Adrian Pintea – Memoriam

In Memoriam: ADRIAN PINTEA

7Adrian Virgil Pintea, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori români, s-a născut la 9 octombrie 1954, în localitatea Beiuş, şi s-a stins la 8 iunie 2007, în Bucureşti, în urma unei grele suferinţe.
A început să scrie versuri, proză şi să deseneze de la o vârstă fragedă, iubea animalele (cu precădere caii), în adolescenţă cânta la chitară şi îi plăcea rock-ul.
În 1979 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Capitală (clasa prof. Petre Vasilescu).
Debutul în teatru s-a produs în 1977, când a jucat în „Oedip salvat” (la Studioul Cassandra) şi în „Pescăruşul” (la „Bulandra”).
În film a debutul în 1978, în pelicula „Între oglinzi paralele”.
Spre sfârşitul anilor ’80 a început să predea ca asistent universitar la I.A.T.C., la clasa Olgăi Tudorache, iar după pensionarea acesteia – în 1990, a devenit profesor universitar titular.
În 2002 a obţinut titlul de doctor în domeniul teatru, cu lucrarea „Hamlet sau actorul lucid”.
În 2004 a absolvit U.N.A.T.C. – Secţia Regie film (clasa Elisabeta Bostan).
A jucat în zeci de roluri, în teatru sau film, a publicat cărţile: „Pământul americanului”, „Umbrit” (poezie) şi „Hamlet sau actorul lucid” (eseul de doctorat), a primit mai multe premii şi distincţii.
În postarea de pe blog – >>> https://pearipadecant.blogspot.com/2021/06/in-memoriam-adrian-pintea.html – puteţi citi mai multe despre regretatul actor.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ana-Maria Tudorache

Două săptămâni și jumătate

Dacă știam
unde duc pașii tăi,
aș fi ales
să merg pe alte căi!
Dar îmi crescuse-n suflet
colț de rai
ș-am vrut să fiu
pe unde tu erai!

Și fiindcă nu puteam
încă să zbor,
eu mă gândeam
c-am să învăț cu tine
deși pe undeva
simțeam un nor
de amenințări
murdare și străine!

Sclipiri de argint
au sfintele începuturi!
Numai că mint.
Iar în realitate
n-ai fost sufletul meu
decât o noapte
și încă două săptămâni
și jumătate!

Degeaba azi
îmi lași pe prispă flori,
degeaba plângem
ori de cate ori
privirea se-ntâlnește pe ascuns!
Tu nu întrebi,
eu nu aștept răspuns.

Ș-atunci ce cauți tu
în preajma mea
când știi că nu
ne mai putem vedea,
iar de izbândă
nu mai avem sorți…
Mai bine spune-mi,
azi, ce mască porți?

Prin patru rânduri
și o amintire
plină de gânduri,
fără-nsemnătate,
eu te salut,
pierduta mea iubire
de două săptămâni și jumătate!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Felicia Percec

Toamna-n pădure

Peste creștetul pădurii
Trece-ncet un cârd de gâște,
Ce fac să tresară murii,
Pe-o margine de miriște.

Frunzele îngândurate
De pe crengile-amorțite
De un vânt sunt scuturate
Și prin văzduh învârtite.

Norii grei de ploi se-avântă
Pe-a cerului copertină
Și cu stropi mari înveșmântă
Ramuri groase ce suspină.

În bârlog ursu-și așterne
Patul pentru lungul somn,
Pe când frunza lacrimi cerne,
Ruptă de frig și nesomn.

Veverițele își cară
Alunele-n adăpost,
Fiindcă gerul stă s-apară
Și nu vreau să țină post.

Într-o scorbură se-ascunde
Un iepuraș mai fricos,
Auzind că de-azi pătrunde
În crâng timpul friguros.

Rupți de vânt și speriați,
Copacii-și plâng soarta-amară
Și-or rămâne despuiați
Până mai spre primăvară.

Pădurea e pregătită
Pentru-a iernii companie,
Ce-o va ține adormită
Într-o dulce simfonie.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eduard Bucium

Mi-e foame, sete, dor… și te iubesc

Mi-e dor de tine, dor de noi „precis”
îmi pare că de-un veac nu ți-am mai scris
și-n tâmpla mea, instincte de păgân
scâncesc de foame ori de dor de sân

Mi-e sete, „categoric”, sete rău
de lacrima ce râde-n ochiul tău
când între noi și marele extaz
timpul se sparge-n cioburi de turcoaz,

Mătasea cade-n juru-ți, instinctiv,
în piept la mine geme un portativ,
pe coapsa ta se-ntinde cheia sol
și nu-i un paradox că-s plin și gol

Fiindcă-i rai cu tine, pe pământ,
sunt tot ce pot, dacă nu plâng, să cânt
și, cum să-ți vin, întreg precum mă am,
altfel decât spre-o evă un adam?!…

Mi-e dor, „precis”, mi-e „categoric” dor
îți scriu pentru tot veacul următor
păgân, și instinctiv, și îngeresc,
mi-e foame, sete, dor… și te iubesc…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Petre Vatuiu

Despărțire

Du-te, dacă ți-e voia,
Fă cum știi. Eu oricum
N-aș alege vreodată
Să-ți fiu stavilă-n drum.

Mergi și lasă-te dusă
Cum destinul ți-e scris,
Eu, iubirii de tine,
Am să-i spun c-a fost vis.

Clipa-aceea furată
O voi ține mereu
Leac pe rana crescândă
A păcatului meu.

Și tu, plină de viață,
N-ai vreodată să știi,
Despre zilele mele
Cât vor fi de pustii.

Du-te, dacă ți-e voia,
Mulțumesc cât ai fost,
Pentru clipa mea care
S-ar fi dus fără rost.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mircea Grumaz

destul

într-o dimineață m-am săturat de mine
și zău că n-am știut ce să-mi fac.

m-aș fi vândut, dar nu știam cât să cer,
m-aș fi împrumutat, dar nu găseam giranții potriviți,
m-aș fi bătut, dar știam deja că doare,
m-aș fi exilat în Sf. Elena, dar o făcuseră înainte francezii cu unul,
ba chiar m-aș fi întinerit cu niște ani,
să sufăr din nou toate iubirile avute.

mi-am adus aminte că am pus niște emoții deoparte,
învelite în somn de frumusețe…
Dumnezeule, tremurau când le-am găsit,
erau sângerii și miroseau a vorbă dulce,
iar în jurul lor mijeau zorii Șeherezadei
care, sfioasă, tăcu.

mi-am întors pe dos interioarele
și-am găsit lipită de buzunar o bucată de nemurire,
făcută din os de nepământean și-un pic de verde,
exact ce am vrut să-ți fac cadou înainte de a mă sătura de mine.

ți-am scris un poem în care am ascuns tot dragul din lume
și doar tu vei putea ști unde e pus,
apoi sper că-mi vei trimite un ciob de dragoste,
să văd dimineața în care m-am săturat de mine
și să-l sparg!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Mosor

SÂMBĂTĂ

Nu-mi aparține Sâmbăta, doar mie.

E a întregii lumi, și de aceea,

O-ntreb dacă mai vrea o poezie,

Acum, cât e mai proaspătă ideea!

Nu cred că-mi va răspunde, n-are vreme!

Noi suntem mulți, iar ea e numai una,

Dar cred că-i iubitoare de poeme.

Așa mi-a zis acum trei ceasuri, luna!

Idea scânteiază și se duce…

Toți condeierii știu această lege!

Cine n-o scrie,-i poate pune cruce,

Până când mintea, alta îi culege!

Cu Sâmbăta am mai vorbit o dată,

Tot despre poezii, mi-aduc aminte.

Mi-a mulțumit frumos. Era-ncântată,

Și-i sta tare frumos printre cuvinte!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mirela Butacu

ÎN TOAMNA CU FRUNZE DE-OPAL

În toamna cu frunze de-opal
Iubirea mai poartă stigmate.
Eu pun peste vise un șal,
Să nu le găsești înghețate.
Știu c-o s-apari într-o zi,
Cu ploi și furtuni după tine
Poate-ai uitat a zâmbi?
Poate ți-e dor azi de mine?!

Poate prin umbre trecând
Ți-am lipsit ca și nopților, zorii
Sau poate de mine uitând
N-ai văzut cum se-nalță cocorii.
Poate în zilele reci,
Frunza a vrut să se-aștearnă
Pe a iubirii poteci,
Să ne-amintească de iarnă.

Știu că-ntr-o zi o să vii
Cu-a toamnei răceală-n cuvinte
Și-a tale priviri arămii,
Vor curge pe tâmpla-mi fierbinte.
În toamna cu frunze citrin,
Când păsări și clipe-și iau zborul,
Eu sper, sper iubite puțin
Să-nveți pe-al tău drum, ce e dorul!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Petronel Vizitiu

OPRIȚI RĂZBOIUL

Opriți războiul! Destulă-i durerea,

Prea multe lacrimi au curs pe pământ,

Prea mulți copii și-au pierdut mângâierea,

Prea mult s-a rupt din al vieții cuvânt.

Orașe arse, pământ răvășit,

Case lăsate în umbră și scrum,

Mamele strigă spre-un cer rătăcit,

Dar nimeni nu știe ce va mai fi de- acum…

Tunurile urlă, pământul se-ndoaie,

Stelele cad dintr-un cer sfâșiat,

Pace! – e strigătul lumii ce moare,

Pace! – dar nimeni n-a ascultat.

Opriți războiul, sunt oameni ce plâng,

Nu sunt doar cifre pierdute în foi!

Sunt vise frânte sub focul prelung,

Sunt suflete arse de arme și ploi.

Opriți războiul! Destulă-i urgia,

Destul sânge a curs pe pământ,

Lăsați omenirea să-și crească copiii,

Lăsați iubirea să spună un „Cânt”!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Ioan Filip

Clepsidra

Calc prin clepsidra timpului meu
Beduin fără umbră și vlagă
Nisipul din mine se scurge și greu
blestemul iubirii nu se dezleagă

Cămile de versuri mă uită călare
Și oaza-i departe și poate e seacă
Eu zbor ca un nor care plouă-n uitare
și setea de mine e tot mai săracă

Intoarce iubito clepsidra din drum
și pune tăceri pe iubiri verticale
eu sunt doar o flacără arsă de fum
și-aștept doar un zâmbet umbra-mi să scoale

Dar nimeni nu bate la sufletul- poartă
și curge nisipul rărit și mereu
în mine mai fumegă restul de soarta
curgând din clepsidra timpului meu…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț