Zbor spre înălțimi

CĂLĂTORIND PRIN UNIVERS

Astăzi am să te strâng din nou la pieptul meu, o fericire!
O să te ud cu rouă pură în fiecare dis de dimineață!
Din tine o să crească rădăcini adânci ale iubirii
Am s-o accept ca picătura care-mi dă speranță!

Cu trunchiul tău firav care se îmbată de iubire,
M-ai fermecat și mai ademenit să te îndrăgesc!
Aripi mi-au crescut până la cer…o frumoasă fericire!
Îmi ești în suflet și știu că tot ce simt nu este pământesc.

Călătorind prin Universul vast, te-am căutat iubire
Tu îmi țeseai covor brodat din diamante și din stele
Buzele tale fredonau cântecul ce îmbăta arcușul lunii
Întreaga constelație se înclina de drag și fericire!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Scara valorilor
(in memoriam Dumitru Sandu)

Cînd moare-un politician se face
Vacarm, de parcă ar veni eclipsa,
Dar peste tot e liniște și pace
Cînd moare un poet sau dacă zace
Și doar amici-i simt o vreme lipsa.

Un politician de n-are casă
Urgent i se rezolvă pe-orice cale
Și cu mașină lîngă scară trasă,
Cu mobilă, chiar și cățel de rasă,
Și bodyguarzi, semn al valorii sale.

Dar un poet, că sînt puțini sau mulți,
Abia de valorează cît o scamă,
Cei ce te fac să plîngi sau să exulți,
Chiar de-ar umbla flămînzi, cîrpiți, desculți,
În România nu-s băgați în seamă!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Clipa când au cântat greierii

întâmplarea decupează sticlos
seara ghemuită-n litere de păsări,
pe holul dintre nopți
divagații despre iertarea verii,
dăruită orei oblice
rugina brodează melci
pe manșetele orașului,
mâinile alunecă fluturi de ceară
peste câmpiile latente ale eului,
cineva bate-n ușa nesomnului
între zăpezile bănuielii lift blocat,
cineva bate-n textul oglinzii
străzile scârțâie gri frunzele unei absențe,
cineva bate-n pieptul timpului
la intersecția tastelor cu rănile zidurilor
semaforul mormăie
game over
*
pe tapetul singurătății
un copil desenează copacul cu gânduri
dar nimeni nu aude greierii

Autor Alice Puiu, iulie 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Glasul inimii

Vreau să trăiesc o clipă încălțată-n nemurire
Să gust albastrul cerului în iazuri de noroc
Să-mi vindec în ceasul de pe urmă a mea zidire,
Să-mi plămădesc un soare din al iubirii foc..

Vreau să trăiesc o clipă de înviere ,
În raiul luminat de sfinți și heruvimi
Acolo unde-i inima ta,o albie de miere
Și cântece din roua stropilor divini..

Vreau să trăiesc și să cutreier marea
Să pun săruturile tale în felinare la hotar,
Ca toți cei suferinzi să-și rătăcească calea
Găsind în abisuri de iubire,cel mai frumos altar ..

Vreau să trăiesc o adiere din copilărie
Să mângâi obrazul fluturului temător,
Tivind o rochie din lacrima ascunsă-n jucărie,
Pentru un mâine mai frumos,mai visător..

Vreau să trăiesc să te iubesc încă o viață,
Să frâng al vieții amăgitor soroc,
Prin anotimpuri pline de povață
Să fericim cărarea vieții,spre zări albastre cu noroc!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Aritmii

Iubirea nu se sfârșește niciodată pe pământ,
Este-o floare ce zâmbește, dalbă zână din povești,
Strop de rouă-n firul ierbii, portativul unui cânt,
Ce te mângâie prin plete cu dorințe omenești.

Mama e prima ființă care-n suflet îți pătrunde,
Tată, frați, surori prind aripi, simt balsamul inimii
Dar iubirea te răsfață cu fluturi și mii de unde
Când iubita e în transă cu-ale tale aritmii.

Iar când dragostea dă roade și-ți aduce-n dar vlăstare
Sufletul se încălzește ca o primăvară nouă,
Toată lumea-ți aparține, chiar și razele de soare
Vor să-mpartă doar cu tine clipa sfântă pe din două.

Prietenii de-ți sunt alături, aștrii nopții te-mpresoară,
Prind bucăți din dansul lunii să-ți aducă bucurie,
Valsul vieții te cuprinde , cu mâinile subțioară
Și te poartă printre stele,cu iubire pe vecie.

Gigantice valuri fervente, te scaldă-ntr-o mare,
Iubirea ca pasărea Phoenix plutește-n eter
Și-n zori și-n amurg, ca o briza, o simțim fiecare
Chiar dacă viața fugară-i un hit sau un vis efemer.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Șoapte de vânt

Mi-a șoptit aseară vântul
Printre ramuri de salcâm,
Că îmi poate purta gândul
Spre-alte zări, spre alt tărâm.

Vântule, tu ești șăgalnic
Și ești veșnic călător,
Tu nu știi ce e durerea…
Tu…nu știi ce-nseamnă dor!

Pribegești peste coline,
Mângâi florile-n poiene
Dar nu știi cât de mult dor,
Lacrimile de sub gene .

Iar a sufletului jale,
Vântule, tu nu o știi,
Doar o porți pe-a ta aripă
Peste dealuri și câmpii.

În anii care iute zboară,
Când amintire doar voi fi,
Vei hoinări printre salcâmi…
Dar mie… nu-mi vei mai șopti…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Pe aleea veche, cu castani

Pe aleea veche, cu castani
Pășesc alături, printre ani
Doi bătrânei, cărunți la tâmple
Purtați de visele lor simple.

Cu drag își deapănă amintiri
Împărtășindu-și povestiri
Din anii scumpi ai tinereții,
Când înfloreau mugurii vieții.

Pe chipul lor înseninat
Trece grăbit câte-un oftat
Și-o lacrimă-ntr-un colț uitată
Ce spune-ncet: ,, a fost odată”…

Rar, sprijinindu-se-n baston
Scriu pagini de foileton
Din dorurile ascunse-n suflet
Și tresărind la orice sunet
Își poartă pașii, printre ani
Pe aleea veche, cu castani…!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț