Arhive etichetă:biblioteca revistei

Ești învingător Ești învingător dacă stai în sferădorind să devii centru în cuvinteşi-ncepi să prefaci tot ce ţi se-oferăîn miez fierbinte. Ești învingător dacă aprinzi ruguriîntr-un spaţiu plin de catapetesme,dacă-auzi plesnind ai dorinţei mugurişi simţi miresme. Ești învingător dacă în albastruintri ca s-atingi magicele-i strunesperând fericit c-al speranţei astrunu va apune. Ești învingător dacă-a taContinuă lectura „Anatol Covalli”

PRIN OCHIUL DE GEAM Georgeta Giurea Prin ochiul de geam, văd toamne plângândȘi-n schije de cer, cocori alergând…Prin ramul stingher, și frunzele dorȘi-ncet mă amestec cu tainele lor. M-apasă, pe umeri, coroane de timpȘi-n versuri clădesc un nou anotimp.Mă-nvălui în cețuri, ca-ntr-o maramă :Mi-e toamnă prin gânduri și-n suflet mi-e toamnă. Strivite de ploi, potecileContinuă lectura „Georgeta Giurea”

CANDELĂ GUTUIE Măicuță, luminează iar gutuiul,Cel pus de tine în grădina noastră,A-mbătrânit, își poartă greu cățuiul,Dar tot mai tămâiază la fereastră. Se suie, maică, jertfa lui la schitulÎn care mi te-ai pustnicit de-o vreme?Gutui mai galbene ca asfințitul,Din psalmii toamnei cearcă să te cheme. Și amiros a moaște de lumină,A măna ta cea blândă ,Continuă lectura „Georgeta Rada”

Cândva, când eram violet curat…Violetta Petre Și dacă violet eram, melanj de-albastru și carmin,Nu cunoșteam că cerul poate să coloreze-n ebeninNici diminețile de-azur pe care le aveam pe frunteȘi nici poemele din zori, că îmi vor fi acum, cărunte… Și dacă zâmbetul mi-era emblemă pentru violet,Tristețile scânceau pe rafturi, amanetate în buchet.Și gustul lacrimii abiaContinuă lectura „Violetta Petre”

ÎNGRIJORARE(Autor: Teodor Dume) observ că mi se usucă pielea mi-e teamă că aş putea rămâneo bucată de hârtie scăpată pe jossau poate un drum pe carenimeni nu pleacă decâto singură dată cu ninsorile. Privind în urmă…Premiul I, poezie –„Colecționarul de răni” de Teodor Dume poate că teama pe care o invocnici nu existănici oamenii întorşiContinuă lectura „Teodor Dume”

Cum să mă tem ? de Anatol Covalli Cum să mă tem de-acea plecarece-i înălțare nu declin,fiind de fapt descălecaredintr-un destin în alt destin ? Cum să mă tem de ce urmează,când n-am nimic să-mi reproşez,căci în a sufletului oazăam fost întotdeauna miez ? Cum să mă tem ? De ce m-aş temeatâta vreme câtContinuă lectura „Anatol Covalli”

ÎNTOMNAREGeorgeta Radu Mă strânge vara-n brațe și-mi spune „bun rămas!”.Îmi bate toamna-n umăr, să-mi socotească vremea,și-mi dă o crizantemă pentru fiece paspe care-l fac spre iarna ce-albește-ntunecimea. M-apasă dimineața cu norii grei ca plumbul.Mă-ntorc în amintirea din anii primăverii,când visuri aurite împodobeau amurgulsperanțelor crescute dintâlcul Învierii. Mă-ndrept către odihna promisă tuturorala capătul puterii, prin rouăContinuă lectura „Georgeta Radu”

SĂ-ȚI SPUN? Dacă îți spun că inima mă doareAi să înțelegi?Dacă îți spun că sufletul îmi plângeAi să mă crezi? Aș vrea să-ți spun că viața esteAmară frunză de pelinCă orice aș face fără tineE lacrimă și chin…. În gând te am, te port mereuDoar pentru tine scriuDar tu, vei înțelege oareCă sufletul îmi eContinuă lectura „Ștefan Sitaru”

Nu mai așteptaLidia Stan Nu mai aștepta în ploaieȘoapta frunzelor prin vântAu plecat în stoluri aniiȘi-ai rămas doar tu plângând Nu mai aștepta în umbrăZiua-i dusă ,și-n apusPași-s mici și printre gânduriNu mai ai nimic de spus Se apleacă trandafiriiScuturând Parfumul veriiEu cu spaima-n buzunareMă închin tăcută serii Și mai vine câte-o boareMai adie unContinuă lectura „Lidia Stan”

……aşadar, pace, să fie!                  ( autor, Lidia Stoia ) Vezi, tu …noi, muritorii nu avem aici altceva decât viața, ea, cea care dă sens cuvintelor noastre de când ne naştem întrânsa …ea, cea de care ne îndrăgostim, cu un dor de nemurire, convinşi că am merita veşniciaContinuă lectura „Lidia Stoia”