Marian Florentin Ursu

UCIDEREA CLIPEI de Marian Florentin Ursu * Ea mă aştepta acutpe marginea timpului,la capătul unei idei,strigătul meu în noapteîl căuta avid pe-al ei,gândurile noastrese întâlneau prea departe,undevala hotarul dintre viaţăşi moarte Eu îi auzeam aşteptareacând secundele se zdrobeaude pereţii clepsidreişi timpul se oprea parcăîn ghearele otrăvitoareale Hydrei Ţipătul nostru tăcea abisalpeste ape,încât uciderea clipeipărea nespusContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Liliana Răcătău

Eu nu cutez Eu nu cutez să-ți scriu, Emine,Pân’ la luceferi nu ajung.Mi-s vorbele ținute-n jugCând geniul tău pogoară-n mine! Nici nu-ndrăznesc să te rostesc,Atingeri vii de „Floare-albastră”Lasă amprenta în fereastrăȘi sufletul mi-l înfloresc! Doar teiul pare că-mi surâdeNeliniștile-mi risipind.„La steaua” ce aș vrea să prindNu-mi ajung ceruri de secunde! Nici „Somnoroase păsărele”Nu pot treziContinuă lectura „Liliana Răcătău”

Georgeta Rada

DIN PUSTIE      Trăiesc într-o leprozerie de cuvinteȘi  nu am cum să intru în cetateS-a terminat și leacul ce mă minteCă moartea este încă prea departe.           . Nu-mi vedeți chipul, mâinile diformeCe cară-n traistă doar vânări de vânt.Mărșăluiesc în sumbre uniformeLeproșii în cohorte spre Cuvânt. Am auzit că a venit Cuvântul,O  să-L aștept și eu  pe trecător,CăciContinuă lectura „Georgeta Rada”

Violeta Andrei Stoicescu

Când ninge Se-aud abia-n surdină clopotele-n burg,A-ncărunțit pământul sub zăpezi astrale…E ora când rănite umbre, în amurg,Dantele fine, de mătase-şi cos pe poale. O albă linişte se cuibăreşte-n gând,Când ninge-n noapte cu fulgi leneşi, a visare…Când se coboară-n falduri, norii, rând pe rând,Iar pe la porți se strâng nămeții în fuioare. Se-aud tot în surdinăContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Mihaela Vaida

Îngăduință În noi au înnoptat tăcerile.Dorurile dor,se ascund în tineca o boală intrată în oaseodată cu ploaia.În fiecare zisimți mirosul jilav al mucegaiuluistrâns între dinți.Cuprins de păcat,alunecând spre desfătare,trupul greucade în cea mai ciudată neliniste.Gândul ucide tăcerea.Câtă durere o să ne sângerepână când cuvântul ne va tămădui?Depărtând slăbiciunea,ochii-si caută Ceruliar buzele graiul sfânt,căci Iubirea înseamnălepădareContinuă lectura „Mihaela Vaida”

Ștefan Olaru

Numai poezia! Străin și călător pe-acest pământDestul am încercat să schimb ceva…Am fost, voi fi și sunt ceea ce sunt,Prefer s-o spună poezia mea! Nu neg nimic, nu le afirm pe toate,Dar nici nu sunt creștin de mucava…Și când iubesc cu milă și dreptateVă sunt dator cu poezia mea! Trăim în lumea sfintelor păcate,Virtuțile nuContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Camelia Ștefan

De ziua meaCamelia Stefan De ziua mea, doi ghioceiAu înflorit pe lângă tâmple,Am crezut că vor fi doar doiDar flori se-adunau multe. Se-adună astfel fire mii,Povara umerilor doare,Căci florile alb- argintiiNu se mai scutură în soare. Pasul cel ager și vioiNu mai aleargă pe cărare,Aș vrea să dau timpu’napoiSă-mi fie-n suflet, primăvară! Iar inima dinContinuă lectura „Camelia Ștefan”

Peteleu Alexandru

E-atât de frig-rondel- E-atât de frig și de pustiuSufletul meu fără tine,Dorul trece, dorul vine,În nopți albe până târziu. Îți e rău sau îți e bine?Nimic de tine nu mai știu!E-atât de frig și de pustiuSufletul meu fără tine. Mi-e dor de-apusul arămiu,Sărutam două rubineȘi de zâmbetul tău hazliu,În gânduri totul îmi revine. E-atât deContinuă lectura „Peteleu Alexandru”

Petre Vatuiu

Aprinde-te, Lumină! În noaptea asta lungă,Aprinde-te, Lumină,Să nu mă pierd prin beznăPe calea cea străină! Nu mă lăsa SperanțăȘi ține-mă-n picioare,Croiește-mi, tu, din lacrimi,Un răsărit de soare! Credință, fi-mi alături,Rămâi, rămâi cu mine,Prin astă pribegie,Până să fie bine! Și nu te pierde, Suflet,În noaptea cea adâncă,O altă viață nu e,Și tu ești tânăr încă! Aprinde-te,Continuă lectura „Petre Vatuiu”

Maria Poiană

Din dor de EMINESCU(din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Când m-atingi din mila-ți sfântă cu-al cerescului condei,Dintr-o dată-n încăpere simt parfum de flori de tei.Și rămân pierdută-n gânduri, tot cu ochii pe fereastră.Gândul către tine fuge: ,,Floare-albastră, floare-albastră”… Un suspin, cât o mirare mă trezeste din visare,Și-ți văd mâna care scrie pe-ndelete oContinuă lectura „Maria Poiană”