Zbor spre înălțimi

• 

Gânduri, suspine, cuvinte…
Elena Coca Mahalu

Focul arde-ncet în sobă, ziua se PREFACE-N noapte
Sufletul ASCULTĂ ȘOAPTA lacrimilor NE-NDURATE,
Pana scrie fără STAVILI, RĂZVRĂTIRI cu-nflăcărare
Lăsând inimii NEBUNE, maci și ciulini pe cărare.

Pe foi vechi, îngălbenite, tâlcul rimei se mai zbate
Și cuprins de bezna SORȚII, încă zidește palate,
Cu TĂCUTUL dor se-mbracă slove mici, la ceas de seară
Rugând sfinți și veșnicie, clipa dragă să nu moară.

CÂNTEC trist revarsă-n noapte, note de melancolie
Păreri de rău răscolite, scrise-n toamna ruginie,
Cuvinte ne-mpărtășite, se învăluie-n surdină
Și se împletesc cu vântul, peste pomii din grădină….
Gânduri suspină-n cuvinte, cerșind cerului, lumină…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Gândul cuvânt
Ionuț Pande

ASCULTĂ cum se zbate gândul
În ȘOAPTA inimii, Cuvântul,
În RĂZVRĂTIRI de roze albe,
Parfum constrâns în cercuri, salbe!

Un CÂNTEC de sirenă soarbe
Puterea de sub gene oarbe,
Când umbrele din pragul nopții
NEBUNE joacă-n ochiul SORȚII.

TĂCUTUL gând dărâmă STAVILI
Și se așază blând în pravili,
PREFACE-N dor de poezie
Cuvântul-euharistie.

Iar versul ne va fi un frate,
Când coasa morții NE-NDURATE
Va secera din neghini grâul
Și în apus va curge râul.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

CÂND CAD GĂNDURI ÎN CUVINTE…
Florian Dan

Când cad gânduri în cuvinte,
ȘOAPTA lor devine CÂNTEC
NE-NDURATE STAVILI sfinte
Pentru alte vieți din pântec,
Mai NEBUNE, dar cu minte!…

SORȚII lumii de te-ASCULTĂ
Pot PREFACE-N pulberi visul;
RĂZVRĂTIRI cu zarvă multă,
Gânduri ce vor șterge scrisul,
Cal troian ce fals exultă!…

De-ți cad gânduri în cuvinte
Nu-ncerca să-ți vezi trecutul
Că e-ntors, pe-un râu fierbinte,
Unde-n el tu ești TĂCUTUL
Lumii-n care mori cuminte!…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

„Gânduri în cuvinte”
Cristina Ghindar Greuruș

Au năvălit cuvinte peste lume
În RĂZVRĂTIRI ce nu-și mai au vreun rost,
Iar gândurile noastre, chiar și bune,
S-au dus așa, de parcă nici n-au fost.

Și cine mai ASCULTĂ azi chemarea
Spre libertate și spre adevăr?
Cin’ mai PREFACE-N zâmbet disperarea,
Când ȘOAPTA se topește-așa ușor?

Atâtea STAVILI ni s-au pus în cale,
Atâtea NE-NDURATE suferinți!
Atâtea amintiri dispar agale
Și-atâtea arzătoare rugăminți!

Un CÂNTEC lin alunecă pe strune,
Pe-al SORȚII drum ostil, nestrăbătut.
Ne-au amăgit iubirile NEBUNE,
Sorbind TĂCUTUL care ne-a durut.

Tu ai un gând, rostești poate o mie,
Fără să știi de-i bun sau dacă doare,
Fără să știi de gândul o să fie
O vorbă aruncată care moare.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

O fărâmă de speranță

O fărâmă de speranță mai rămâne-n suflet când,
Neajunsuri și necazuri te încearcă, rând pe rând.
Ades, VIAȚA te doboară și te-aruncă-n RĂTĂCIRE,
Nu mai ai zâmbet pe față, nici lumină în privire.

Este un joc crud al sorții, însă ASTĂZI tot mai speri,
Știi că MÂINE nu-i al tău, numai ziua cea de ieri.
E-NTRISTAREA ce te-apasă și nu se mai ISPRĂVEȘTE,
Căci dorința de mai bine, în eter se risipește.

Când privești cum OMENIREA se-adâncește în noroi,
Iar VRAJBA, luând chip de înger, se strecoară printre noi…
Tu ai vrea să frângi o PÂINE, să o-mparți la fiecare,
Ca să afle în credință și iubire… vindecare!

Dar acea fârâmă-n suflet ți-o zidește Dumnezeu,
Dacă-l ai mereu alături, și la bine, și la greu,
El e raza de lumină care te ține în viață,
Iar în El, CREDE-ACELA care crede și-n speranță!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

RUGĂCIUNE
Adriana Rușățeanu

Spaima pune stăpânire
Pe-OMENIREA-ngenunchiată.
VRAJBA s-a-nfiltrat în fire,
Pe oameni să îi despartă.

VIAȚA ASTĂZI e o luptă,
Nu ești liber să-ți iei PÂINE.
Protestăm dar cine-ascultă?
Ne-au furat ziua de MÂINE.

E-NTRISTAREA prea adâncă
Lumea e în RĂTĂCIRE
Doar o rugăciune sfântă,
Poate aduce izbăvire

CREDE-ACELA care strigă
Și adânc se pleacă-n rugă,
Iar credința lui câștigă
Punând pe cel rău pe fugă.

ISPRĂVEȘTE, Doamne, chinul
Ce ne-a copleșit deodată!
Luptă-te tu cu hainul
Ce vrea țară-ngenunchiată!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Credința
Iuliana Cozma

De când există OMENIREA
Cu VRAJBA lor, mulți au trișat
Dar orice om are menirea
De-a fi minune sau păcat.

În VIAȚA asta trecătoare
Când prea ciudată E-NTRISTAREA
ASTĂZI oftezi, căci dorul doare
Dar MÂINE vei găsi scăparea!

În RĂTĂCIRE nu poți merge
Când Dumnezeu este cu tine
Și-ți dă puterea de-a-nțelege
Că totul stă-ntr-un miez de PÂINE.

Speranța nu se ISPRĂVEȘTE
Doar ea ne-aduce-n gând minunea
Și-o CREDE-ACELA ce trăiește…
În suflet cald cu rugăciunea!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Sperând
Ionuț Pande

Cu VIAȚA pe la porțile străine,
E ASTĂZI, dintr-un MÂINE, numai ieri,
Cu VRAJBA OMENIREA se mai ține,
Din bucurii făcut-a doar poveri.

Și E-NTRISTAREA un etern obraz,
Iar lacrima, izvor în ochi de ceață;
O, Doamne, cât aș vrea să fii zăgaz
Durerilor și inimii, povață!

În PÂINE și în vin e Învierea,
Din RĂTĂCIRE în nou legământ
Și CREDE-ACELA pentru care-averea
Înseamnă doar zidire în Cuvânt.

Când ISPRAVEȘTE timpul să te poarte
În trupu-acesta vânturat de praf,
Cu viață ai călcat din nou pe moarte
Și-n suflet doar credința-i epitaf.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Rămâne speranța
Cristina Ghindar Greuruș

A mai rămas speranța ce bântuie-n unghere,
Umilă, suferindă, cu amintiri stinghere.
ASTĂZI ne dă târcoale, mult mai atent ca ieri
Și ne va da și MÂINE, iscând noi primăveri.

A mai rămas speranța s-ajute OMENIREA
Și să alunge VRAJBA, să nască iar iubirea,
Să lumineze VIAȚA ce-a stat prea mult în noapte,
S-alunge ÎNTRISTAREA, s-alunge negre șoapte.

Că nu mai CREDE-ACELA ce ispășește-acum
Păcatul neștiut, pierdut cândva, pe drum.
Se ISPRĂVEȘTE chinul de-a câștiga o PÂINE
Și zâmbete apar, în zorii zilei, mâine.

Crâncenă RĂTĂCIRE pe neștiuta cale
Împrăștiind alene superbele-i petale,
Nu ne rămâne azi decât să mai sperăm,
Să credem în victorii și dârji să mai luptăm.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

ULTIMA SPERANȚĂ
GEORGETA RADA

ASTĂZI, OMENIREA ispășește
Vechea RĂTĂCIRE din Eden,
Șarpele din veac își ISPRĂVEȘTE
Cota ultimă de oxigen.

VRAJBA veche dintre om și fiară
Picură veninul peste frați,
Cain pe Abel nu îl mai omoară,
Ci îl vinde unor apostați.

CREDE-ACELA care vrea doar PĂINE,
Că VIAȚA îi va fi de-ajuns
Să se-mpartă doar în ieri și MĂINE
Dintr-un astăzi în tăceri ascuns?

E-NTRISTAREA celui care crede
C-a ajuns la ultima instanță.
Cel cu ochelari de cal nu vede
Unde este ultima speranță.

Redactor Coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț