Arhive etichetă:Poezie

Retro Mă simt închis într-o celulă rece,Pe masă arde o lampă cu gaz,Prin gara veche trenul nu mai trece,Nimeni nu stă de veghe la macaz. Un fluture de noapte zboară-n cercuri,Un câine latră fără de motiv,Nu am țigări, n-am mai fumat de miercuri,Mă simt pierdut în timp și emotiv. Privesc absent la coala mult preaContinuă lectura „Iancu Cătălin”

CĂLĂTOR PRINTRE CUVINTE E ziua scriitorului, adică,Mâine n-am voie a mai scrieMăcar o poezie mică?Scrisul îmi ține mintea vie. Îi mulțumesc acelui careA zis s-avem o zi a noastră,Dar, mâine ce vom face, oare?Aruncăm muza pe fereastră? Nu-i prea puțin o zi și…gata?Vreți să îmi pun zăvor la minte?Nu știu să mânuiesc lopata!Sunt călător printreContinuă lectura „Constantin Mosor”

Ultimul retuș 3.În cele mai frumoase viseTe văd iubita meaDe mai târziuUneori acoperită de toamnăCu sânii bogațiPortocaliiȘi năpădită de frunzeUneori te vădCu vârful limbii sauÎți fac un gest obscenÎn glumăUneori plutesc dincolo de realPurtat fără milăDe mâna taDoar în visSunt cel mai bun amantȘi iubitȘi tot așa … Ultimul retuș 4.Ademenit de gândul cel bunAșteptContinuă lectura „Nicolae Toma”

Lacrimile Iernii(rondel) Îmbrăcată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă,Catrafusele să-si strângăPrintre suspine și jalbe! Primăvara o alungă!Primăvara cu-a ei babe!Imbracată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă. Ghiocei răsar ca salbeCând lacrimi încep să-i curgăPeste faldurile-i dalbeSă se ude…să se scurgă! Îmbrăcată-n falduri albe,Iarna a-nceput să plângă. Redactor: Relu Popescu Redactor șef: Camelia Boț

NIMICIRE de Ursu Marian Florentin * Într-o zi mi-am omorât visele,Cântând prea tare, le-am nimicit,Întunericul număra umbrele,Celor ce-n sine s-au rătăcit Altădată mi-am ucis sufletul,Iubind prea tare, eu l-am lovit,Sângele meu îţi muşca zâmbetulŞi un dor de pereche-a murit În altă zi mi-a pierit lacrima,Într-o primăvară, s-a sinucisŞi tu nu-ţi mai găseai inimaPrintre atâtea floriContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Poetul, ca un alchimist celest…Violetta Petre Poetu-nsingurat pe-un colț de lună, întinde brațele și stele-adună ca o monadă, scormonind prin neanturi s-atingă neștiutul din înalturi…Pământul nu-l atinge, numai simte cum freamătă în miezul din cuvinte noi înțelesuri din matrice-astrală, în jurul unui punct ca o spirală…Din suflet rupe câte-o tresărire și în mojarul vrăjitorului Merlin,Continuă lectura „Violetta Petre”

Balada mărțișoruluiautor Rotariu Dorel Răsună vioara și hora se-ntinde,Flăcăii, de mijloc frâng fete, cu foc,Se urcă la ceruri tot jarul din joc,În soare un of efemer se aprinde. „Flăcău” vrea să fie și chipul își schimbăCât trece-o corabie lungă de nori,Coboară în floarea de mândri feciori,Privirea-i ca focul pe fete își plimbă. Invidia însă, unContinuă lectura „Rotariu Dorel”

Insomnie E trecut de miezul nopţii, orologiul a tăcut,Vântul bate în fereastră şi se face nevăzut,Coama cerului îmi scaldă clipa-n valuri de tăciune,Pe când luna-şi risipeṣte tot argintul în genune. Picuri mari de întuneric, pe obrazu-mi se preling,Stele cu sclipiri domoale intră-n casă şi mă ning,Cu atingeri de mătase trece-a viselor suită,În albastră legănare pesteContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Ştim că eşti trist, Emine…Violetta Petre E luni din nou, Emine, ca într-o zi de vineri-A-mbătrânit norodul şi timpul ne presează.Copacii-şi strigă moartea printre lăstarii tineri,Doar luna ta cea plină în ceruri mai e trează. Priveşte-ne de-acolo, unde nu mor poeme-Le ai pe fruntea-ţi vie şi noi pe fruntea noastră.Auzi, cum teiu-ţi plânge şi ramulContinuă lectura „Violetta Petre”

Izvor de cânt (Eminului)Autor Rotariu Dorel Te-ai stins cum află ziua, luceafărul, mormânt!E slova din carte-ți spre lume, fereastră,Când ani de lumină poartă stele-n veșmântȘi luna, prin hoarda de nori, e buiastră. Ca tine, de ”băiet, păduri cutreieram”Să-nvăț de la izvor cum dulce să susur,De ce te-mbată teiul, când floare are-n ram,Cum joacă-i amorul laContinuă lectura „Dorel Rotariu”