PIER IRIȘII
Resturi de iriși plâng prin tăciuni,
Iar nedreptatea scurmă-n minciuni
Și adevărul dintr-un cavou
Își plânge soarta într-un ecou.
Glasul minciuni râde de sus,
Stelele-n neguri toate s-au dus,
Luna coboară tristă-n mormânt,
Soarele însuși intră-n pământ.
Minciuna crudă sapă-n trăiri,
Lutul îngroapă flori și-amintiri,
Sfeșnice stinse fumegă-n cer,
Plânge dreptatea, irișii pier.
Redactor șef Camelia Boț
Poetul și poezia
De vrei să scrii poezie
Îmbracă norii în soare
Și cu cânt de ciocarlie
Dă speranțelor culoare
De-ți dorești un vals cu rima
Cuprinde în brațe dorul
Și caută-n suflet clima
Dată doar de Creatorul.
Dar nu crede în himere
Poet al deșertăciunii,
Cu versul nu faci avere,
Însă urci pe bolta lunii.
Iar de vrei nemărginirea
Scrie doar ce simți în suflet
Nu-ți minții închipuirea
Cu vorbele altui cuget.
Poezia e candoare
Bunătate și iubire
Sau e geamătul ce doare
Pentru-a vieții irosire.
Iar poetul este farul
Care arde-a nebunie
Scriind versu-n care harul
Se transformă -n agonie!
autor
Dorina Omota
21.03.2021
La mulți ani ani POEȚI!…La mulți ani POEZIE!
Redactor șef Camelia Boț
Locul doi,
Frânturi de suflet
~Violeta Andrei Stoicescu~
La ceas târziu, când noaptea-şi cerne clipa solitară,
Şi îmi dezbracă gândul de cuvinte-n freamăt lin,
Se zbate RIMA-ntre METAFORE în călimară,
Să toarne din CONDEI pe coală dulcele VENIN.
Când slova îşi cântă drumul în şoapte-nlănțuite,
Şi-atinge corzi de suflete cu blânde adieri,
Înmuguresc pe ram de gând o SUTĂ de cuvinte,
Să mistuie în VERSURI dulci flămândele tăceri.
S-au rătăcit şi lacrimi prea trudite printre rânduri,
Să SPUNĂ cu durere-n taină-al inimii oftat…
Suspine, bucurii, speranțe rupte din adâncuri,
Trăiri culese printre ani şi puse la presat…
Atâtea vise adunate în fiorul blând de primăvară,
În ochii PLINI de strălucire sau întrebători,
Se risipesc vibrând printre poeme de o frumusețe rară,
Şi ne zâmbesc şăgalnic dintre file uneori.
S-au strâns tristeți şi doruri multe-n vers cu armonie,
Şi sunt atât de multe-n lume că rămâi ŞOCAT…
Cuvintele nu se sfârşesc nicicum, oricât s-ar SCRIE,
De parcă viața-n poezie azi s-ar fi mutat.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Să-ți cânt despre toate
~ Mihaela Moisescu~
Să-ți cânt despre mine în note buimace?
Să-ți cânt despre mine, de ceea ce-mi place?
Să-mi pun universul pe un portativ?
Eu, dorul și versul în valsul festiv?
Să-nvăț să iubesc chitara și ritmul
Și note să curgă cum curge destinul,
Când lento și tandru în dansul iubirii,
Când ritmul să crească în matca durerii?
Să-ți cânt despre lumea ce nu-și mai găsește
Nici locul, nici timpul, și-n care dospește
Durerea și boala, și lacrima vieții
Și-n care iubirea e arma dreptății?
Să-ți cânt despre somnul ce-a pus stăpânire
Pe recunoștințe și peste-omenire?
Să-ți cânt cum se scurge în noi neputința
Și cum resimțim în tot umilința?
Mai bine mă uit în zare și strig,
Și cânt despre mine și suflet ating
Cu glasul meu dulce și versul de-amor,
Renasc printre note, mă-nvârt în fuior.
În brațe îți sar să-ți simt bucuria,
Cu mine te-ncarci, cu toată magia.
Chitara unește un suflet pribeag
De sufletul meu, ce știu că ți-e drag!
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Ultimul rând ~Viorel Birtu Piraianu~
clipa trece și trece
cerneala se uscase pe pagina goală
plecasem în noaptea aceea înstelată
mă ajungeau din urmă pașii rămași
seara mă întindeam pe coapsa lunii
fugise femeia, plecase și timpul la pas
ploua în tăcere pe geamuri
din ochi se scurgeau anotimpuri
eram fugarul închis într-un ceas
căutând chei pentru locul rămas
scriam un poem
tu plecai într-un tragic roman
pana se uscase pe masă
eu mâzgăleam cu sânge pereții
plecai în pulberi de stele
pluteau între noi doar întrebări
urcasem pe scări în noaptea din noi
rătăcind apoi prin timpuri pustii
mă așezam obosit pe un ciot de speranță
căutam o scară, cădeam amândoi
visător, iubeam o femeie
la sfârșit nu aveam întrebări
rătăcit inutil pe o scară de doi.
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Economie sentimentală
(Constantin VACIU)
*
dacă dintr-un sărut scădem TVA-ul
rămânem cu o îmbrățișare
și un gând neterminat
pe listă punem
și o întrebare
cât datorăm la bancă
și ce plan de rambursare
să facem, pe câți ani?
*
atenți la cifre și procente
uităm că suntem
ceea ce gândim
și pierdem viața
zilnic din valoare
și în tabele ne trezim
un număr prim
*
doar prin iubire
devenim compuși
să împărțim
tot ce visăm
să simt cum râzi
când te cuprind
cu sufletul….
Redactor șef Camelia Boț
DISTANȚA DINTRE NOI
E o distanță așa mare
între noi, oamenii,
încât dacă am alerga
unii spre alții,
nu ne-am întâlni
Niciodată!
E o distanță așa mare
între noi și Dumnezeu
încât dacă am îngenunchea
unii în fața altora,
nu ne-am putea ridica
în Rugăciune.
Și totuși…
E o distanță așa mică
între viață și moarte
încât dacă am putea trăi
lângă oameni și Dumnezeu
am putea simți
Veșnicia!
Redactor șef Camelia Boț
Bună dimineața!
POEZIA SĂPTĂMÂNII, Coca Mahalu.
Când ploaia și vântul…
Și-i noapte, și plouă, și vântul se zbate
Perdeaua de lacrimi neliniști împarte,
Pământul suspină de vremea haină
Primăvara-i prea rece și parcă străină.
Și gem, și se-nchină, și plâng pomii goi
Iar crengi șuierând se transformă-n strigoi,
Nici urmă de om pe strada pustie
Doar sufletul singur aprinde o făclie.
Și lună, și stele, și cer s-au ascuns
Sub norii cei negri și greu de pătruns,
Doar rugi îngânate ce se înalță atunci
Când inimi învinse au temeri adânci.
Și gând, și speranță, și dor de lumină
Fiori par ce cheamă dimineața să vină,
Încet, peste noi coboară amintiri
Când ploaia și vântul trezesc uneltiri.
Autor: Elena Coca Mahalu
16. 03. 2021
( drepturi rezervate de autor )
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
DOUĂ INIMI GEMENE
ADRIAN PAUNESCU ŞI GRIGORE VIERU
Două mari şi complexe personalitaţi ale culturii româneşti, poeţi naţionali cu România in suflet.
Redam doar cate două dintre remarcabilele lor poezii.
Basarabia pe cruce
de Adrian Păunescu
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plînge iarăşi neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Şi n-are ţara dreptul să respire
Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfîrşit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt şi fraţi
Şi-n faţa lor abia rostim cuvîntul
Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.
Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi nu ştim învierea cînd va fi.
de Adrian Păunescu
De din vale de gândire, de din vale de simţire,
îţi trimit această carte, prea umil,măria-ta,
Ca să-ţi spun că nu e Doina nici în cartea de citire,
Nici în sufletele celor care-n veac ne vor urma.
Cum cădem aşa ne lasă, cinic mod e modul vieţii,
Şi aşa se pare veşnic că era normal să fim.
Neamul românesc nu ştie să-şi păstreze cântăreţii,
Sunt vardişti care le umblă şi-n cearşaful lor intim
Doamne-al poeziei noastre, îţi trimit această carte
Şi te rog să faci un bine celor trişti din veacul meu
Să nu fie condamnată arta neamului la moarte.
Roagă-te din cerul lumii, roagă-te la Dumnezeu !
Fă cum ştii şi îl convinge despre cumpenele frânte
Şi despre abrutizarea omului prin interes,
Şi convinge-l că-i nevoie pe pământ să se mai cânte,
Dacă toţi heralzii morţii înaintea noastră ies
Voievoade, toate-s bune, dacă nu cumva sunt rele,
Dar s-a şubrezit şi zace azi cuvântul românesc
De atâtea boli ce urcă în limbajul vremii mele,
Pentru-a-l scoate din restrişte trebuie un eminesc.
De din vale de gândire, de din vale de simţire,
Grăim, Doamne, către tine, că ne eşti aşa de drag,
Să rămâi în firea noastră, în eterna noastră fire
Dacă toți din jurul nostru de la tine toți se trag.
Doamne al gândirii noastre te silabisește moina,
Ești pământul României de la tălpi până la brâu,
Dă-ne nouă iarăși glasuri, dă-ne nouă iarăși doina,
Lui Eminescu – Legământ
de Grigore Vieru
Ştiu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.
Pădure, verde pădure
de GrigoreVieru
Draga i-a fugit cu altul.
S-a ascuns in codru. Uuu!
El a smuls pădurea toata,
Insa n-a gasit-o, nu.
El a smuls padurea toata
Si s-o are incepu.
Si-a arat padurea toata
Insa n-a gasit-o, nu.
Semana padurea toata,
Din grau azime-a gatit
Si-o corabie-si cioplise
Din stejarul pravalit.
Si-o corabie-si cioplise
Si-n amurgul greu, de stanci,
A plecat pe mari, s-o uite
Clatinat de ape-adanci.
A plecat pe mari, s-o uite
Dar sub luna, dar sub stea,
Rasarea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea.
Redactor șef Camelia Boț
Ploaie vie
Cum n-am mai plâns demult, crepusculară
îmi este lacrima de apă grea,
n-a mai plouat în noi de astă vară
și s-au uscat copacii în limpezimea mea.
Deci, eu voi fi pământul de boli înțelinit,
m-oi îngropa, desigur, la adâncime mare,
să mă disloci, brăzdarul să-l dai la ascuțit,
și să-i săruți privirea la răsărit de soare.
Apoi, din corn suna-vei, din buciume și clopot,
striga-vei vers eroic și triumfal în câmp,
răpite-vor cohorte de nouri grei, în ropot,
și ploaie te vei face curgând în brazde strâmb.
Iar eu, prea-însetatul pământ, de uscăciune,
te-oi înghiți, iubito, cu mare lăcomie,
și-om retrăi în ramuri ca într-o rugăciune
un singur trup și-o rană întotdeauna vie. 28.02.1981.
Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.
Rugă de trecere
Îngenunchez în bocetul tău, mamă,
ca-ntr-o biserică de cult străvechi,
că bate-un vânt de sânge, și mi-e teamă,
și-o lacrimă îmi susură-n urechi.
Pe pardoseala lacrimilor tale
de smirnă și de rouă și de ceară,
mă-ndoi ca un pârău sunând pe-o vale
și macin rugăciuni ca la o moară
și te implor să nu m-alungi din tine
acum, când timpu-mi este pe sfârșite,
că-n pântecu-ți de pâine mi-a fost bine
și nu mi-au fost luminile-otrăvite.
Mă trece-n brațe puntea funerară
s-adorm încet, ca într-un vis, drogat,
și mă îngroapă-ntr-un sicriu de ceară
și-apoi, întoarce-te la noi n sat. 25.06.1986.
Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.
Din volumul postum „Odihnă-n nadir”,
Editura PIM, Iași, 2020.
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 