Spre larg
de Anatol Covalli
La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.
Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.
Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.
Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Mamei
Ce pustie-i casa fără tine!
Zidul vechi se tânguie duios,
Nucul parcă stă să se încline
Peste răstignirea lui Cristos.
Bălării mă-ntâmpină în prispă,
Ochii mi se-ntunecă de tot,
Coșul casei pare o aripă
Ruptă către ceruri de-un complot.
În fereastra smulsă timpul tace,
Iernile se prelungesc în zid,
Văd în înserările opace
Dorul tău încremenit pe chip.
Bruma toamnei mângâie durerea…
Am să mai revin la primăvară!
Amintiri întunecă vederea
Și tresar icoanele de ceară.
Lina Blum
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Gândul bun
de Petre (Poștașu’) Vătuiu
Ești om pe pământ și viața-i o cale
Cu soare, cu nori, cu bine și rău;
Vei merge pe ea cu visele tale,
Lumină-i vei fi cu sufletul tău!
Când soarele-i dus, să cerni printre fapte,
Ce-a fost cu folos și ce ai greșit,
Din ziua de azi fă-ți pat peste noapte
Și vezi dacă poți să dormi liniștit.
Nu da nici o zi ușor la o parte,
O clipă măcar nu poți retrăi!
Trezește-te-n zori, privește departe,
Destinului tău, zugrav să îi fii.
Îmbracă-l în flori și-n zâmbete calde
Și mângâie frunți plecate de greu.
Fii tu un erou al bunelor fapte!
Așa vei găsi lumină mereu.
Când dai, să nu ai vreun gând a mai cere,
Împarte cu drag oricui și oricând;
Așa vei găsi atâta avere,
Să-ți fie de-ajuns cât ești pe pământ!
De-ai ține în mâini averile toate,
Armate să ai și rege să fii;
Ești gol și desculț când ceasul îți bate,
În suflet găsești, de-ai strâns, bogății…
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
VISĂTORI
Se mai întâmplă
să visăm
cu ochii deschiși,
prima oară,
imi plăcea să privesc
stelele în fântâni,
cerul
într-o noapte de vară,
ochii tăi peste lume
stăpâni,
Pe mâinile lumii
alunecă alte mâini,
cuvântul e un dor
veșnic viu,
visez
să-mi găsesc lumea
sub pleoapele tale,
visez, lângă tine,
să fiu,
Se mai întâmplă
o liniște
ca o ploaie de vară,
câmpul miroase
a busuioc,
cu ochii deschiși
am visat, prima oară,
ziua
care ne aduce noroc,
Era o zi
ca o noapte albastră,
soarele se pierduse
în nori,
tu erai în fața altarului,
viața noastră,
cu brațele pline
de flori,
Ai spus ,, da” și ai râs
dintr-o dată,
soarele a ieșit dintre nori,
porumbeii albi
au luat cerul sub aripi
și au zburat prin timp,
visători…
Se mai întâmplă
să visăm
cu ochii deschiși,
prima oară,
îmi plăcea să privesc
stelele în fântâni,
cerul
într-o noapte de vară,
ochii tăi, peste lume
stăpâni…
Marin Rada
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Despărțire
Lina Blum
E plină lumea asta de plecări,
De-mbrățișări pe fugă și de șoapte,
Iar Dumnezeu privește peste zări
Cum trupuri despărțite plâng în noapte.
Stau față-n față, se privesc himeric
Și numără secundele rămase,
În gara străbătută de-ntuneric
Se-mbrățișează două umbre arse.
O lacrimă mijește între pleoape,
Ea își înălță ochii către el,
Grădinile din suflet sunt aproape
Revendicate de acest măcel.
Îi strânge mâna-n palme, o sărută
Ca un soldat ce pleacă la război,
Iar Dumnezeu privește și ascultă
Cum amintirile se-mpart în doi.
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Cum sã renunţ?
de Anatol Covalli
Ce sã mai întreb când nu-mi pot rãspunde
sub atât noian de griji şi de spaimã?
Sufletul uimit în sânge se-ascunde
şi plâns îngaimã.
Uşile se-nchid. Ferestrele sparte
au de la un timp trainice zãbrele…
Singurele ce pot zbura departe-s
visele mele.
Ieri am fost pe-Alcor. Azi steaua polarã
o colind sperând sã gãsesc motive
ca-n lumina ei noul ţel sã parã
cã mai activ e.
Ştiu cã e târziu, dar nu pot concepe
sã dispar sorbit de cruda uitare.
Nu pot accepta sã strãbat doar stepe
de abdicare.
Şi cum sã renunţ, când a mea fiinţã
care a ieșit dintr-o tristã toamnã,
ca sã uit de plâns şi de suferinţã
sã cânt mã-ndeamnã ?!…
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Unde fericirea se divide
Voi păși-ntr-o zi pe drumuri line, colo-n munte, lângă Arieș,
Unde fericirea se divide în culoarea florii de măceș,
Unde frunza cade peste frunză, în covor peren de amintiri,
Unde moartea-i doar o simplă ușă, un portal de gând între nuntiri.
Mult mi-i drag de drumul cel de luntre, peste ape clare cu luntraș,
Spre odihna zilelor mărunte, legănat prelung de-un fluieraș!
Ca un prunc, adăpostit la sânul maicii sale blânde, surâzând,
Tot așa voi fi lângă bătrânul munte drag, cu sufletul cântând…
Voi pași pe drumurile line, pas de iarbă înspre Arieș,
Unde fericirea se divide în petala florii de măceș.
Daniela Konovală
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Sunteţi una!
Cum nici o bucurie nu-i prea lungă,
Agaţă-te de tot ce poţi să ai…
Că de eşti sănătos o să-ţi ajungă
Puţinul ce-l mai ai acum în pungă
Iar cerul tău deschis, e-un colţ de rai…
Dar nici o bucurie n-o să ţină
De n-ai gustat durere mai întâi,
Nu poţi să-mparţi lumină din lumină,
Când sufletu-i uscat din rădăcină
Iar piatra ta-i argint la căpătâi!
Şi nici o bucurie nu-ţi încape
Fără iubirea ce-o presari pe rană,
De n-ai trecut prin ghimpi şi prin hârtoape
Izvorul ei nu poate să te-adape
Sau să-ţi adune geană peste geană…
Doar bucuria dulce-n rugăciune
Îşi poartă-n sine lanţul şi cununa,
Ea surpă ziduri, mângâie, supune
Şi harul ei te vindecă şi-ţi spune
Că-n geamătul furtunii sunteţi una!
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Pe țărm de suflet
Am strâns albastrul nopții-n călimară,
Adăpostit la umbra unui vis,
Sub pleoapa lunii cu priviri de ceară,
Ce-şi picura tăcerea în abis.
Ningea o linişte pe țărm de suflet…
În Carul Mare m-am urcat din mers
Dar m-am oprit din fermecatu-mi umblet,
Să scriu c-un colț de stea, pe cer, un vers.
Tot legănate-n fald de reverie,
Silabele-mi zâmbeau provocator,
Iar eu m-aş fi ascuns în poezie,
În universul ei nemuritor…
Am strâns albastrul nopții-n călimară…
Condeiul mai cerea un strop de mir,
Să soarbă pentru-a nu ştiu câta oară,
Seninul din al visului potir.
✍©️ Violeta Andrei Stoicescu
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Plouă în surdină
Plouă iar!
Decor murdar,
în zadar lumina plânge
tristă dintr-un felinar,
umbrele sunt tot mai rare,
picuri reci pe trotuare,
la pervaz doar umbra ta
înrămată sub perdea.
Ploi de toamnă,
lungi și reci,
nopțile ți le petreci
pe un pat țesut cu gânduri.
Trec cocorii cârduri-cârduri
printr-un vis fără sfârșit.
Luna parc-a adormit
în tabloul de granit.
Stau la geam,
un corb pe ram
înoptând, privesc afară,
pe sub felinar coboară
o pereche, june umbre,
în decorurile sumbre.
Mica rază de lumină
plouă tâmpla în surdină.
Nely Vieru
Redactor coordonator: Florentina Savu
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 