuri 18 Noiembrie ~ Maricica Miloevici ~

Foșnetul frunzelor coapte

Freamătă toamna în zare, prin văzduh nu-i nici o rază,
Oștile de frunze arse, pe țărână, greu oftează.
Șuieră cu-atâta patos, vântul rece și hoinar,
Nici un cânt nu mai răsună, nici o doină pe hotar.
Este toamnă! Codrul geme după frunzișul bogat,
Tot așa și-a mea inimă după toate ce-a lăsat.
Urcă corbii fluturându-și aripile înspre slăvi,
Lasă-n urmă o tăcere peste codri și dumbrăvi.

Ultima suflare-și duce câte-o solitară frunză
Legănându-și chipul pal, frisonând din a sa buză.
Toată zarea e cuprinsă de o pâclă plumburie,
Inima-mi o simt cum cade adânc în melancolie.
Mă îngemânez cu toamna și pășesc la pas cu ea,
Este ploaie, vântul suflă răsfirând cu poftă frunza.
Lung spre mine se coboară din al cerului altar
Oști de clipe trecătoare ce mă ung cu-atâta har.
Ropote de frunze coapte, în a vântului suflare,

Foșnesc îndelung sub talpă, când pășesc lin pe cărare.
Repezi ape de izvoare se strecoară printre stânci,
Urlă codrul pustiit ca și dorurile-adânci.
Nici un freamăt nu se-aude în a nopții priveghere,
Zarea-i mută, curge-n suflet numai lacrimi reci și grele.
Este toamnă! Cerul doarme, frunza-și plânge-a ei durere.

Maricica Miloievici

Redactor coordonator șef: Camelia Boț

Concurs de acrostihuri 27 Noiembrie ~ Cristina Ghindar Greurus ~

ZBUCIUMUL TOAMNEI

Zbuciumat de-al toamnei vânt,
Bântuit de remușcare,
Umblă timpul pe cărare,
Chinuit de-un legământ.
I-a zădărnicit plimbarea
Undeva, într-un alt timp,
Marcând vechiul anotimp,
Uitând care-i e chemarea,
Lasă-n urmă resemnarea.

Toamna și-a intrat în drepturi
Ofticată de durere,
Antrenând câte-o plăcere,
Menținând vechile certuri.
Nimeni nu îi stă în cale,
E nervoasă dar nu-i bai,
I-am transmis un guturai.

Cristina Ghindar Greuruș

Redactor coordonator: Maricica Miloievici

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 1 Decembrie ~ Cătălin Iancu ~

Totuși iarnă

E tot mai cruntă iarna fără tine,
E noaptea tot mai lungă și mai grea,
Pe cerul cu sclipiri diamantine
Se stinge, sub nămeți, ultima stea.

Se sparge luna-n cioburi de lumină,
Se pierde în pustiul înghețat,
Se umple asfințitul de rugină
Și ninge furibund, neîncetat.

Îmi scârțâie omătul sub picioare
Şi gerul îmi pătrunde pân’ la os,
Dispar în zare stele căzătoare
Iar eu mă mint că-i bine și frumos.

Cuvintele îngheață nerostite,
Sub gene lacrimile-au înghețat,
S-au prefăcut în albe stalactite
Tot încercând să spele un păcat.

Mă doare iarna asta fără margini,
Mă doare și mai rău absența ta,
În minte mi se plăsmuiesc imagini,
Mă poartă pașii la ferestra ta.

Mă doare iarna asta fără rost,
Mi-e sufletul o-ntindere de gheață,
Vreau să îmi fac în tine adăpost
Și să rămân acolo-ntreaga viață.

Cătălin Iancu

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 30 Noiembrie ~ Mirela Butacu ~

SFÂRȘIT DE TOAMNĂ
Mirela Butacu

S-a-mbrăcat pământul iară
Cu a frunzelor povară
Veștejită de mâhniri
Iar pe iarba glazurată,
Roua, metamorfozată
Fur-a soarelui sclipiri.

Și-ale toamnei urme reci,
Dezgolit-au pe poteci
Nostalgii în amorțire,
Să le-adune-un vânt pustiu,
Răscolind în ceas târziu,
Dorul de înmugurire.

Vitregită de culori,
Ceața, coborând din nori
Parcă-mprăștie magie
Printre ramuri de arțar
Și de fag și de stejar,
Fără ca măcar să știe.

Crizanteme de sidef,
Ies zâmbind în relief
Sclipitoare în lumină,
Clătinându-le suav
Vântul,de amor bolnav
Le tot cântă în surdină.

Stând pe ram,înghesuite
Două vrăbii zgribulite
Visează în voia lor,
La Nirvana păsărească
Ce din pene-o să renască,
În al frunzelor decor.

Iar cocorii, călătorii
Se întrec în zbor cu norii
Tot privind în urma lor,
La edenul ce dispare
Fără urmă de culoare,
Trași în jos parcă de dor.

Gata-i toamna, iarna vine
Zâmbete vor fi puține
Vise s-au criogenat
Din dantelării de gheață,
Ochiul iernii prinde viață
Căci prea mult a așteptat!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 2 Decembrie ~ Marilena Răghinaru ~

Aș fi vrut…

Aș fi vrut să îți scriu exaltate poeme,
Prin metafore-alese ,,Te iubesc!” să rostesc,
Presărându-mi iubirea printre rime boeme,
Tărâm de poveste, meleag strămoșesc!

Aș fi vrut să îți spun cum în inimă plânge
Mâhnirea că astăzi nu mai ești dodoloață,
Străini că-i numim pe frații de-un sânge,
Umbrind sărbătoarea din ziua măreață.

Aș fi vrut să mai strig revolta din mine
Pornită spre cei ce-ți vor azi dictatură,
,,Patrioții” flămânzi care vor să domine,
Farisei îndemnând românii la ură.

Să-ți grăiesc aș fi vrut că mă arde suspinul
Pădurilor care, nebunesc, sunt tăiate,
Că mai plâng în tăcere văzând jalea și chinul
Urșilor împușcați, ciocârliilor moarte.

Aș fi vrut să mă crezi, scumpa mea țărișoară,
Că-nțeleg suferința părinților care
Își lasă copiii să muncească ,,afară”,
Găsindu-și menirea numai peste hotare.

În slove de aur aș fi vrut să te-mbrac,
Dar cuvinte amare au curs pe hârtie.
Când poporul îți este prea trist, prea sărac,
Nici oda nu știe al meu suflet s-o scrie.

Aș fi vrut să-ți mai zic, țara mea prea-ncercată,
Că durerile tale ca o rană mă dor,
Însă vorba de lacrimi a fost înecată
Și-am privit în tăcere spre divin tricolor.

Marilena Răghinaru

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 1 Decembrie ~ Petre Vătuiu ~

Celebrăm unirea
Petre (Poștașu) Vătuiu

Românie sfântă, vatra strămoșească,
Astăzi n-are cine să ți-o mai slăvească!
Căci în veacul ăsta dragostea de țară
Nu mai bate-n piepturi ca odinioară.

Fiii tăi, măicuță, zac în nepăsare,
Unii în țărâna-ți, alții-n lumea mare!
Trag cât pot cu dinții să le fie bine
Și de greul vieții au uitat de tine…

Risipiți prin lume nu-i mai arde dorul
Și pe mâini străine și-au lăsat ogorul.
Și-au lăsat moșia hoților de țară,
Care-o tot adună și o vând afară.

Peste veac se varsă teamă și tăcere
Și din frunți plecate demnitatea piere,
Iar poporul merge pribegind pe cale,
Rătăcit de urma măreției sale.

Românie sfântă, vatră de milenii,
Sfârtecat ți-e trupul de călăii vremii!
Inima Moldovei curge Prut de sânge,
Însă pentru asta nimeni nu mai plânge…

Azi e sărbătoare, celebrăm Unirea
Toți cu Tricolorul. Unde-i fericirea
Când de-atâta vreme n-a răzbit lumina,
Din Cetatea Albă până-n Bucovina?

