Zbor spre înălțimi

Vis furat

A început să-ascundă amintirea,
Rupând aiurea reguli și canoane,
Certându-se cu dorul și cu firea
Prin filele de carte, vechi icoane.

Pe-un ram de mai, aprilie se zbate
Să mai rămãnă-n asfințit o vreme
Și peste toate punțile-nnodate
Să treacă iar cât încă e devreme.

Pe umeri de pădure plâng castanii
Arzând în lampioane primăvara,
Frunzarele se clatină și anii
Greșesc mereu peronul… greșesc gara.

Petale cad pe vise la răscruce,
Cu brațele-amândouă opresc clipa,
Dar vremea mea şi-a ta-ncotro s-apuce
Când spin hain mi-a-nsângerat aripa?

Pe urme poleite cu uitare
O lacrimă se cerne-n zări străine…
La jumatatea zilei, val de mare
Poartă în larg visul furat de tine.

Doina Moritz
2 mai 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Album VIOLETE Umbră în colivie

Tu, umbra mea, nu înțelegi că-ți ‘semăn ție
când fugi de mine, parcă mă urăști?
Când primavara pasul mi-l învie,
de trupul meu nedezlipită ești!…

Când frunza verde se leagănă-n pădure
mă porți prin lăstărișul de alun,
cu tril de vrăbii faci gândului meu secure
și pasul mi-l săruți cu iarba de pe drum.

Tu, umbra mea, nu înțelegi că-ți ‘semăn ție?
Toți fulgii argintii la tâmple ți i-am pus.
Lăsat-am lunii licurici și flori de păpădie
să-ți lumineze, umbră, noaptea, somnul dus.

Când zori’ răsar vitraliile-s vii,
și flori de gheață înfloresc pe ele,
petale de lumină închise-n colivii,
mi le dezlegi tu, umbră, din adormiri de stele.

Tu, umbra mea, nu înțelegi că ‘semeni mie?
Când te ascunzi de lume mă ascund și eu ,
când tu alergi cu norii fluturi în câmpie
alăturea de tine , nu înțelegi?…sunt eu!

Nely Vieru 30.04.2022.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Cândva… în luna mai

Curgeau în sufletele noastre de copii,
Doar zâmbete și vise-nfloritoare
Enigmă și fiori în glas de bucurii
Și orice zi era o sărbătoare.

Prin florile ce-mpodobeau pământul
Ne strecuram ca o lumină vie
Și nu conta de unde bătea vântul,
În ochi dansa mereu o bucurie.

Pe-a timpului splendoare ne urcam
,Și ne ‘nălțam ușor spre-o altă eră”
Iar inocența se rupea din ram
În lumea noastră, dulce, efemeră.

Atâtea primăveri de-atunci plecară
Iar peste noi căzută-i nostalgia,
Căci luna mai, e tot ca odinioară,
Dar nu mai e cu noi copilăria.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

LUMINĂ

La un semn, Divinul, în lăsatul serii,
Spală de păcate Noaptea Învierii,
Mâna Lui întinsă plină de Iertare
Viață Nouă-mparte… duh la fiecare.

Duhul lui Hristos ce-a călcat pe moarte
Scântei de Lumină pe pământ împarte,
Plin de rugă Fiul, în Cer, s-a-nălțat
,,Iartă Lumea Tată și-am să fiu iertat!

Fă din viața mea o povățuire
Duhul Sfânt din mine pentru omenire
Noaptea Învierii bunătate naște
Dă-le semnul Tată -Zilele de Paște!

Într-o Mânăstire, Oastea Lui, Creștină,
Cuiele din palme le aprind Lumină,
În altare albe îngerii se-nchină
Primiți-l pe Hristos! Veniți de luați Lumină!

Adună-i pe Toți, Tată, Toți în Casa Ta,
Dă-le Duh din Mine! Dă-le Lumina!
Veniți să luați Lumină! E clipa de Iertat!
În fiecare suflet – HRISTOS A ÎNVIAT!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Hristos a Înviat

Curge Lumină în suflet și fereastră,
Candele aprinse la Cer se înalță,
Stelele presară busuioc pe zare
Prin șoapte de Îngeri croindu-și cărare

Peste văi și dealuri zboară spre zenit
Lacrimi de iubire-n bucăți de Răsărit,
Freamătă codrii, împărtășind pe crengi
Muguri de Lumină în petale verzi

Apele se-nclină, aruncând pe maluri
Boabe de cristal, înfășurate-n valuri,
Cerul și Pământul se țin de mână
Fericiți și veseli, izvorând Lumină

Respiră cu elan clopote de-aramă,
Cete de îngeri din Rai se destramă
Hristos a Înviat, răsună văzduhul
Cu Lumină Sfântă, îmbrăcând Pământul !
Petronela Mocanu

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Întrebare-ntrebătoare.
Camelia Lungu

Oare unde s-a dus vântul?
S-a ascuns într-un zăvoi?
Aş vrea să colind pământul
Să vă spun cum e la noi.
Când natura-i în schimbare
Şi-anotimpuri trec pe rând,
Într-un bob şi într-o floare
Stă ascuns cerul senin.

Oare unde-i primăvara,
Când pe dealuri şi pe văi
Răsăreau flori din zăpada
Ce se strângea de la noi?
A plecat uşor cu boarea
Care ne-aducea miresmi
Şi din curcubeu, cărarea
Şi-a făcut-o prin livezi.

Oare unde este vara,
Cu soare şi cer aprins?
Cu maci roşii pe cărarea
Ce o străbăteam desculți?
O găsim în apa rece
A izvorului din munți
Şi în grâne, spice dese
Ce-şi leapădă bob mărunt.

Într-o ordine firească
Toamna se-aşază la rând
Mai tragem pe deal o coasă
Strângem fân şi facem vin.
Toamna ne pleacă cocorii
Ne uităm lung după ei,
Ploile ne spală zorii
În ram sunt doar porumbei.

Iarna cu omătul moale
Vine, timpul e geros.
Scârțâie mergând pe cale
Sub bocanci, omătul gros.
Ce se-așază-n straturi, straturi,
Cărări nu se văd deloc.
Câmpul se îmbracă-n pături
Iarna-i anotimp frumos!

Întrebându-ne mereu
Care anotimp se-arată
Fără să simțim în zori
Schimbăm altă zi şi-o dată!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Ciclic
Autor Rotariu Dorel

Eu sunt călătorul flămând
Pendulând între zori și apus,
Marinar, valul vieții-nfruntând,
Spre misterul din țărmul opus.

Adânc îmbăiat în iubire
Sunt imun la otrava din val,
Urâtul de-i domn peste fire,
Cu frumos mă îmbrac pân-la mal!

Sunt doină, sunt soră-n cărare,
Când sufletul, dușmani, ți-au rănit,
Mă revărs ca parfumul din floare
Când bate zefirul pe drum potrivit.

Sunt flacără vie ce arde,
Dăruind când lumină când fum,
Blând soare pe-ale inimii coarde,
Dar și foc ce-o preface în scrum!

La apus, călătoru-i sfârșit,
Somnu-și tivește pânza ușor,
Vigoarea i-o va renaște-nmiit,
Să-nfrângă din nou valuri în zori!

Eu sunt călătorul flămând,
Navigând către propriul apus,
Lumina din vers v-o las, dispărând
Înapoi… de unde m-am smuls!…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț