Arhive etichetă:Poezie

Aprinde-te, Lumină! În noaptea asta lungă,Aprinde-te, Lumină,Să nu mă pierd prin beznăPe calea cea străină! Nu mă lăsa SperanțăȘi ține-mă-n picioare,Croiește-mi, tu, din lacrimi,Un răsărit de soare! Credință, fi-mi alături,Rămâi, rămâi cu mine,Prin astă pribegie,Până să fie bine! Și nu te pierde, Suflet,În noaptea cea adâncă,O altă viață nu e,Și tu ești tânăr încă! Aprinde-te,Continuă lectura „Petre Vatuiu”

Din dor de EMINESCU(din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI) Când m-atingi din mila-ți sfântă cu-al cerescului condei,Dintr-o dată-n încăpere simt parfum de flori de tei.Și rămân pierdută-n gânduri, tot cu ochii pe fereastră.Gândul către tine fuge: ,,Floare-albastră, floare-albastră”… Un suspin, cât o mirare mă trezeste din visare,Și-ți văd mâna care scrie pe-ndelete oContinuă lectura „Maria Poiană”

URLET ÎN JUNGLA URBANĂ Nu sunt orb și nu sunt surd,sunt ursuz dar nu sunt mut.N-am un deget mult mai lungca-ntr-o țeapă să-i străpung.Nu văd totul bine-n zare,generația viitoarevrea numai remunerare …dar la muncă nu se întrec,stau virtual sau petrec.Stau în colt la birt măi frate,la sapă-i trebuie roate.Ziua să le fie noapte,doar cină dacăContinuă lectura „Nely Vieru”

Parfumul tău, Emine… E foșnet de frunze în codrii de aramăPădurea, cu argint își schimbă veșmântul,Pe umeri își pune o albă năframăCăci iarna, încet, își spune cuvântul Și vântul răsună din bucium pe dealCând lacul cu nuferi, tăcut, se ascunde,Doar teiul bătrân veghează pe malPovești de iubire și dalbe colinde. Pe ceru’ înghețat se înalțăContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Mă cheamă marea Mă cheamă marea, freamătul s-ascultChiar dacă-i frig, ea tot mă ține minteDin serile cu dor, în vara cea fierbinteCând mă vrăjea, cu-al valului tumult. Când pescărușii peste valuri poartă,Pe aripi de furtună, versu’-mi călătorPeste nisipul fin, aștern al mării dorȘi-ascund iubirea mea, nevinovată. Când îngerii au venit să te privească,Tumultul tău nebunContinuă lectura „Daniela Damian”

Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”

Pe urmele muzelor Pe umărul meu drept a plâns o steaȘi-mi picură poeme în condei,M-a învățat cu mine-a conspira,Punând lumina ei în ochîi mei. Răpesc o rază, vis să mi-o așez,Când caut prin cuvinte, fără somn,La căpătâiul versului veghez,Până ce către ziuă-ncet adorm. Cu muzele în dansuri îmi petrecȘi uit ce trist e astăzi peContinuă lectura „Floarea Duțulescu”

Eminescu Pentru mine, Eminescu este-n fiecare zi!Este, domnul Eminescu, însuși felul de-a trăi,Este val de lac albastru, e miros de flori de tei,Când, cu gene ostenite, seara, trece pe alei. Când ascult doina bătrână, parcă îl aud pe el,Cum adună flori de nufăr. Dorul e al lui de fel.Și întreaga frământare a acestei lumi nebune,ParcăContinuă lectura „Flori Cristea”

PriveghiPande Ionut Deasupra timpului, țipătul ochilor.În labirintul pieptului, două mame,bucuria și durerea.Cu memoria strivită în călcâie,ecoul soarbe, din țipăt,o lacrimă de soare.Așa, numai așa se moare…Priveghiul e o Lună…de haită nebună… Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț

Urme pierdute Printre macii de foc mi-am pierdut urma,În inimă ducând, munți de durere,Să nu aud, cum mă strigă întrunaIubirea, cu-ale ei fioruri grele. Strivit e crinul alb al purității,Sub talpa-ncovoiată ca un clește,Iar eu, de pe pragul singurătății,Mă zbat s-alung tristețea ce-n piept crește. Pășesc pe spinii dragostei pierdute,Cu-ochii secați de lacrimi și nevoi,UnContinuă lectura „Felicia Percec”