Arhive etichetă:Poezie

PLÂNGEA ARCUȘUL PE VIOARĂ Plângea arcuşul pe vioarăîn ziua când ne-am cunoscut,şi tu, şi eu, întâia oară,în parc, pe-alei am petrecut.Privirea-n taină surâdea,însă o lacrima ce curge,trădând emoția, ardea,din dorul tainic de-a seduce.Eu aş fi vrut, bine’nţeles,să-ți mângâi chipul ne’ncetat,pornit din sentiment ales,din ițe de iubire croșetat.Plângeau şi greierii în iarbă,de parcă își doreau sărut,dinContinuă lectura „Constantin Nicolae Gavrilescu”

Rondel de toamnă Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite,Mă ning frunzele cerniteCe mă ‘ntâmpină în cale… Și îmi spune pe șoptiteSă gust vinul din pocale,Stau cu Toamna la taclalePe covoare ruginite. Vântul rece-mi dă târcoaleAșa pe nepregătiteȘi încep să merg agale,Drumurile-s pustiite,Stau cu Toamna la taclale! Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț

FIUL PĂMÂNTULUI Iubește-ți pământul de sub picioare!El este odihna tălpilor tale.Ai grijă, pășește ușor să nu-l doarăȘi dă-i un sărut cu buzele tale. Te ține în viață și te ocrotește,Tu trebuie doar să-l asculți.Apleacă urechea, s-auzi cum rosteșteO rugă doar ție, OMULE SFÂNT! Strânge în pumn pământul careSe vrea frământat, să nască ulcior,Aleargă cu elContinuă lectura „Camelia Ștefan”

Ce rămâne! Se scuturătură de toamnă salcâmii brumării,Și din copacul șubred bătut de vânt și ploiCad picuri care mâine se vor preface-n sloiȘi care printre lacrimi in vis se vor topi… Se scutură de suflet iubirea neînțeleasă,Ca aurul de zgură, ca cea dintâi vestalăCe moare pentru lume petală cu petală,Ca floare dintre pietre ce nuContinuă lectura „Ștefan Olaru”

Iertare Avem puterea de a iertaGreșelile care curg în cascadă,Apusul să nu ne prindă-n tornadăCând capul pe pernă vom așeza. Greșim la tot pasul, e omenesc,Cine n-o face s-arunce cu piatra,Greșelile sapă în suflet cu daltaDacă iertarea nu și-o primesc. Se duc departe, până-ntr-al șaptelea neam,Încarcă pruncii cu poveri zdrobitoare,Intrați în viață, fără scăpareSe-mpiedică deContinuă lectura „Liliana Răcătău”

CUIUL DE LAMPĂ Cuiulpentru lampăera tot în zid,de el, mamaagățase o creangăînflorită de tei,am văzut,risipite prin casă,lumini,veniseră sub cuiul de lampă,zilele ei… Am văzut mâinile mameicurgând din ștergare,ochii aveau ploaiadin cer, pe pământ,păstraserăîn lumina lămpii,o floarecu care călătorisemși eu, în cuvânt… Știu,mi-am dat seamaprea târziu,că trecuseră noriipe deasupra casei,fără să-i simt,mama legasede capătul sforii,flacăra lămpiicuContinuă lectura „Marin Rada”

Aș vrea N-aș vrea să-ți fiu o simplă nebunie,Ce-o chemi, o simți acum în drumul tău,Pe care o-ntâlnești în poezie,Călătorind cu gândul spre Buzău. Nu vreau să-ți fiu doar o banală toană,O tandră zăpăceală de moment,Năluca ce te părăsește-n goanăPrivind spre tine rece și absent. Aș vrea, prin vis, să-mi regăsești privireaPierzându-se în noapte printreContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Îți scriu… Îți scriu pe frunza albită de dorCând vântul șuieră ca un tiran,Penelu-alunecă pe rând, ușorSub umbra rece-a ultimului an. Îți scriu când este noapte și e frigÎn zadar, în sobă arde foculCu poala plină de-amintiri te strigSă te întorci unde ți-e locul. Mâna fierbinte s-o treci prin pleteSub mângâieri de dor să măContinuă lectura „Cornelia Gheorghe”

La pieptul mamei Doamne, de ce oare nu ne-am născut bătrâni?Cu fire albe-n păr, cu tremurat în mâini?Ca mai apoi, să-ntinerim cu fiecare zi,La pieptul mamei să pierim, așa, niște copii? A, de ce oare nu ne-am născut căliți?Să nu ne mai lovească nici falși, nici ipocriți?Ca mai apoi, să devenim naivi, băieți și fete,LaContinuă lectura „Andreea Văduva”