Pasul tău
Voiam să simt ca iarba pasul tău
nu bănuiam că nu atingi pământul
că aripile-ți largi visează vântul
în zborul preaînalt uitând ce-i rău
De glezna ta sunt condamnat la dor
în lut îmi cântă ultimele fraze
și mă alin cu aurite raze
ce luminează tristul meu decor
Șoptesc către mormânt în jos, încet
dragostea mea la cer nu mai ajunge
iar norul nopții plouă, parcă plânge
după iubirea mea de mic poet
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Suflet cusut cu vise
Adeseori tăcerile spun tot ceea ce simți,
În nopțile când spaime în lacrimi le cuprinzi.
Se-înfig în tine gânduri ce nu pot să dispară
Și lupte vechi pe care le faci să nu te doară.
Căci adevărul este că toți purtăm în piept
Povești ce ne-au făcut să pierdem drumul drept
Și totuși mergem încă, mai respirăm puțin,
Când inima găsește acel strop de senin.
În noi mai sunt scântei, ce ne tot străduim
Să le păstrăm aprinse, să nu le nimicim;
Să nu lăsăm tăcerea să ne omoare glasul,
Ci spre ceva frumos noi să întindem pasul.
Ca-n gândul nostru iarăși să fie bucurie,
Seninul să învingă și liniște să fie,
Iar norii de se-arată, să ne gândim la viață,
La porumbeii veseli, ce-i întâlnim prin piață.
Și-atunci, de porți tăceri pe care nu le vrei,
Și cazi din nou în ceață, tu viața-n piept s-o iei,
Pentru că ești lumină, pentru că ești din soare,
Pentru că dai deoparte orice gând care doare.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zăpezile din noi
Știi, rău mă dor zapezile din noi
Ce ne-au orbit cu iernile confuze,
Ne-au înghețat cuvintele pe buze,
Iar gerul, ne-a cuprins pe amândoi.
Ne-au troienit cai albi, cu coame-n vânt,
Ce galopau prin vise amorțite,
Ducând cu ei speranțe mistuite
În focul ce-a ars în inimi, fremătând.
Poate-am avut o vreme bucuria
Primei ninsori, iubind ca doi copii,
Doi inocenți, visând printre stihii,
Trăind prin visul lor, copiĺaria.
Eu mi-am dorit s-avem doar primăveri,
Să ne-nflorească-n suflet trandafiri,
Dar ne-au cuprins a iernilor tăceri,
Ne-au mai ramas doar niște amintiri.
Ne-am adâncit în nopți fără-anotimpuri,
S-au zbătut puțin fluturii în noi,
Apoi, ninsoarea s-a făcut noroi,
Și iar ne-am pus la suflete armuri.
Cu iernile rămase, alunecăm prin viață,
Caii albi, au vrut frigul să-l oprească,
Aștept o primăvară care să topească
Două inimi, prinse-n țurțuri de gheață.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Sonetul aceluiaşi vis
Oare să fie doar deșertăciuni?
Azi așteptarea o plătim în rate
Rămâne doar iubirea dintre toate
Cea mai frumoasă dintre slăbiciuni
Și nu-și dorește să îi dai dreptate
Hrănindu-se ades cu promisiuni.
Când vin nevinovatele minciuni
În ape tulburi vrea să mai înoate
Dar a sosit și clipa cea mai lungă
Pleca-vom noi. Povestea a tăcut.
Deși din urmă vrea sa ne ajungă
Prima iubire. M- ai recunoscut ?
Deschis-am ochii. Ziua îmi alungă
Același vis. Trecutul a crescut.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
PUMN DE HUMĂ
Tu vino în toate plecările mele
Când hohotul toamnei e sec și e scrum,
Când bruma ne mușcă de tâmplă sub stele
Cu frunze ce pleacă amnezic la drum.
Tu vino și-nvață să taci în tăcere
Ninsoarea din cai s-o intorci în pământ
Prin sânge-ți trec grauri cu pașii de miere
Și păsări de pradă se-ndoaie în vânt.
Din mine ies cețuri cu ochi de stafie
Și ploaia din minți și-a ieșit în tăceri
In cuiburi stau pomii și-așteaptă să fie
Și cântec, și ramuri, și frunze, și veri.
Tu vino când iarna adoarme prin burg
Când trupul zăpezii se-atârnă de meri
și-apoi vom pleca scrijelind pe amurg
ninsori cu mâini aspre-n mirosuri de ieri.
Și-s nopți de-ntuneric prin târgul uitat
Când ziua dă-n pârg ca o frică nebună
Tu vino în gară că trenu’-i plecat
foșni-voi ca iarba, eu, pumnul de humă…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
DORURI ÎNSENINATE
Cu zori imbobociți din dimineață,
Îngenunchez a săruta pământul,
Închin lui Dumnezeu a mea viață
Și împletesc prin versuri cuvântul.
Parcă-n fiecare zi e-o sărbătoare,
Este sărbătoarea vieții și-a trăirii,
Când printre anotimpuri călătoare
Viață își respectă fidel legea firii.
Se scutură petalele de trandafiri
Peste labirintul sofisticat al vieții,
Când viața împletește fire subțiri
Cu razele de soare ale dimineții.
Un vis albastru împletește cerul,
Înseninând în suflet mii de doruri,
Și un parfum suav străbate cerul
Când deschide la ferestre storuri.
Luceferi strălucesc prin noapte,
Peste cerul deseori fără de lună,
Și amintirile călătoresc în șoapte
Cu viorile armonizând pe strună.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Gânduri de român
Mi-am îmbrăcat speranțele în ie
Și le-am legat la brâu cu tricolor,
Am semănat pe-un capăt de moșie
Cuvântul ȚARĂ și cuvântul DOR.
Țărâna le-a păzit cu strășnicie,
Să înflorească-n inimi de român.
Acolo să rămână pe vecie:
Un singur nume dar fără un stăpân!
Tot m-am rugat la ploile surate
S-aducă peste țară curcubeu,
Iar dragostea de soră și de frate
Să ne unească în hotare tot mereu.
Mi-am pus în rădăcină veșnicia,
Am scris în cartea veche-a vremilor
Acolo strălucește România,
Aici cinstim un falnic tricolor.
Am gândul snop de aur și lumină,
Mi-i viața un șirag de piatră rară,
Vlăstare noi îmi cresc pe-a mea tulpină,
Pentru-a cinsti mereu a noastră țară!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Parcă timpul este-un înger
Parcă timpul e un înger
Nemilos, ce totul strică,
Fără suflet, prea stingher,
Semnănând în urmă frică.
Parcă timpul se tot luptă
Cu prezentul unui bine,
Un bătrân cu viața suptă,
Șters prin lume de-al lui sine.
Parcă-i sânge din materii
Ce se scurge-n picur stors,
Dând tributul lui tăcerii—
Pasu-i greu, de neîntors.
Parcă timpul e un înger
Din iluzii răsărite,
Existența-i un mister
Și credințe împletite.
Pentru mine nu există
Înger mai presus de cer;
Trecerea sub el persistă,
Iar eternul-i-e străjer.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Peronul de pe partea stângă
de la o vreme începe să mă doară rău spatele
la ora când cocoșii echilibrează noaptea
tresar îmi rotesc ochii prin cameră
cobor din pat și ca un ultim gest
îmi pipăi părul până mă pierd prin
respirația albă a pereților
dincolo de geam
cade o stea
gândul se ghemuiește în mine
într-un colț al gurii
se oprește o rugă
ca o tristețe
stau încovoiat cu umerii grei
și aștept
în fiecare zi aștept și îmi spun
că trebuie să plec și că
în mine
n-a mai rămas nimic
chiar nimic
nici măcar o tristețe
nu pot inventa lucruri
timpul mi s-a lipit de tălpi
și e greu ca o bucată de lut
oasele chircite unul într-altul
reazemă carnea puțină și ea
doar jumătate de trup îmi ține umbra
în fiecare zi
îmi spun că trebuie să plec știu
în mine există o gară cu peronul
pe partea stângă
biletul doar dus se cumpără
în a șaptea zi când Dumnezeu
deschide albumul cu fotografii
privește și lasă un semn
totul pare să fie perfect
cotrobăi prin sertare și încep să împachetez
șervețelele cu dedicații de la primele întâlniri
globul cu iluzii și câteva zile
doar câteva
cât să-mi ajungă până la ultima oprire
nici nu știu dacă am luat totul…
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Goi pe dinlăuntru
Ne-am lepădat de cele sfinte,
Pe dinlăuntru suntem goi,
Ne folosim doar de cuvinte
Vorbind de viața de apoi.
Biserici pline-n zi de Paște
Și luminițe-aprinse, mii,
Și ne târâm pe burți la moaște,
Dar ce-ți spun ,Doamne, tu le știi !
La racle pentru osanale
Stăm în genunchi o zi, la rând,
Dar sufletele ne sunt goale,
Doar interese-avem în gând.
Avem o listă cu de toate,
Și, Doamne, facem un demers
Să ne aduci prosperitate,
Și facem semnul crucii,-n mers
Cu gesturi largi de plecăciune,
Acei pe dinlăuntru goi,
Făcând festin din rugăciune,
Îl vor și-n viața de apoi.
Dar câți mai sunt cei cu credință ?
Cei fericiți cu ce le-ai dat ?
Și nu-ți mai cer decât putință
Să nu mai facă vreun păcat ?
Și stau în casa lor săracă,
Nu-ți cer nimic, da-ți mulțumesc
Că au mâncat și azi oleacă,
Și-n orice zi te proslăvesc !
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 