Zbor spre înălțimi

Şi s-a fãcut luminã

de Anatol Covalli

Şi s-a fãcut luminã. Ce dulce şi ce linã
a cotropit deşerturi şi nopţi a destrãmat!
Pe gòlgota mea plinã de flori, ca o grãdinã,
din zori, sufletu-mi strigã: Iubirea a-nviat.
Şi-aştept cu masa pusă, de rodul vieţii plină,
să ne-mbătăm cu vinul ce-n noi s-a-nnobilat,
spărgând de umbra morţii pahare de lumină.

Să nu vii cu buchete de palide regrete.
O floare sărutată va fi înedeajuns.
S-o porţi ca pe-o podoabă de preţ prinsă în plete
ca să-nţeleg mesajul din ultimul răspuns.
Va fi destulă vreme apoi ca pe-ndelete
să desluşim ursita ce-ntruna ne-a ascuns
în peşteră de foame şi în pustiu de sete.

Să nu te mire focul ce în dorinţi va arde.
El a mocnit tot timpul şi-acum a izbucnit
în ardere deplină şi-n zgomot de petarde.
Vei şti astfel că-n viaţă cu patos te-am iubit,
că-aceste sentimente ce par acuma hoarde
au aşteptat momentul deplin şi fericit
de-a se muta-n palatu-ţi din ale lor mansarde.

În împlinirea care va fi ca o minune
vom sta lângă-al iubirii împărătesc altar
ca îngerii speranţei cu fast să ne cunune
şi să ne miruiască cu linişte şi har.
Şi-n noaptea nunţii noastre pe trupul tău voi pune
al patimilor mele încă fierbinte jar
şi-ţi voi şopti iubirea ca pe o rugăciune.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

MEMENTO MORI
~Georgeta Radu~

Răstălmăcesc viețuirea
și-acum dau cu pietre-n Soare.
Perlei îi zdrobesc sideful
și – am să fur sarea din mare.

Nu privesc în ochi seninul,
am tras norii peste pleoape.
Vreau să adun tot pelinul,
să – l pun în vin, la agape.

Printre clipe netrăite,
cresc dorul de sihăstrie,
peste simțuri obosite
presar flori de iasomie.

Ale lumii vechi canoane
se adună să mă-nfrângă,
dar nu le mai iau în seamă
și le fac, pe rând, să plângă.

Ce credeam ieri că-i iubire,
azi văd că-i Zădărnicie.
Viața însăși e-o-amintire,
un rest dat de Veșnicie,
o secundă, în clepsidra
‘n care se răcesc nisipuri,
un festin pe care moartea
îl îneacă în adâncuri…

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț