Pe drumul care suie spre satul vechi, departe, În poarta CASEI mele, sub vreme-ngenuncheați, Şed doi sărmani bătrâni, în aşteptări deşarte, Rostindu-şi RUGĂCIUNEA, cu ochi ÎNLĂCRIMAȚI.
În prea PUȚINUL timp, scurs pe tâmpla-ncărunțită, NEPRIHĂNIȚI, cu grijă şi sfat m-au ÎNDRUMAT… Şi-n clipa de durere-a PĂCATULUI, cernită, Balsam şi alinare, în suflet mi-au turnat.
Tot RĂTĂCIND în noapte, pe-un colț uitat de lume, Un STROP de rouă-mi cade pe geană, din abis, Flămându-mi dor aleargă spre-acel tărâm anume, Şi mă întorc agale, trezit ca dintr-un vis…
Îmi amintesc şi astăzi de teiul de la poartă, De visul ce-l urmam călcând cu paşi cuminți… RÂDEA-N lumină clipa şi fericita-mi soartă, Pe-un drum ce mi-au croit, cândva, ai mei părinți.
Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a patruzeci și treia etapă a concursuluI ,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”
Premiul special ~Anca Man~
Toamna e acum stăpână
Ultime zile de vară Coboară din calendare, Când pe strune de vioară, Ultime zile de vară Printre clipe se strecoară Și se pierd ușor în zare… Ultime zile de vară Coboară din calendare.
Crizanteme în grădină, Râd în soare ștrengărește… De culoare ziua-i plină, Crizanteme în grădină, Ele nu au nici o vină Că toamna le ocrotește, Crizanteme în grădină, Râd în soare ștrengărește…
Privesc în jur și îmi pare Că toamna-i acum stăpână, Cât cuprinde larga zare Privesc în jur și îmi pare, Agățându-se de soare, Vara vrea să mai rămână… Privesc în jur și îmi pare Că toamna-i acum stăpână.
Premiul întâi ~Peteleu Alex~
Aș vrea
Să fim iar tineri amândoi! Să retrăim iar clipele Când sângele fierbea în noi! Să fim iar tineri amândoi! Să îți sărut buzele moi! Să ne împlinim visele, Să fim iar tineri amândoi! Să retrăim iar clipele.
~Monica David și Floroiu Viorica~
Dialog
Eu: Lasă-mi frunza ce te doare Să-mi mai mângâie privirea Cu un strop cules din soare Lasă-mi frunza ce te doare. Când prin ramuri îți răsare Cu tristețe ruginirea Lasă-mi frunza ce te doare Să-mi mai mângâie privirea.
Copacul: Eu cu lumina unui cer Îmbrățișez fereastra ta, Chiar dacă frunze nu-ți ofer Eu cu lumina unui cer Îți mângâi fruntea efemer. De amândoi ne–am întrista Eu cu lumina unui cer Îmbrățișez fereastra ta.
Toamna: Deși sunt melancolie Pentru gândurile voastre Eu aduc și bucurie Deși sunt melancolie. Vă brodez cu veselie Roadele din palme aspre Deși sunt melancolie Pentru gândurile voastre.
de Monica David
Tu ești
Tu ești plânsa mea minune Câmp de grâu cu spic de aur, Ești zeiască goliciune, Tu ești plânsa mea minune Munte de înțelepciune Ai în suflet un tezaur. Tu ești plânsa mea minune Câmp de grâu cu spic de aur.
de Floroiu Viorica
~Cristina Ghindar Greuruș ~
Coboară toamna
Coboară toamna peste noi Și s-a mai scurs încă un an, Aduce vânturi, nori și ploi. Coboară toamna peste noi Cu frunze care cad șuvoi, Păreri de rău se duc în van… Coboară toamna peste noi Și s-a mai scurs încă un an.
Mamă, vrei să-ți cumpăr rouă din al vieții raft deschis? Să-ți croiesc năframă nouă din culoarea unui vis? Să-ți aduc flori de lumină ce-au crescut pe-un colț de rai, Ori o mantie de stele…peste iarnă să o ai?!
Nu te teme, mai am perle într-un buzunar ascuns! Pot să târgui orice vrere ai avea într-un răspuns, Pot să-ți cumpăr o minune, și-o peniță prinsă-n tuș, Un crâmpei de cer albastru într-un zbor de cărăbuș, Aur din gutuiul porții, frunze ceruind alei! Spune-mi, vrei să-ți cumpăr noaptea dezbrăcată de cercei?!
Călimări și foi veline, gânduri strânse-ntr-un poem… Spune-mi mamă ce să-ți cumpăr din amurgul meu boem?! Știu, zâmbești și vezi în mine un copil cu ochi rotunzi, Ce-a ascuns în buzunare crisalidele din duzi!
Au trecut demult cocorii peste dealurile mute, Și-au luat cu ei de-a valma dorurile mele slute. Ciumpăvite de nesomnul nopților cu tânguiri, Încărcate de atâtea și atâtea amăgiri... (Maria Poiană)
Amăgiri și doruri mute chipul zilei l-au sluțit, Mi-au gonit cocorii-n lume unde gându-i primenit, Unde nopțile-s senine "bântuite" cu iubire, Unde frunza poartă verde, respirând nemărginire... (Daniela Konovală)
Când ei trec tot mai departe către zările senine, Eu privesc cum depărtarea îi tot curge dinspre mine Și rămân suflet coloană către infinitul cer Așteptând să cadă crinii, împăcării din eter. (Monica David)
Au trecut demult cocorii dintr-un suflet tot mai rece Si nu știu fără să sânger câte zile vor mai trece Până când se vor intoarce din adâncurile-albastre Prin furtuni purtând in ciocuri crinii împăcării noastre. (Ștefan Olaru)
Au luat anii mei din viață și i-au transformat în toamne, Iar din nori de borangic au făcut albe turbane Fără să întrebe însă dacă vreau să-mbătrânesc... Primăvara port în suflet, Doamne vreau să mai trăiesc! (Cristina Tunsoiu)
Dragii noștri, scumpi părinți, Plângem azi, strângând din dinți, Căutând prin amintiri Glasul vostru-n povestiri.
Din PUȚINUL ce-ați avut NEPRIHĂNIȚI ne-ați crescut, Ați pus floarea raiului În calea PĂCATULUI.
Viața când vă RÂDEA-N geam STROP de rouă culegeam Din ochii îNLĂCRIMAȚI; Cu cât drag ne alintați…
Bunul sfat ne-a ÎNDRUMAT Când în lume am plecat, RĂTĂCIND prin căutări, Uitând duioase chemări.
Astăzi, sfâșiați de dor În al CASEI vechi pridvor, Arde în suflet la noi RUGĂCIUNEA pentru voi, Dragii noștri, scumpi părinți, Îngeri acum, printre sfinți!
Zbor spre înălțimi 