Viorel Poenaru: aforisme

Citește pentru a învăța,
învață pentru a putea citi.
Unora după cum le este
scrisul le este și mintea.
Pe unii îi trădează gura,
pe alții mâna !

Gura lumii!
Uneori oamenii sunt ca o haită de câinii întărâtați.
Prea multă îndârjire, prea puțină gândire.

Cu toții scriem, dar nu toți ne putem numi scriitori.

Cunoașterea e puntea către viitor.

Învață să gândești, gândește ca să poți să înțelegi!

Dezvoltarea țării depinde de dezvoltarea intelectuală a cetățenilor ei!
Dacă intelectual nu funcționezi, atunci să nu te plângi că nu evoluezi.

Când inteligența lipsește, luciditatea bâjbâie prin întunericul minții.

Când ții ușa sufletului larg deschisă, trebuie să fii atent la cine intră cu bocancii în viața ta.

Cărțile sunt prieteni care ne oferă mult și nu ne cer nimic altceva decât puțină atenție.

Valoarea timpului este determinată de ceea ce faci atunci când acesta se scurge. Este prețios când nu-l ai și fără valoare atunci când… doar aștepți.

Respectul este moneda de schimb dintre oameni. Altfel spus, nu poți avea dacă nu vrei să oferi.

Trăim vremuri mult prea scumpe cu oameni care se vând mult prea ieftin.

Bătrânii sunt precum antichitățile, au o mai mare valoare, decât multe lucruri actuale !

VIAȚA e propria carte tipărită doar într-un singur exemplar.
Din păcate, o răsfoim cu nerăbdare şi nu înțelegem la timp sensul cuvintelor, decât mult prea târziu.

Îngâmfarea nu ține loc de inteligență
și nici vârsta de înțelepciune.

Școliții la școala vieții, simbol al deșteptăciunii naționale.
Averi nelimitate cu o educație limitată.

Unii oameni respectă banii, dar nu și oamenii.
Interesul le-a atrofiat respectul !

CUVINTELE pot fi stridente precum claxoanele ce sfâşie liniştea nopții sau liniştite asemeni picăturilor de ploaie ce spală caldarâmul de zgomotul lumii.

În fiecare om există o realitate diferită de a celorlalți.

Redactor șef: Camelia Boț

Lidia Stan

Ninge
Lidia Stan

Ninge cu aripi de fluturi
Mărunțite de erori
Căci din viermele iubirii
Am tras mii și mii de sfori

De mătase era șoapta
Stele rătăceau prin geam
Și-ntr-un cerc de yng și yang
Amândoi ne rătăceam

Ninge, ninge din înalturi
Visurile despre noi
Fulgi albaștri de iubire
Și trifoi cu patru foi

Aveai jaruri de cuvinte
Aveam ghețuri de topit
Cât de dulce și amară-i
Noaptea-n care ne-am iubit

Ninge cu aripi de păsări
Peste pleoape-ncet coboară
Umbra iernii, luna plină
Și încet se face seară

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Marin Rada

NOUL ANOTIMP

Marin RADA

Cu degetele
culege orbul lumina,
noi nu-l vedem,
nicidecum,
umblă de o viață
printre oameni ca tine,
liniștea îl urmează
ca un câine,
pe drum…

El așază în cuvinte
iubirea,
niciodată, pentru el,
nu-i târziu,
dacă-i va atinge
altă rană privirea,
e o mângâiere
de la mamă la fiu…

Cu degetele
culege orbul lumina,
noi nu-l vedem,
nicidecum,
umblă de o viață
printre oameni ca tine,
liniștea îl urmează
pe drum…

04.02.2023

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Anatol Covalli

Anii se duc

       de   Anatol Covalli

Anii se duc. Zilele trec. Nu-mi pasă.
Trăiesc din plin oricare clipă vine
şi-mi spune blând că viaţa e frumoasă
şi că orice pot de la ea obţine.

Sufletul meu se scaldă în lumină,
inima mea alt ritm de-o vreme cântă
simţind că e  de împlinire plină,
în timp ce mintea-n visuri se avântă.

Sunt fericit cum n-am mai fost vreodată,
pentru că simt în mine-o tinereţe
ce zi de zi e tot mai minunată
şi vrea mereu cu drag să mă răsfeţe.

Spre viitor pășesc zâmbind. Privirea
s-a înseninat şi-ntruna străluceşte
de bucurie tandră că-mplinirea
orice tristeţi din mine izgoneşte.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Pinte Carmen

Sânnicoară – Moșul cel bun

Peste satele gătite,
A-nceput, așa, deodată,
Fulgii mari să se repeadă:
Sărbătorile-s ivite.

După sacul de moșneag,
Copilașii, pe la geamuri,
Privesc, cuminți printre ramuri
Să apară într-un toiag.

Așteptat cu nerăbdare,
Să apară după deal
Prin nămeți albi, an de an,
La ceas sfânt de sărbătoare!

Cunoscut ca Sân-Nicoară,
Dulciuri, jucării, grămadă,
Nuielușa pentru sfadă,
Aduce la ceas de seară.

Pentru copiii cuminți
El le-așează în ghetuțe,
Cele mai calde hăinuțe,
Să asculte de părinți.

Pe sărmani el îi ajută,
Cu ochii lui calzi și buni,
Moșul vine din străbuni,
Dragostea-i recunoscută.

Decembrie 2022, Vulcan
Carmen Pinte

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Radu

CUM?!
Georgeta Radu

Cum să prinzi alb-nea în poală,
când cenușa gri din minte
ți se-așterne peste suflet,
printre lacrimi și morminte?!

Cum s-alini viața cu zâmbet,
când te stingi în întuneric,
viscolindu-ți lumânarea,
deznădăjduind isteric?!

Cum să-ți afli calea-n viață,
când îmbrățișezi răscrucea
și pe tălpi aduni doar tina,
blestemându-ți zilnic crucea?!

Cum să simți parfumul sacru,
când adulmeci doar miasme,
rătăcind, cu ochii tulburi,
nu în basme, ci-n fantasme?!

Cum să te-oglindești în stele,
când argintul li-l cojești,
să îți faci din el inele
pentru ochii pământești?!

Cum?!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Rada

ȘI O SĂ TREC CA UN COLIND

Mă duc să dorm într-o colindă
Poate-o să mă întorc cu ea…
Măicuța, tainic să mi-o prindă,
Isop la grindă într-o stea.

Poate-o să mă trezesc în zorii,
colindei, dac-o să mai vină,
Alb de odihna sărbătorii
Cea stătătoare în lumină.

Când cântă îngerii Cântarea
cântărilor, în graiul lor…
Eu o să mă-nvelesc cu zarea
Din zorile colindelor.

Și o să intru în odihna
colindelor, cu fân din lunci,
S-aștern în iesle pentru tihna
Nenăscătoarelor de prunci

Și pentru nenăscuții lumii,
Că aur nu-i, tămâie n-am…
Năstrapa cea cu smirna humii,
O port și eu din neam în neam,

O duc la Viflaim, mi-e darul
sărac precum colinda mea…
Eu mi-am pierdut pe drum amnarul
Din căzătoarea lumii stea.

M-aștern sub răsuflarea blândă
Că Mielu-i încă nejunghiat…
A Învierii luminândă
Coboară cerul peste sat

Și bate clopotul și toaca
Precum în Cer și pre Pământ,
M-așteaptă maica mea, săraca
Să mă mai nască…în Cuvânt.

GEORGETA RADA
27 decembrie 2021

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Dorel Rotariu

Rugă în prag de An Nou
Autor Rotariu Dorel

Fluturi cu-aripi înghețate
Toarce-i prin văzduh fuioare,
S-avem puls de sărbătoare
Colo-n inimi însetate!

Liniște cât bolta-Ți mare
Prin viori dorinde, treci!
Țină săbiile-n teci
Porumbeii Tăi din zare!

Pune gerul să înghețe
Vipere din cuiburi seci,
Pe cer înnoit să treci
Nori de dor și frumusețe!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Adriana Rușățeanu

VEȘNICIA CLIPEI


Am pus un mac de pază la fereastră
Să țină iernile cât mai departe.
Iar în albumul galben de pe masă,
M-am așezat pe mine, semn de carte.

E verde crud și cerul strălucește,
E-atâta viață-n fiecare floare,
Că de uimire sufletu- amuțește
Și frumusețea florii azi mă doare.

Era o lună de început de mai.
Pe pragul meu venise să răsară.
Iar în grădina ca un colț de rai,
Se auzea un scâncet de vioară.

Se auzeau toți mugurii înflorind
Și verdele cum se-ntorcea în frunze.
Iar greierii cântau abia șoptit
Punându-mi un refren lila pe buze.

Doar fluturii ce-au fost mai ieri omidă
Zburau în rochii albe de mătase,
Anticipând miros de aguridă
Cu toamna ce avea să intre-n case.

Și mii de licurici se întreceau
Să lumineze care mai de care
În nopțile de mai se străduiau,
Să-aprindă-n toată lumea felinare.

Era chiar Viața la fereastra mea,
Iar eu o-mbrățișam cu o privire
Și mă tocmeam cu Viața dacă ar vrea,
Să stea cu mine preț de-o nemurire,

Să fiu nemuritoare chiar și-o clipă
Și în secunda mea de veșnicie,
Să zbor la tine doar cu o aripă
Căci pe a doua eu ți-am dat-o ție.

În loc de brațe aripile noastre
Să se atingă tandru și cu dor
Și-n zorile ce se ivesc albastre,
Să uiți și tu cât ești de muritor.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Olaru

Târziu,poate…


Și s-a mai dus un an în mod firesc
Lăsând atâtea semne de-ntrebare,
Când tot mai mult ajung să te iubesc
Cu cât încet,încet te pierd mai tare…

Poate c-atât de mult m-am amăgit
Și m-am mințit în fiecare seară…
Dar astăzi mă condamn la infinit,
Iubirea mea nicicând să nu mai doară…

Probabil că așa ne este dat
Noi, doi buimaci în trenul fără gară…
Când clopotele învierii bat
Murim din nou, a nu știu câta oară…

Să retrăim iubirea cât cuprinde
Ce-am amăgit-o fără nici un rost,
Și-n bucurii cu vise și colinde
Să ne-amintim copiii care-am fost…

Și s-a mai rupt o filă-ntr-un sertar,
Și orb am fost când am putut vedea…
Când te-am pierdut acolo la altar
Cu spinii mei ascunși pe fruntea ta!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț