Ionuț Pande

Și ard…
Ionuț Pande


O paletă de culori sărută pânza
cu chipul unui copil mirat.
Mâna tremură tușele și lacrimi
de culoare se scurg din ochii țesuți
de privirea limpede a canavasului.
Mirările cresc, cât o lume de basm, pe
coamele verzi ale primăverii de sub șevalet.
Lumini și umbre răsfiră frunzișul gândului
și cad pete de clarobscur în sufletul apei
care curge din perii penelului.
Pipa își scutură fumul peste
norii cu miros de iască.
Plouă, plouă, plouă…
Râurile se revarsă din culori în sânge,
până în delta sufletului unde
gongul amiezii anunță o altă eră.
Zâmbetul alb al florilor atârnă peste
negrul salcâmilor, ca un emoticon
în degete nervoase de timp.
Tabloul mă privește cu ochi de fulger.

Și ard, și ard, și ard…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Doina Bădilă

Eu, te-aștept

Adie vânt de vreme buna,
Norii sunt răzleți pe cer,
Florile- n grădini suspina
Stele, pan – la ziuă pier…

Năframe de lăcrămioare
Strălucesc sub ochii lunii
EU, TE- ASTEPT cu-nfrigurare,
Lângă ciutura fântânii !

Vântul plimbă o părere…
Vrea să țină pasul lumii
Dar, rămane-o adiere
Stergand lacrima fântânii !

Sălciile-și pun podoaba,
Stele râd in felinare…
Dacă te aștept degeaba,
Am sa- ți las trei lacramioare !

( doina bădilă 02.04.2022)

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Adrian George Itoafă

O gloată de bolnavi
Autor: Adrian George Itoafă
………………………………………
Din taina sticlei ce-mi îneacă orizontul,
din aburi reci ce se topesc în sine,
o gheară de oțel vibrează-n mine,
îmi decupează trupul, eclozând prin vene
și gheare scârțâie pe sticlă,
o răsuflare intră-n pori până se întrupă,
soldații roșii vor granița să o strămute,
să ajung pe teritoriul capetelor mute,
o forță de-aș avea să izgonesc
această fiară în siberii,
să o linșeźe hienele-i flămânde.
Dar ce să vezi,
această brută se ascunde
în buncăru-i sicriu cu nituri de la gloanțe,
alături de o gloată de bolnavi
se joacă la butoane nucleare,
și-s capturat de sticla ce-mi îneacă orizontul,
nu știu ce pot să fac:
să zbor, să cad sau să rămân.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Marilena Răghinaru

Rugă de iertare

Îmbracă-mă în haina penitenței,
Să-mi fac din lacrimi templu de bazalt,
Cu sufletul să zbor către Înalt,
Tribut plătind cu anii inocenței.
Cu trupul mă coboară în Tartar,
În lavă arde-mi grelele păcate,
În viață renăscând prin astă moarte.
Dă-mi, te rog, azi și ultimul pahar!

Acuză-mă de oarba neghiobie,
De mintea mea, ades analfabetă,
(Ce, culmea, se visa cândva poetă!),
De dragostea-mi nătângă și zglobie
Cu care te stresam ca o nebună
Fără-a-mi păsa că nici nu mă iubeai,
(Cealaltă îți era tărâm de Rai)
Dar așteptam urarea: ,,Noapte bună!”

Încuie-mă în Iadul neputinței
Pe mine, păcătoasa cea mai slută,
Cu pietrele de jar să fiu bătută.
Și-apoi, scăldată-n Râul Pocăinței,
Putere dă-mi păcatul a zdrobi!
Dar lasă-mă să mai privesc spre Soare,
Ca, poposind în soarta următoare,
Să retrăiesc mirajul de-a iubi!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Cristina Ghindar Greuruș

O lume pierdută

O lume de mistere și visuri ne-mplinite,
O lume de durere și lacrimi risipite,
O lume-ncrâncenată ce zace în război,
Care trăiește astăzi dar moare-ncet, cu noi.

E lumea ce ne ține, ne știe și ne doare,
În care răsar stele și străluceşte-un soare,
În care păsări cântă pe ramu-nmugurit
Și-n care primăvara, se pare, n-a murit.

E lumea ce devine, încet, mult mai străină,
Iar pentru toate astea, doar noi suntem de vină.
E lumea ce se stinge încet, fără să știm,
În care totu-ngheață, iar noi nu mai iubim.

O lume ce se pierde de-atâta nepăsare
Și care-i rătăcită în noapte și-n uitare.
O lume pregătită să dea ultima luptă
Dar, fără să regrete, mai pierde o redută.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Zina Lungu

SUFLETUL NU MAI VALSEAZĂ CU DORUL

Prea bolnave de-o vreme cuvintele-mi zac,
Le simt gustul amar precum fierea.
Mi se scaldă speranţele toate-ntr-un lac,
Şi le-apasă la fund tot mai aprig tăcerea.

În inimă clipele grabnic se frâng,
Iubirilor noastre oprit le e zborul.
Nici păsări nu cântă în verdele crâng,
Nici sufletul nu mai valsează cu dorul.

Privesc, văd lumina, dar parcă-s în iad,
Zbuciumându-se aud răsuflarea cum ţipă.
Ar zbura cât mai sus, către cerul înalt,
Dar tristeţea i-a frânt fără milă o aripă.

Mi se chinuie pasul, să stea într-un loc
Nu mai vrea, căci durerea îl prea oboseşte.
Vrea să simtă prin vene al dragostei foc,
Şi să vadă-al meu chip ca şi ieri cum zâmbeşte.

ZINAIDA LUNGU-GORGOS

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Lungu

Nuntă-n codru
Camelia Lungu

Colo-n crâng pe-o rămurea
Ciripesc cinci păsărele:
-Fetelor, voi stiți ceva?
Hai să mergem spre vâlcele!

Căci astăzi e nuntă mare
Cu fanfară și cu miri
Și-o să fie sărbătoare
Că vin păsărele, mii.

Cică cucul și mierlița
Se cunună-n fală mare!
Nașă e o cucuvea
Iară naș, un graur mare!

Să mergem și noi acolo
Să vedem cu ochii noștrii!
Nunta, deși pare-o glumă
O să păcălească proștii.

Că voi știți la fel ca mine,
Și nu pare-adevărat,
Cucul să fie chiar mire
Când stă singur neîmpăcat.

Că în legea firii este
Cucul să umble străin,
Singur și fără neveste
Tot strigându-se prin crâng!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Anatol Covalli

Tumult

de Anatol Covalli

Deschid fereastra care dă-n grădina
noilor ani şi însetat respir.
Mă mângâie-al speranțelor zefir
şi-mi simt vibrând de patos rădăcina.

Ochii îmi râd de tandra bucurie
ce-n suflet a dat buzna chiuind.
Înviorat, spre cer braţele-ntind
şi mă încarc c-o sfântă armonie.

Minune-a fost! Mi-a înflorit neghina,
din orice fir surâde-un trandafir
şi verdele pe care îl inspir
poartă în el şi viaţa şi lumina.

Ce splendidă-i renaşterea târzie
când stelele încet se reaprind
în inima ce-o simt întinerind
de când iubită de-ocrotiri se ştie !

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Petronela Mocanu

DACĂ AȘ PUTEA COPILE

Dacă aș putea copile
Ți-aș face-adăpost din stele
Cu ferestre către lună
Și cu dragoste pe ele

Din al cerului senin
Ți-aș zidi soare pe suflet
Și ți-aș împleti potecă
Doar din flori albe de nuferi

În culori de primăvară
Ți-aș picta întreaga zare
Să-ți curgă în plete vântul
Fire de mărgăritare

Aș fura o rază-a lunii
Și te-aș înveli cu ea
Când e noapte și e beznă
Să lucești precum o stea

Liniște aș tot culege
Din al timpului ținut
Și țî-aș arunca-o-‘n calea
Drumului spre infinit !

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Maria Poiană

Aprindeți candele pe cer
( din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Mă duc cu drag pe-un drum râzând,
Și tot pe el mă-ntorc plângând
De multă sărăcie,
Că-nlănțuite suflete, vânându-se a foamete
Se zbat ca-n colivie.

Dar colivia-i nu-știu-cum perdea-ntr-o jariște de fum
și pâclă-necăcioasă
Și tot mai mulți se rătăcesc
În haos de surghiun lumesc
Pe drumul către casă.

Cu val de val s-au smuls pe rând
Simțiri din suflet și din gând
De îndumnezeire
Si-n locul lor s-au pripășit, nu înzecit, ci înmiit
Gheene de-amăgire.

Legați iar Cerul de pământ și vă sfințiți din Duhu-i Sfânt!
Atâta putem face…
Că parcă nu a fost nicicând ca azi, pământul mai flămând,
De dragoste și pace.

Aprindeti candele pe cer, că ni-i pământul prea stingher.
Și prea fără de tihnă
Și cu iubire, dați-i lui, precum e-n Cerul Tatălui
Răgaz pentru odihnă.

maria poiană 22. 02. 2022 București

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț