Ionuț Pande

Aromire
Ionuț Pande
Miros a trupul tău
de unduiri febrile,
din ceașca de cafea;
săruturi de magii,
cu buze de extazuri,
din darul de risipă…
eu te-aș gusta o clipă!

Și te-ai desprins o șoaptă,
din visul aromit
cu dimineți de tine,
în veri de răsărituri,
când timpul e un fruct
de castă mirabelă;
eu te-aș gusta rebelă!

Miros a trupul tău
de unduiri febrile,
în dansul voluptos
al gândului arcuș,
pe sânul de vioară,
un abur mlădios,
din darul de o clipă…
eu te-aș gusta risipă!

Miros a trupul tău
de unduiri febrile;
cu buze de lecturi,
mă adâncesc în dor
și te sărut în pagini,
cu patimi de izvor,
pe dulcile imagini,
din mijloc înspre margini…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Marilena Răghinaru

Reverii

Mă vezi? Nu m-am schimbat, aceeași sunt,
Din ochii mei n-a dispărut credința
Că poți oricând să-mi întregești ființa
Pe drumul de la stele spre pământ.

Mă simți? Sunt cu un secol mai bătrână,
Dar am rămas la fel de-ndrăgostită,
Convinsă că-ți voi fi etern sortită,
Arzând între miracol și țărână.

M-auzi? Prin bezne iar te chem acasă,
Dorința-i un torent ce-n trup vibrează,
În suflet zeci de doruri lăcrimează…
Și mi-aș dori să-mi spui că sunt frumoasă.

Mă crezi? Am implorat plângând uitarea
Precum o moarte să mă izbăvească,
Dar vor mereu de tine să-mi vorbească
Zeci de talazuri ce sărută marea.

Mai poți, de pe tărâmul îngeresc,
Să făurești din slove nestemate,
Să mă răsfeți cu stihuri parfumate,
Prin reverii să-mi spui doar: Te iubesc?

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Adriana Rușățeanu

INIMĂ NOUĂ
Mi-am cumpărat o inimă din târg.
E noua. Am la ea și garanție.
De azi, altă iubire dă în pârg
Și pe cea veche ți-am lăsat-o ție.

E inocenta ca un răsărit
Ce se ivește pentru prima dată.
Nu a prins încă nici un asfințit
Și-n ea mai are-nbujorări de fată.

Ea nu știe c-am purtat bătălii
Și-n suflet încă mai am răni deschise
Ce-n mine ele ard ca niște făclii,
Păzindu-mi renunțările la vise.

O voi ascunde pe un raft cu cărți
Ca nici un om sa nu o mai rănească
Și-o voi păzi de tine și de hoți
Ca fericită, să îmbătrânească.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Felicia Percec

Dor de tata

Am furat un pumn de stele de pe bolți cu lună plină,
Să le cern prin sita minții care-n doruri se anină!
Că de-o vreme-mi dau târcoale amintiri de altădată
Și-mi aduc pe prispa vieții chipul tău, iubite tată!

Pe banca de sub castanii din poarta copilăriei,
Prindeau visurile aripi către zarea bucuriei!
Cu haioasele povești strângeai lumea-n jurul tău
Și-aduceai soare pe fețe umbrite de-amar și greu.

Așteptam duminica s-aprinzi foc din pănușei
Și din boabe de porumb, în ciur, să faci cocoșei!
Spuneam glume și fierbea casa noastră-n voie bună,
Cu vecinii adunați, să petrecem împreună.

Mă-neacă în plâns și-n dor toate-aducerile aminte,
Cu sfințenie păstrate pe-altarul de gând fierbinte!
Devreme-ați plecat la ceruri și-azi mi-e inima rănită,
Fără voi îs frunză-n vânt, de furtuni și ploi lovită!

Tatăl meu, icoană sfântă în biserica gândirii,
Neștearsă ți-e amintirea-nscrisă-n cartea nemuririi!
Tu și mama-mi vegheați pașii afundați în poveri grele,
Să pot trece abrupte căi, pân-o fi s-ajung la stele!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Nely Vieru

FLUTURI DE RUGINĂ Fluturi albaștri

Zâmbește iubito, tandru zâmbește,
Mângâie-mi trupul cu privirea ta blândă.
Ghețarii din suflet ți-i las legământ.
Zâmbește iubito, topește-i zâmbind.

Așează-ți tâmpla cernită pe umărul meu stâng
Și șoptește-mi cu rouă pe buze cuvinte.
Zâmbește apoi și sărută-mi gura fierbinte,
Fluturi albaștrii peste flori ce se strâng.

Prin negura deasă răsari dimineață,
Luminează-mă cu zorii tăi de albastru.
Prin mansarda pustie mă scapă de ceață,
Inundă-mi odaia cu lumină de astru.

Zâmbește iubito, tandru zâmbește,
Ghețarul din suflet topește-l deîndată.
Ia ciocanul de gheață și în mine cioplește,
Și zâmbetul ți-l preface în daltă.

