În pragul iernii ai plecat, Ningea frumos în calea ta, Un an întreg te-am așteptat! În pragul iernii ai plecat Cred că de mine ai uitat, De-acum nu te-oi mai aștepta, În pragul Iernii ai plecat, Ningea frumos în calea ta .
În primăvara ce-a trecut Când ghoceii-au răsărit, Nu ai venit și m-a durut În primăvara ce-a trecut, Noroc să vii, nu am avut! Deși, ce mult eu te-am iubit! În primăvara ce-a trecut Când ghoceii-au răsărit.
Și-a venit vara mai apoi, Am tot sperat că ai să vii, Că vom fi iarăși amândoi Și-a venit vara mai apoi, Aș fi dorit să fim iar noi Trecutul să îl reînvii Și-a venit vara mai apoi, Am tot sperat că ai să vii.
A trecut vara, n-ai venit! Am încetat să mai tot sper! Și frunzele au ruginit, A trecut vara, n-ai venit Apoi și toamna s-a sfârșit, Acum cad fulgii din eter, A trecut vara, n-ai venit! Am încetat să mai tot sper.
2.~Cristina Ghindar Greuruș Țara mea
M-am născut în România, Țara mea cu oameni harnici Unde plânge cu-aur glia. M-am născut în România, Unde cântă ciocârlia, Unde oamenii sunt darnici. M-am născut în România, Țara mea cu oameni harnici.
Unde Miorița plânge Cu lacrimi de altădată Glia inundată-n sânge. Unde Miorița plânge, Sufletu-n dureri se frânge Că ni-i țara destrămată. Unde Miorița plânge Cu lacrimi de altădată. Unde oamenii-și dau mâna Și tânjesc după unire.
Țara noastră e doar una… Unde oamenii-și dau mâna Și își dau binețe-ntruna, Unde-i soare și-i iubire. Unde oamenii-și dau mâna Și tânjesc după unire.
Unde Dunărea doinește Despre neștiute pagini, Unde codru-ntinerește, Unde Dunărea doinește Ce românul pătimeste Și istoria-n imagini. Unde Dunărea doinește Despre neștiute pagini.
M-am născut în România, Unică pe harta lumii. Îmi iubesc neamul și glia. M-am născut în România, Care și-a înfrânt robia Neștiută pentru unii. M-am născut în România, Unică pe harta lumii.
3.~Felicia Percec ~ Un colț de rai
Românie, colț de rai, Țară cu un frumos nume! Te slăvesc prin port și grai. Românie, colț de rai! Neasemuitu-ți plai, Unic este-n astă lume. Românie, colț de rai, Țară cu un frumos nume!
Leagăn sfânt și-al meu odor, Eu, cu tine, mă mândresc Și-n suflet te port cu dor! Leagăn sfânt și-al meu odor, La steagul tău tricolor Mă închin și te cinstesc! Leagăn sfânt și-al meu odor, Eu, cu tine, mă mândresc!
La geamul tău o lampă luminează, Iar umbra ta alunecă-n odaie, Fantasme pe pereți ușor dansează, Încerc să scriu trei versuri pe o foaie. (Catalin Iancu )
Iar umbra ta alunecă-n odaie În versul meu iubito, ce minune! Iar gândul luminând ca o văpaie Îți scrie-n vers ce nu-ndrăznesc a-ți spune! (Mirela Cocheci)
Fantasme pe pereți ușor dansează, Când limbi de foc tresar în șemineu Umbre tăcute parcă se-ntrupează, Și roată fac acum în jurul meu! (Cristina Tunsoiu)
Încerc să scriu trei versuri pe o foaie, Iubirea să îți cânt în epitete. Apusuri prăbușite în odaie, Să le aștern haotic pe perete. (Luminița Andronache)
La geamul tău o lampă luminează, Când luna-şi cerne-argintul peste noapte Şi-un ultim vers pe coala mea oftează, Încătuşat în nerostite şoapte. (Violeta Andrei Stoicescu)
Pierduți în timp și-n amintiri, Cu visuri ce s-au spulberat, Trăim acum dezamăgiri. Pierduți în timp și-n amintiri, Visăm frumoasele iubiri Care atât ne-au fascinat. Pierduți în timp și-n amintiri, Cu visuri ce s-au spulberat.
Umblăm pe drumuri, fără rost Și sperăm să fie pace Așa cum încă nu ne-a fost. Umblăm pe drumuri fără rost, Că timpul trece prea anost… Întristarea în noi zace. Umblăm pe drumuri, fără rost Și sperăm să fie pace.
Încă ne-a rămas speranța, Ca o rază de la soare. Ea ne luminează viața. Încă ne-a rămas speranța Și-ntărește cutezanța, Că speranța nu ne moare. Încă ne-a rămas speranța, Ca o rază de la soare.
Premiul întâi ~ Peteleu Alexandru ~ Te-astept să vii
Te-am văzut ultima oară În ziua când m-ai părăsit, Așteptai un tren în gară, Te-am văzut ultima oară Și miroseai a Primăvară, Oare de ce m-ai amăgit? Te-am văzut ultima oară În ziua când m-ai părăsit.
Zile la rând te tot aștept, Încă mai sper că ai să vii! Mi-e dor să te mai strâng la piept Zile la rând te tot aștept De ce mă pedepsești nedrept? Și-alăturea nu vrei să-mi fii! Zile la rând te tot aștept Încă mai sper că ai să vii.
A fost o flacără-ntre noi, S-a stins ca un foc de paie Și ne-a cuprins pe amândoi, A fost o flacără-ntre noi, A ars ce-a ars, s-a stins apoi Ce-a fost odată văpaie, A fost o flacără-ntre noi S-a stins ca un foc de paie.
2.~Felicia Percec ~ Un trandafir îți dăruiesc
Un trandafir îți dăruiesc Cu drag, din toată inima! E-un semn să știi că te iubesc. Un trandafir îți dăruiesc, În parfumul lui te-nvelesc, Cum faci și tu, cu viața mea. Un trandafir îți dăruiesc Cu drag, din toată inima!
L-am presărat cu zâmbete Și dulci clipe, de neuitat, Ce ne-au adus doar liniște. L-am presărat cu zâmbete, Lăsând în urmă regrete, După timpul ce-n loc n-a stat. L-am presărat cu zâmbete Și dulci clipe, de neuitat.
Premiul întâi ~Cristina Ghindar Greuruș ~ Ești, mamă! Ești în vis, ești în durere, Ești în zâmbet și-n lumină, Ești în clipa care piere. Ești în vis, ești în durere Și în simpla mângâiere, În cuvântul ce m-alină. Ești în vis, ești în durere, Ești în zâmbet și-n lumină.
Ești în vară și în iarnă, Ești în dor și ești în lacrimi, Ești în neaua ce-o să cearnă. Ești în vară, ești în iarnă Și-n a toamnei mele caznă, Ești în nesfârșite patimi. Ești în vară și în iarnă, Ești în dor și ești în lacrimi.
Îmi ești, mamă, începutul Și-mi ești viața mea întreagă. Tu-mi ești, mamă, tot durutul, Îmi ești, mamă, începutul, Viitorul și trecutul… Nimeni n-o să mă-nțeleagă. Îmi ești, mamă, începutul Și-mi ești viața mea întreagă.
2.~ Peteleu Alex~ Stelele în noapte
Stelele sclipesc în noapte, Luna sus pe cer veghează, Ascult ale tale șoapte, Stelele sclipesc în noapte, Gândurile-mi fug departe, Luna chipu-ți conturează Stelele sclipesc în noapte, Luna sus pe cer veghează.
3.~ Felicia Percec ~ Veșteda frunză
Veșteda frunză s-a desprins Și zboară în bătăi de vânt, Cu doru-n inimă aprins. Veșteda frunză s-a desprins, Din zarea ce n-are cuprins Coboară-n lacrimi, pe pământ. Veșteda frunză s-a desprins Și zboară în bătăi de vânt.
Nicicând nu va urca-napoi, Pe ramul ce i-a fost cămin Și-acum e singur și-n nevoi. Nicicând nu va urca-napoi, Se va-neca-n ropot de ploi, Tristă și fără de sprijin. Nicicând nu va urca-napoi, Pe ramul ce i-a fost cămin.
S-a dus o lună-n calendar, Vine alta, friguroasă Și ne-ntâmpină brumar. S-a dus o lună-n calendar, Ne va aduce ploi în dar, Ziua nu mai e frumoasă. S-a dus o lună-n calendar, Vine alta, friguroasă.
Cerul plânge printre norii Care sunt stăpâni pe zare. S-au îndepărtat cocorii… Cerul plânge printre norii Ce-au întunecat și zorii Cu lungi pete călătoare. Cerul plânge printre norii Care sunt stăpâni pe zare.
Peste nopți înfrigurate, Bate vântul fără teamă Și alungă blânde șoapte Peste nopți înfrigurate. Sorele-i tot mai departe Și nu ne mai ia în seamă. Peste nopți înfrigurate, Bate vântul fără teamă.
2. Picăturile de ploaie
~ Felicia Percec ~
Picăturile de ploaie, Neîncetat îmi bat în geam, Cu tristeți, căzând șuvoaie. Picăturile de ploaie Inundă nescrisa foaie, Cu-amintiri ce-s fără hram. Picăturile de ploaie, Neîncetat îmi bat în geam…
Freamătă toamna în zare, prin văzduh nu-i nici o rază, Oștile de frunze arse, pe țărână, greu oftează. Șuieră cu-atâta patos, vântul rece și hoinar, Nici un cânt nu mai răsună, nici o doină pe hotar. Este toamnă! Codrul geme după frunzișul bogat, Tot așa și-a mea inimă după toate ce-a lăsat. Urcă corbii fluturându-și aripile înspre slăvi, Lasă-n urmă o tăcere peste codri și dumbrăvi.
Ultima suflare-și duce câte-o solitară frunză Legănându-și chipul pal, frisonând din a sa buză. Toată zarea e cuprinsă de o pâclă plumburie, Inima-mi o simt cum cade adânc în melancolie. Mă îngemânez cu toamna și pășesc la pas cu ea, Este ploaie, vântul suflă răsfirând cu poftă frunza. Lung spre mine se coboară din al cerului altar Oști de clipe trecătoare ce mă ung cu-atâta har. Ropote de frunze coapte, în a vântului suflare,
Foșnesc îndelung sub talpă, când pășesc lin pe cărare. Repezi ape de izvoare se strecoară printre stânci, Urlă codrul pustiit ca și dorurile-adânci. Nici un freamăt nu se-aude în a nopții priveghere, Zarea-i mută, curge-n suflet numai lacrimi reci și grele. Este toamnă! Cerul doarme, frunza-și plânge-a ei durere.
Zbor spre înălțimi 