Doina Botusan

Azi implor dumnezeirea să amâne desfrunzirea…Versuri Doina Botusan Nu-mi pasă dacă a venit toamna verdele să-mi fure, o primesc de bună voie, eu de ploi aveam nevoie să-nverzesc altă pădure.Cea de-acum a-ngălbenit etalandu-și frunzele într-un tablou impresionist,colorat avangardist, desfătându-mi muzele. Că vara s-a sfârșit nu-mi pasă, în mine-i vară permanent, beau nectarul strâns în viiContinuă lectura „Doina Botusan”

Eugenia Mihu

ÎNCURCĂTURI DE TOAMNĂMihu Eugenia Îndărătul casei mele o bicisnică de cioarăS-a-ncurcat în anotimpuri, și îmi spune,-a câta oară?Că e primăvară-n lume. Taci, nebuno, cată-ți treabaȘi nu croncăni atâta, că mă croncănești degeaba. Uite colo, sus pe dealuri, uită-te pe coama culmiiCum se dezgolesc gorunii și își pleacă fruntea, ulmii,Vezi în jurul tău că-s coapte mereContinuă lectura „Eugenia Mihu”

Iancu Cătălin

Feerie Tu ai venit cu soarele în gânduri,În palme-aveai ascunse primăveri,Eu la ferestre-aveam bătute scânduriȘi pașii mă purtau spre nicăieri. Tu ai adus cu tine zbor de fluturi,În calea-ai răsărit covor de flori,Eu din tăceri îmi făurisem scuturi,Ferit să fiu de-ai dragostei fiori. Tu ai adus cu tine frunze-n ramuri,Un curcubeu pe boltă ai pictat,EuContinuă lectura „Iancu Cătălin”

Daniel-Petrișor Dumitru

~ micuța prințesă ~ Dintre gândurile mele, gânduri sumbre uneori, te-am ales numai pe tine, cea mai mândră dintre flori. Zborul meu către lumină pururea îmi e vegheat, de-o ființă fără vină ce din înger s-a-ntrupat. Dintre dorurile toate ce le am pe-acest pământ,tu îmi ești cel mai aproape, mai departe când m-avânt. Numai tuContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumitru”

Simina Paun

De azi Astăzi îmi este dor de mine!Îmi este dor să îmi spun că sunt! Că nu trebuie să mă prefac, să mă chinui secundă de secundă, să demonstrez că sunt.Cåt de târziu am aflat că nu folosește nimănui și la nimic, faptul că sunt într-un anumit fel….Nu folosește!Pentru că ASTĂZI, ASTĂZI, abia ASTĂZI, amContinuă lectura „Simina Paun”

Avram Ioan

Pârâul fermecatAutor Ioan Avram Clocotind , pârâul rece,Peste stânci amețitoare,Parcă prin căldare treceApoi pleacă pe cărare. Curge molcom prin pădure,Șușotind povești de dor,Face codrul să răsunePentru prințul său Amor. O crăiasă-și oglindeșteChipul drag în luciul apei,Prințul transformat în peșteDă senzație agapei. Râul pleacă spre câmpieLuând cu el povești de-amorCu crăiasa cea frumoasăPrințul pește pețitor.

Anca Man

O ultimă șoaptă… O ultimă șoaptă pe marginea buzei,Ascult-o…e foșnetul galben al frunzeiCe cade în toamna cu gust de rugină,Când amândoi căutăm iubirii o vină. Toamna a furat de la noi visele toateȘi le-a ascuns în ale vântului șoapte,Amândoi nu găsim la-ntrebări un răspuns,Iar tăcerea ce strigă în noi nu-i de-ajuns. Privește…în apusul de jarContinuă lectura „Anca Man”

Maria Poiană

Rugăciune Azi, Doamne-ndrept spre tine, o rugăminte mare:Poți da te rog sonorul, la Raiul tău mai tare.. ?C-aicea jos, acuma , e un vacarm cumplit…Pământul însuși pare, un zombie răstignit. Rămân chircită-n țoale…mi-e milă să le-atingPrin ropot de suspine pe geam când se preling…Dar le-aș culege, Doamne…că într-un sfânt potirSă-mi fie apă vie, când nuContinuă lectura „Maria Poiană”

Irina Cristina Țenu

Și-s toamnă Și-s toamnă,Și-s gând,Și-s pas rătăcit pe pământ,Răsuflare divinăPe-o rază de vină. Și-s toamnă,Și-s frunză uscatăDe-o iubire uitatăÎntr-o galerie de artă. Și-s toamnă,Și-s rană auriePe trup de iarnăCe-așteaptă să învie. Și-s toamnă,O șoaptă mă-ndeamnăSă-mi aștern iubireaPe natura galbenă. Și-s toamnă,Clipă de taină. © Irina Cristina Țenu

Florian Petrache

Vă aduc în atenția voastră un poet care, prin textele lui deosebite ne aduce zâmbetul mereu pe față. Dacă-l veți citi, veți observa stilul său caracteristic de care nu se dezice în niciun pamflet scris până acum. Da, ați citit bine, tot ceea ce scrie, pot fi catalogate ca fiind pamflet. Autorul autoironizează cu multăContinuă lectura „Florian Petrache”