Ochii tăi îmi sfredelesc ca marea prin gânduri,
Țipătul albatroșilor cenușii mă cioplesc.
Petale de lumină se scutură-n rânduri…
Zâmbește iubito, în suflet ghețari să topesc!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Daniela Damian

Inimă de ce plângi?

Inimă de ce tu plângi, sentimentele îmi frângi
și mă lași fără pic de iubire,
inimă tu de ce taci, sufletul vrei să-îmbraci
cu tristețe și amăgire…
inimă tu ce voiești, la ce lucruri mai tânjești
de ce nu mai vrei, astăzi, iubire?
cine oare iar te-a frânt, când trăiești pe pământ,
doar cu lacrimi și nefericire…
spune-mi inimioara mea, vreau să cos rana cea grea,
pe cine să aduc să te-aline?
vreau iar sufletul curat, de puțin timp e plecat
către zările albastre, în lumină
chipul ei iar surâzând, chiar și glasul ei cel blând,
și-n brațe vreau să mă mai țină…
să-i mai spun că o iubesc, știu că nu sună firesc,
dar mi-e dor, durerea e prea mare
pasul ei să îl mai simt, s-o aud iar chicotind
să-i spun că plecarea ei mă doare…
s-o alint de cu zori, iar petalele de flori
drumul să-i netezească
și să simtă orișicând, cât voi fi pe pământ,
că inima mea, nu va înceta s-o iubească…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Butacu

COPIL ÎN SUFLET
(La mulți ani, copii de pretutindeni!)
Autor:Mirela Butacu

Dacă vrei să zbori o clipă,
Cerul să-l atingi subtil,
N-ai nevoie de aripă,
Doar de doi ochi de copil.

Când te-ntrebi dacă-n uitare
Poți să-ngropi ce te-a rănit,
Uită-te la pruncul care
A căzut, dar a zâmbit.

Dacă pacea îți lipsește
Și-n furtuni te simți pierdut,
De-un obraz de prunc lipește
Al tău creștet, abătut.

De vrei să știi de iertare,
Fără vini a căuta,
Mustră un copil mai tare,
Că el mâine va uita.

Fericirea ca s-o afli,
Într-o lume zbuciumată
Fii din nou copil în suflet,
Făr’ a te mai naște-odată!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Violeta Andrei Stoicescu

Vas de lut (Acrostith)

Vas de lut fragil şi tandru, aşezat pe-un colț de viață,
Inimă sculptată-n tină cu iubire şi candoare,
Orizont deschis spre-o caldă şi senină dimineață,
Limpede precum albastrul din petala de cicoare…
Eşti un val trudit de mare, eşti condeiul care scrie,
Trena nopții care poartă-n faldu-i stropi de reverie,
Albul crin ce-nclină cupa cu a mirului magie…

Aripă spre zare-ntinsă printre ramuri desfrunzite,
Nor purtat în fapt de seară pân’ la margini de genune,
Dulce şoaptă legănată-n poala clipei ațipite,
Roua ce coboară zilnic, firul ierbii să-ncunune,
Eşti un vers de poezie pe tărâm de neuitare
Iar în lumea ta e numai nostalgie şi visare…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ionuț Pande

Secondări
Ionuț Pande


Între noi, o câmpie cu prospețimi veștede.
Emoțiile rup bariera pielii și zboară, zboară, zboară…
pe cerul întins ca o arșiță de vară,
unde norii s-au ghemuit sub câțiva stropi.
Țipă un cocor după un bob de zare
ascuns în pana unui artist.
Mai vreau să beau, din ulciorul zilei, tinereți zbenguite.
La pianul din verandă, cântă timpul o toccată.
Cobor din căpriorul cu ochii umezi
în câmpia cu prospețimi veștede.
Pașii se sprijină de șubrezimea unui flaut.
Din salcâmul cu plânsul în flori,
scutur miresme de privighetori.
Câte muzici se-ncumetă
în sufletul de trup uscat!
Și dansez, dansez pe cerul necurmat,
din pulberile ce m-au secondat…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Andreea Văduva

Mi-au albit tâmplele, mamă
Autor: Andreea Văduva

Mi-au albit tâmplele, mamă,
Nu-ți mai sunt copil la sân,
Mă privesc și bag de seamă,
C-am ajuns copil-bătrân…

Fruntea? Cută lângă cută,
Grija sapă, -și face cale,
Palma aspră și trecută,
Seamănă cu a matale.

Mi-au albit tâmplele, mamă,
Nu-ți mai sunt copil, nici plod,
Mă privesc și bag de seamă,
Parcă-s pom uscat, schilod.

Zi de zi pierd câte-o „frunză”,
Unde-i, mamă,-al tău boboc,
Care te ținea de bluză,
Și-i părea viața un joc?

Mi-au albit tâmplele, mamă,
Nu-ți mai sunt un „cocoloș”,
Mă privesc și bag de seamă,
Încă puțin și devin… moș.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț