Eduard Bucium

Culori pe suflet
Eduard B.

Mi-e sufletul gust de zăpezi vineţii
Ce-şi leapădă doliu-n izvoare,
Prelins dintre nori, pe aripi timpurii
De păsări ce vin dinspre soare

Mi-e alb de egretă, pe rană de glonţ,
Bandajul ce-mi mângâie sternul
Și mac înflorit lângă inimă-n colţ,
Din puls ce sfidează infernul

Bocancii mi-s grei de atâta război,
Iar praful de pușcă-i pe gata
Mi-e sete… mi-e negru-n tranşeu şi-i noroi…
Ce dor mi-e de ploi „cu găleata”!

Mi-e verde, alături de fierul de plug
Uitat într-un capăt de brazdă
Mi-e iarbă strivită-n copite şi-i crug
De fluturi ce-şi caută gazdă

Mi-e floare albastră, închisă-n boboc,
Cerşind anotimpul prielnic
Nevoii de cer, și de rost, și de scop,
În zbuciumul ăsta vremelnic…
31 martie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei!

MI-A BĂTUT ÎN GEAM O MUZĂ
~Mirela Butacu~

Mi-a bătut în geam o muză,
Dându-mi un condei să scriu
Însă eu, puțin confuză
I-am zis să plece, că-i târziu

Dar ea,nuitându-se mirată
La ceasul care ticăia,
Mi-a spus aproape consternată:
„-Aceasta nu e scuza ta!”

Și i-am răspuns:”-Ce rost mai are,
Să scriu poeme fel de fel,
Să le trimit pe la tipare,
Așa, doar din exces de zel?”

„Lumea azi nu mai citește
Prin librării vânzarea-i slabă,
Orice talent se risipește,
Cultura ” zace-n pat bolnavă”!

-Așa o fi, (muza mi-a zis),
Nu-s cărțile la căutare
Dar tu, când te apuci de scris
Nu scoți talentul la vânzare!

Și versul e un dar al meu
Adus ca un omagiu vieții,
Pe lângă oameni trec mereu,
Dar nu mă văd decât poeții!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special!

SINDROM RECIDIVAT ~Mărioara Nedea ~

N-o să urlu de plăcere ca un lup în plin dezmăț.
Îmi scot spinii îndoielii din retine și trufie.
Primăvara se vestește cu zăpadă și îngheț.
Parcă nu-i destulă iarnă peste-a noastră tragedie.
Dacă porți vreo teamă-n sânge, dă-mi-o mie, să ți-o sorb.
Și te fac imun la soartă și la ploile acide.
Dar să vii fără de oase, ca să pot să te absorb
In adâncul meu de ape, cu țestoasele gravide.

Trupul tău e ca și-al meu, nu există diferențe.
Plămădiți suntem, se pare, din același aluat.
Dumnezeu coboară noaptea și-i prezent printre absențe.
Doar iubirea pentru tine e-un sindrom recidivat.
Te respir dintre epave și te simt ca pe-un blestem
Ce-mi apasă conștiința vindecată de sofiști.
Universul nu mă știe și n-aude când îți gem
Sub povara poeziei pentru care tu exiști.

Am ascuns în mine timpul, îl las liber doar iubind.
Vreau s-așez eternitatea pe un tron vacant, de rege.
Dac -o fi să vii vreodată, nu vreau să mă vezi murind.
Chiar dacă și moartea este pentru toți, un fel de lege

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Daniela Konovală

La împlinirea visului uitat…

Nu te mai văd, îmi ești așa departe…
Îndrept spre tine frunze de cuvânt
Ce-au înverzit sub razele de noapte
În lutul meu de patimi fremătând.

Întind spre tine ramuri de lumină
Din nicăieri parfumul lor să-l simți,
Urmând cărarea florii sulfină
Să-mi vii în pragul nopților fierbinți.

În straie noi, în noua primăvară,
Curat de ieri și de trecut iertat,
Te-aștept pe drumul orelor de ceară
La împlinirea visului uitat.

Și-apoi, goliți de rănile din ciuturi
Să fim boboci pe ram de începuturi!

Daniela Konovală
5 Aprilie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 14 martie

2Mențiune pentru:
Cuib
de Monica David

Haide, nu fi MÂNDRĂ
fă-ți cuib în brațele mele,
aici visele
RĂZBAT prin nopți
din RAZE de lună,
TORCĂND șoapte de îngeri
până în ZORI
când devin FUMURI
ce ne SĂRUTĂ cu FLORI,
între două CEAIURI,
unde sufletul meu
soarbe dimineața
din sufletul tău
ÎNVERZIT
de o dulce odihnă.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 14 martie

Locul trei pentru:
Geana divină ~ Cristina Tunsoiu~

Geana din lumea divină SĂRUTĂ pământul,
El se îmbracă-n lumină și-i întoarce sărutul,
RAZE timide de soare-l învăluie lent…
Cu greu ne trezim din visare și spunem prezent!

În ZORI un înger TORCÂND ne face un semn,
Aruncă spre lume un gând din fusul de lemn,
Fire de aur și FUMURI abia ce RĂZBAT
Prin noapte dar tainice drumuri au luminat!

În dimineața speranței cernută din FLORI,
Ce MĂNDRĂ e luna cusută cu rouă de nori…
În colțul de rai ÎNVERZIT se-ntâmplă minuni,
La CEAIURI copiii au venit, sunt veseli și buni!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Constantin Mosor

„VECINII”

Ușa nopții se descuie!
Primăvara-i prin livadă.
Pe bătrâna cărăruie,
Luna iese la paradă!

Soarele i-a dat lumina
S-o țină la ea în palme.
Nu l-a refuzat „vecina”!
Iată două inimi calme!

El e cel bătrân, se pare!
Dar și luna e bătrână!
Totuși, pleacă la plimbare
Ținând stelele de mână!

Înfloriră corcodușii!
Luna șade pe călcâie!
Sprijinit de tocul ușii,
Las noaptea să mă mângâie!

Luna, ca o ființă vie,
Umple noaptea de culoare!
Niciodată nu-ntârzie
La-ntâlniri cu „domnul Soare”!

Nu vreau să știu cât e ceasul!
Nopțile cu lună mare
Nu se măsoară cu pasul
Le-am strivi pe sub picioare!

Luna, mâine dimineață
Va înapoia lumina!
El, bătrân, dar plin de viață
Își privește-n ochi „vecina”!

Nu lipsește nicio rază!
Toate îi zâmbesc luminii!
Unde Cerul stă de pază,
Așa se iubesc „vecinii”!

Constantin Mosor, 31 martie 2021, București.

Redactor șef Camelia Boț

Alexandra Mihalache

Dor de taină
Autor: Alexandra Mihalache

De la ceruri la pământ
Tu eşti dorul cel mai sfânt
Şi de la pământ la cer
Eşti cel mai adânc mister.

Dor în lacrimi, dor de noi,
Dor de tainele din ploi,
Dor de toamnă şi de-apus,
Tu eşti dorul meu nespus.

De la ceruri la pământ
Eşti eternul din cuvânt
Şi de la pământ la cer
Eşti lumina din eter.

Dor în lacrimi, dor de veri,
Dor de visele de ieri,
Dor de taină, dor boem,
Tu eşti dorul cel suprem.

De la ceruri la pământ
Eşti o rană ce-o descânt
Şi de la pământ la cer
Doar un leac eu îţi mai cer.

Dor de taină, dor senin,
Dor de tine, dor divin,
Dor în lacrimi, dor de-a fi,
Dor etern de a iubi.

Redactor șef Camelia Boț

Camelia Boț

Rătăcire

Îmi rătăcesc pasii
prin verdele
primăverii,
dorind a-mi reculege
cântul din strunele
ei de vioară.
Dar, știu! Arcușul ei,
m-ar dojeni
până-n vară,
c-apoi să plec,
precum pleacă
și verdele-n toamnă.

30.03.2021
Camelia Boț

Redactor șef Camelia Boț

Teodor Dume

Ferestre spre marginea lumii
Autor: Teodor Dume

fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

(Teodor Dume, din vol. „Ferestre spre marginea lumii”, Editura Pim, 2019)

Redactor șef Camelia Boț