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 30 Noiembrie ~ Iuliana Cozma ~

Avem o țară

Avem o țară care plânge pentru noi,
Avem un tricolor care veghează
Stăpâni am fost în pace și-n război,
Iar țara pe stăpâni nu și-i trădează.

Avem o cruce sfântă care-și poartă
Credința spre înaltele comori,
Avem și munții care sunt pe hartă
De mii de ani și-n veci nemuritori.

Avem o țară ce ne-a fost menită
Să o slăvim și s-o iubim pe veci
E România noastră mult iubită,
Cu brazi, cu munți, cu ape și poteci.

Avem o țară mândră ca o floare
Pământul strămoșesc ne aparține,
Un tricolor ce flutură în zare…
Spre-a-ndepărta privirile străine!

Iuliana Cozma

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs Duminical 8 Noiembrie Poezie Evidențiată

Dorință de Crăciun
Cristina Tunsoiu

Înșelătoare LUMI bizare…
O CARTE tristă într-un colț,
Iarbă crescută pe hotare…
Ne plâng chiar plopii fără soț!

Ne-am prăbușit în agonie
Și-n vorbărie infernală…
Uitând ce-nseamnă OMENIE
NEAM dezrădăcinat de țară!

Batem umili la porți străine,
Acasă nu ne este CASĂ…
Nimic nu ne mai aparține,
O mlaștină periculoasă!

DEPARTE-AȘ duce izolarea…
Ne-am ÎMPĂCAT singuri să fim,
Ce-nseamnă oare SĂRBĂTOAREA
Crăciunului, ne mai iubim?

Dorința mea cea mai fierbinte…
Când NECĂJITĂ meditez,
Să fie lumea ca-nainte…
CUMINTE-N fapte și în crez!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs Duminical 8 Noiembrie Poezie Evidențiată

Dorințe
Ionuț Pande

Pe calul fugărind fantasme,
Se-mplântă-n pinteni un hai-hui,
Cu LUMI retrase printre basme
Și-o NECAJITĂ soartă-n cui.

CUMINTE-N nebunia-i cruntă,
De cavaler rătăcitor,
Cu vântul se mai ia la trântă,
În ochi cu Cer scormonitor.

Hai, du-mă, NEAM de Rosalindă,
La țărm de CARTE să-nnoptăm,
În filă ei să ne cuprindă,
Din slovă chip să ne sculptăm.

O Dulcinee, SĂRBĂTOAREA
Iubirii-mi stea și un destin
Și ÎMPĂCAT cu ursitoarea
Ce-mi picură în ochi venin.

DEPARTE-AȘ vrea un pas să-mi fie
Și CASĂ, orizontul larg,
Cu spada-n vârf de OMENIE,
Iar poezia, un catarg.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs Duminical 8 Noiembrie Poezie Evidențiată

Eu tainic țes dorințe
Anca Man

Când stau CUMINTE-N CASĂ în nopți întunecate,
Eu tainic țes dorințe în gânduri nerostite…
Sufletul să îmi fie, aș vrea, precum o CARTE,
Pagini din a mea viață, temeinic rânduite.

DEPARTE-AȘ vrea să fiu de tot ce mă înconjoară,
Să rătăcesc prin LUMI necunoscute mie.
Aș lua cu mine-atât, dragul de NEAM și țară
Și tot ceea ce-n fapte înseamnă OMENIE.

M-am ÎMPĂCAT cu gândul că soarta NECĂJITĂ,
Piedici mi-a pus în cale și mi-a făcut-o grea…
Îmi doresc viața să îmi fie împlinită,
Și fiecare mâine, doar SĂRBĂTOAREA mea.

Aș vrea să fie lumea mai bună și mai dreaptă,
Răul să nu mai vină cu lacrimi pe obraz…
Te rog, nu pleca toamnă… o noapte mai așteaptă,
Să-ți dau și cea din urmă fărâmă de necaz.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț