Zbor spre înălțimi

Elemente

Nu sunt destule frunze pentru noi
Să ne-nfrunzească verde ca pădurea
Când, dezbrăcați de legi făcute-aiurea,
Ne întâlnim pe-un colț de viață, goi

Pe masa dintre noi sunt două cupe
Toarnă-mi din visul tău cu unicorn
Eu, doar vin roșu-sânge am să torn,
Apoi licoarea dulce va erupe

Răscolitor, din luturi spre lumină
Tu apă și eu foc, cu drept egal
Eu te evapor, tu mă stingi, letal
Suntem doi ucigași, dar n-avem vină

Că ne-am redus în două elemente
Și ne-am chemat cu scop primordial,
Dar cum să ne atingem cordial
Când nu s-au inventat recipiente

S-amestece, cinstit, două potopuri
Eu – val distrugător, incandescent
Tu – plâns de cer, pe-un zbor reminiscent
Din vremi ce nu puneau iubirii stopuri…?!

Ne întâlnim pe-un colț de viață, goi
Să ne îmbrace pe-amândoi nu-s legi
Eu iar m-aprind, din fulger, și-nțelegi
Că iar te chem, să curgi prin mine, ploi…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

O LACRIMĂ

Risipită printre veacuri trecute
Și prinsă de-a destinului cingătoare
O lacrimă plânge toamne pierdute
Și plânge primăveri născute într-o petală de floare.

Agățată de-a cerului geană,
Își tremură neputința pe-o rază de soare
Când zorii încep peste lume lumina să-și cearnă,
Se risipește tăcută în a vieții culoare.

Se adună pe-o frunză de verde trifoi
Și-și caută norocul pe-o ultimă petală
Își risipește durerea pe-ale zilelor foi,
Când viața pășește cu dorul în poală.

În fierbințeala-i de foc se sting tăceri de stâncă
Și cuvântul scrie pe talpă de timp
Trec zile prin ceasuri, ca o nălucă,
Se risipește în lacrimi un alt anotimp.

O lacrimă spală a lumii închinare
Și spală păcatul, și obrazul îl spală
Spală dureri, tristeți, supărare
Și apoi se risipește pe-ale cerului poale.

Umblă în tăcere pe-a vieții cărare
Și adună în ea o mare de lume
Se risipește, se adună și din nou dispare,
La colț de geană stă scris al său nume.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Sunt

Sunt femeie sau fecioară, toată lumea îmi șoptește.
Sunt o umbră, o fantasmă sau sunt simplul Univers,
Sunt cuvântul care țipă când doar lupii se adapă
Și mai sunt o alinare pentru cel ce n-are sens.
Tot ce știu, nu are nume.
Nici nu știu în care ape ciutura s-a scufundat,
Flăcările ard nebune și mă-nvăluie-n lumină
Și mai știu că pân’ la tine, n-am știut ce nu mi-e dat.
Nu e loc, nu e cărare, nu e plajă
Să nu strige după pasul meu prea leneș într o zi fără amurg,
Nu sunt eu, nu sunt femeie, nici fecioară sau fantasmă!
Ești doar tu ce-mi cureți cerul,
Îl împarți în mii de brazde, mi-l transformi într-un talim
Când eu rătăcesc prin bezna timpului țintit de aștri,
Ogoindu-ne, săracii, în clepsidră cu venin.
Sunt femeie sau fecioară, sunt o umbră care piere,
Tu îmi spui că sunt aievea, că iti sunt, că mă compui.
Mă așezi între icoane și religie cu dogme, fără să-mi fi dat de știre,
Ceas de ceas, în clipa serii, mă închini și mă supui.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rătăcire

Hai să-mpărțim apusul și clipele de ieri,
Se-nveșmântează gândul în rouă și tăceri…
Copacii strigă-n sevă, înmugurind pe ram,
Albastrul se răscoală și-aleargă fără ham.

Zvâcnește clipa-n floarea ce-așteaptă răsăritul,
Între pământ și cer, pășește infinitul,
Iubirea e bolnavă și nu mai are leac,
Mi te-am pierdut, iubite, și ne desparte-un veac.

Hai să-mpărțim talazuri ce bat la mine-n piept,
M-apasă depărtarea și nu pot să aștept
Îngemănarea zilei și stoluri de cocori,
Te simt prin mii de gânduri, iubite, și mă dori.

Știu c-ai tăiat stejarii să faci, spre mine, pod,
Învolburate ape și câmpuri fără rod
Sunt între noi deodată, iar verdele-a tăcut,
S-au aplecat toți brazii în sufletul meu mut.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DE PRIMĂVARĂ
Georgeta Radu
(din vol „Frânturi de suflet”)

M-am tratat mai ieri, de fiere,
cu o lingură de miere
făcută de albinuțe
din cinci flori de părăluțe.
Fără doctori, fără bani,
am mai câștigat mulți ani.
Chiar nimic nu mă mai doare
și-acum mă răsfăț în soare.
…………………………………………………………

Aștept dulcea primăvară, să îmi murmure de viață,
stele proaspete să nască, să le-nfeșe-n dimineață,
inima lumii-nverzite să își strige nemurirea
odihnită-n albul iernii, isprăvindu-și adormirea.

Fără lacrime amare, un izvor susură-n munte
și, ghiduș, cu duioșie, mângâie stânca pe frunte.
Două flori de colț, pereche, ce privesc la nori hoinari,
stau de vorbă liniștite, cochetând cu doi bondari.

Căprioara cu ochi umezi mulțumește ierbii crude,
un cocoș cucurigește, însă nimeni nu-l aude.
Singur cuc e-n vârf de munte, c-a zburat mult prea departe
și o genune adâncă de găinușe-l desparte.

Brazii-mbrățișează vântul care bate ca nebunul!
Pui de vânt ce strigă tare că e rudă cu taifunul.
Numai ploaia-l potolește și-l adoarme cu povești:
„Stai blând copilașul mamii, că dacă strigi, răgușești!”.

Copyright © 2020 Georgeta Radu: Toate Drepturile Rezervate

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

„Mi-e dor de tine, Mamă!”

Trec anii către iarnă
Și timpul blând mă cheamă…
Prind clipele să cearnă:
„-Mi-e dor de tine, Mamă!”

Înger plecat departe,
Cu gândul sub aripă,
Timp veșnic ne desparte,
Mi-e dor clipă de clipă…

Te caut în ogradă
Și-n camera pustie,
Găsesc a ta broboadă,
Vărs lacrimă târzie.

Se-nchide ciclul vieții,
Ca mâine voi fi scamă;
Așa e datul sorții:
„-Mi-e dor de tine, Mamă!”

De aș putea întoarce
A timpului cărare,
O pâine eu ți-aș coace,
Să-ți fie de mâncare.

Ți-aș pune-n traista veche
Un strop de apă vie,
O candelă străveche,
Lumină-n veci să-ți fie.

Ți-aș da hăinuțe groase,
Să-ți fie cald și bine…
Măicuță, ești doar oase
Și ai uitat de mine!

Căci lumea ta din iarbă
Te ține la povești
Și nimeni nu te-ntreabă:
-Măicuță, unde ești?

Doar dorul meu din suflet
Mai strigă-ncetișor…
Desculță sunt în umblet:
De tine iar mi-e dor!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DEȘI MAI NINGE…

Deși mai ninge și e ger câinesc,
Îmi zboară prin vertebre zeci de fluturi.
Papilele în must mi le clătesc
Și-n lapte de comete fiert în ciuturi.
Se sparg în mine albele oglinzi
Când mă trezesc iar goală după-un spasm,

Și dintr-o dată se ivesc flămânzi,
Doi ochi ce-mi corectează-un pleonasm.
Trec carii prin artere să-mi răstoarne,
Un gând pornit spre tine într-un luni.
La ușă scurmă lupii după carne,
Dar eu le-arunc amprenta unor mâini.

Mă simt iubită simplu și livresc,
Îmi zboară prin vertebre zeci de fluturi…
În tine ninge mult și e firesc
De iarnă… peste mine să te…scuturi!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Aparență și esență

Îți admir masca
de aparențe știind
că sub ea stă a sufletului
esență, răni cusute
cu firul durerii, pasiuni
trăite în focul iubirii,
lacrimi șiroaie
și pași prin noroaie…
Râu de emoții
mă cutreieră,
văzându-mă-n
privirea ta;
zâmbetu-ți misterios
mă invită sub
masca timpului,
pornind în călătorie
printre esențele vieții:
iubire și blestem.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț