Zbor spre înălțimi

• 

O clipã doar…

O clipã doar… Şi-aceea se destramã.
Ce-a fost e azi, ce-i azi va fi demult.
Privesc în mine cu uimitã teamã
neliniştile-ncinse de tumult
și destrãmarea-mi n-o mai iau în seamã
când de pe puntea vieţii, trist, ascult
sirenele, din moarte, cum mã cheamã.

O clipã doar… Şi-aş vrea sã mai rãmânã
o veşnicie clipa asta-n loc,
lângã-o speranță, limpede fântânã
şi totodatã rug încins de foc,
sã mã îmbãt cu-o patimă păgână
şi fericit, în cel din urmã joc,
sã îi fiu sclav supus, iar ea stãpânã.

O clipã doar… Dar clipa-abia mai este
şi în curând cu umbra-i mã cunun.
Însã-nainte de a trece peste
marginea clipei, aş dori sã spun
cum ar fi început trista-mi poveste:
A fost odată un poet nebun
care-a visat să facă din văi creste !…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

E-ATÂTA TOAMNĂ ÎN LUME…

E-atâta toamnă-n noi și atâta dor
De vreme bună și de sentimente,
Că plânge frunza fără niciun nor
Și-n noi îngheață ultime regrete !

Ne ostoim durerea pe sub măști,
C-un râs fugar, zicând că ne e bine,
Dar suflete se-năbușe în găști
Și nu e timp, măcar pentru suspine.

E-atâta toamnă-n lume și delir
Și-nconjurați de frig și-atâta ceață,
Ne înțepăm în spini de trandafir
Și nu mai știm de-i zi sau dimineață.

Ne agățăm de lucruri puerile,
În loc să ne rugăm la Dumnezeu,
Să-i mulțumim că încă ne dă zile
Și ne-a iertat, din dragoste, mereu.

E-atâta suferință în tăcere,
E-atâta somn și-atâta toamnă-n noi,
Că nu vedem nici soarele când piere
Și nici când frunza plânge în noroi !
22 octombrie 2021

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

LABIRINT

Ca niciodată,
mărul din fructieră
are culoarea apusului,
prin el
ar putea să treacă
un ochi de pasăre
ca o spirală
în labirintul destinului,

Fără îndoială
că aceasta ar putea fi,
pentru tine,
învoiala unui discurs
interminabil
în fața oglinzii,

Dacă ninge
vom avea mai mult alb,
vorbele vor fi
mult mai calde,
în fața ferestrei
degetele
de la o singură mână
ar putea inventa liniștea
și codul de legi
al cunoașterii…

Ca niciodată,
în seara aceasta,
mărul din fructieră
îmi vorbește
de tine!…
19.10.2021

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Renaștere

Sărută-mă pe gândul răvășit,
Oprește ploaia ce-mi inundă clipa,
Readu-mi soarele la răsărit,
Alungă dorul ce mi-a frânt aripa.

Rămâi cu mine-n toamnele prea reci,
Alungă norii ce-mi apasă cerul,
Nu mai vreau frunze moarte pe poteci,
Ascunde-mă să nu mă ardă gerul.

Dezmiardă-mă cu ochii tăi de jar,
Sărută-mi tâmpla ninsă prea devreme,
Jertfește-mă pe-al dragostei altar,
Am să renasc, iubito, nu te teme….
18.10.2021

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Bună seara, iubite!

Bună seara, iubite, toate stelele cad,
Este-o toamnă albastră, cu privirea de jad.
Și se zbat toți copacii în chemări de argint,
Să-și trăiască tomnatic clipele de alint.

Vântul toarce un caier, apoi pleacă hai-hui,
Unde dorul se-adapă în gutui amărui,
Și îl strigă amurgul de prin zări viorii,
Dorul plânge sau vântul? A-mi răspunde tu știi?

În pădure, izvoare rup zăgazuri rebele,
Rătăcind printre stânci și cu dor, și cu stele,
Toți copacii cerșesc o câmpie cu maci,
Buna seara, iubite! Tu-i auzi? De ce taci?

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Îmi amintesc – Tridilet –

Îmi amintesc surâsul tău dintâi
al cărui farmec îmi şoptea: Rămâi

şi îţi voi da în dar o primăvară
de care fericit ai să te-ncânţi
când vei începe dragostea s-o cânţi
la a-mplinirii splendidă chitară.

Îmi amintesc că m-am oprit s-ascult
al pasiunii tale viu tumult,

că am uitat de mine şi de-oricine,
cutreierând prin codrii tăi superbi
unde-ntâlneam dorinţi în chip de cerbi
ce galopau prin tine şi prin mine.

Îmi amintesc şi zâmbetul ce-a spus:
Mai stai !…Şi nu regret că m-am supus !…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Cu marea din cuvinte

Eu te iubesc cu marea din cuvinte
Crestând esența tainelor în gând,
Iubitul meu, îți mai aduci aminte
Îmbrățișarea noastră din amurg?

Curgeau prin noi scrisorile luminii,
Volume-ntregi am scrijelit în lut,
De dragul nostru, chiar și heruvimii
Și-au îmbrăcat iubirea în cuvânt!

Crescând în palme flori de miozotă
Ți-am dăruit sărut prin vămi de cer,
Te-au copleșit minunile din boltă
Și-ai dezertat, fugind în efemer.

Nu-ți dau vreo vină, n-ai putea-o duce,
Nici n-ai pricepe fapta-ți de zălud!
Te binecuvântez la o răscruce
Și te iubesc, la fel ca la-nceput.

Redactor coordonator: ReluPopescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

PODEAUA

Cândva,
o lacrimă dac-ar fi curs
pe-obrazul tău arzând,
aș fi cules-o cu-n sărut,
în palma mea,
sau
aș fi imortalizat-o pe podea
încât s-o doară
atât de mult,
c-a îndrăznit, așa-ntr-o seară
chipului tău senin
să-i deranjeze liniștea.

Cumva,
m-am resemnat de-atunci,
trecut-a multă vreme
de când la pata din podea
mă uit pierdut,
pe ea doar praf se-așterne…
nici chipul tău, nici palma mea,
nici un sărut, nici lacrima,
nici noi scriind poeme! …

14.10.2021.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

• 

Potopire

Mă potopește toamna
și nu am niciun leac…
o rană e deschisă
aproape de un veac!

Mă potopește toamna
cu frunze ruginii
iar vântul suflă rece
prin strugurii din vii…

Octombrie mă-ngheață
de parc-aș fi din ceară,
o sumbră melodie
s-aude de afară…

Ne potopește plânsul,
golul, slăbiciunea…
Miroase crud a moarte,
rostită-i rugăciunea!

Ne potopește timpul….
afară-i nebunie,
căci s-a pornit furtuna,
cu sumbra-i melodie!

Mă potopește somnul,
l-aș vrea pentru vecie….
mă arde neputința
cu-a ei nimicnicie!

Mă potopește toamna…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț