Valentina Calistru

Primăveri

Eu am mai fost în primăvara asta,
Ce își făcea din verde crud fantastic vernisaj,
Mă învelea-n petale pure, străjuindu-mi casta,
Și întindea, din cer înspre pământ, de dragoste mesaj.
Parcă mai stau și acum în brațele iubirii,
Purtând în păr cunună de mireasă,
Iar primăvara-mi înflorea în cale trandafirii,
Și busuioc îmi semăna pe lângă casă.
Mă minunez și acum ce multă floare,
Aruncă primăvara peste noi,
A coborât, din cer, senin peste cicoare,
Și soarele a aurit, în tei, cerceii moi…
Și florile de liliac ne las parfumul,
Ca să-l avem, în alte anotimpuri, lângă noi,
Ca să gaseacă, mai ușor, în primăvara, drumul,
Să ne aducă iar ciorchinii lui vioi.
Și parcă mor cu florile în fiecare toamnă,
Și șal de doruri, peste pod spre primăveri, arunc,
Deși-s demult, cu ghiocei la tâmple, o doamnă,
Sărut și acum, în vis, tălpițe firave de prunc…
Și-n primăveri renasc cu mugurii odată,
Când ele-și fac din verde crud fantastic vernisaj,
Dar primăvara, ce a-ndrăgostit o zgâtie de fată,
Îmi vă rămâne-n suflet cel mai superb peisaj…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Coca Elena Mahalu

Cărarea destinului

Pe-o movilă de pământ, la o margine de sat,
Un copil singur pe lume, își îneca un oftat…
Ce să facă, încotro pașii să îl ducă, oare?
Dacă pe drumul închis nu vede nicio cărare…

Îl îngrijea o bunică, după ce-a fost părăsit
De o mamă fără suflet, ce nicicând n-a mai venit
Să-i aducă-un colț de pâine, un pantof, sau un penar,
Banii-au atras-o mai mult, decât micul ei ștrengar.

A plecat fără să-i pese cine o să-l învelească,
Acum, s-a dus și bunica, în altă casă cerească,
Trist, i-aprinse-o lumânare și i-a legat băsmăluța
Să nu sufere de frig printre stele, bunicuța.

Sărutându-i printre lacrimi, mâinile bătătorite
L-a rugat pe Dumnezeu, cu privirile smerite
Să-i arate calea bună, cinstindu-i învățătura
Și privind cu ochii grei, lăsă-n urmă bătătura,

Luând calea pribegiei, căutând un suflet mare
Să-l ajute să găsească a destinului cărare,
Bunica, îngerul sfânt, îl va lumina mereu
Atunci când pe-al vieții drum, se va poticni de greu!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Gomboș

PRIVEŞTE MAREA
Priveşte marea
prin geamul
deschis;
mereu se-apleacă
să-ţi caute
ochii.
Ani de-a rândul,
valuri repetate
se-nalţă
ca-ntr-o operă
de debut,
se desface
învolburată de
dorul tău, apoi,
blând, se-ntinde
să se odihnească,
obosită de
truda dimineţilor,
când te-aştepta
la ceasul
cafelei cu caimac.
Pe luciul ei
se-ntind bucăţi din
iubirea spartă
şi cuvintele de-amor!
Deschide larg
fereastra
şi-acoper-o cu privirea,
să nu-i mai fie
dor.
Flori Gomboş

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Ion Curlear

O iubire rătăcită.
…………………………
Fuse ea atât de scurtă.
Pe un timp cu ochii închiși.
Stelele pe cier le zise.
Vai, ce cuplu potrevit.
Luna de sus din culise.
Zise eu îi văd pe muze triști.
Prihăniți de slavi în vise.
Eii cautau Zine și Prinți.
Le vorbise universul,
nu cătați ceia ce nui.
Azi sa știți, devine mâne.
Vă rog nu vă rătăciți.
Voi veți fi după confine.
Și ambii vă veți căi.
Nu împleți cu apa mării.
Cel deșert ce l-ați facut
Nici cu plapuma umbrei,
sufletul nu-l încălziți.
Zise Doamne domnișoară,
unde-i prințul ce-l din vis.
Biatul făt, în miezul nopții,
strigă el din răsputeri.
Unde ești tu Zina vieții.
Vreau mereu să te admir.
O ibire rătăcită, dispăruse ea încet.
Orizontul o înghițise,
într-o flacără pe cier.
Autor. I.Curleac.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Nely Vieru

Atât de tu

Când mă trezesc,
atât de eu
n-aș fi dacă n-ai fi
atât de tu!…
Chiar dacă ești
sau nu,
în vis, în gând,
în fața mea,
când zorii îmi răsar
sub pleoapa de pământ,
n-aș fi atât de eu
dacă n-ai fi
atât de tu !…
Atât de eu
mă-înclin
în brațe să te țin
pân’la atât de tu.
Când stelele apar pe cer
sau nu,
când se aprind în iriși
sclipiri de giuvaier,
n-aș fi atât de eu
dacă n-ai fi
atât de tu!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Ioan Avram

Pașii
Autor Ioan Avram

Pornim în viață unul câte unul,
Cu pași vioi sau poate doar târâș,
Cu inima umflată ca păunul
Sau strânsă-n chingi, bătând adesea câș.

Și pașii noștri-aleargă ca nebunii,
Spre ținte noi din visuri, pe poteci,
Prin flăcările vieții, cum străbunii
Au alergat în zilele mai reci.

Pașii ne duc prin filele de carte,
Sorbind licoarea cuvintelor cuminți,
Să înălțăm noi aripi, mai departe,
Să ne luăm zborul spre zările fierbinți.

Alții petrec cu frica de a atinge
Vreo filă veche sau un cuvânt lepros
Și nu le pasă de gintă sau de sânge,
Trecând cum pot, pe ușile din dos.

Așa sunt pașii, cu zestrea de la noi,
Scăldați în rouă sau lâncezind în țoale,
Trecuți prin lupte cu multele nevoi,
Mai iuți din fire sau vegetând agale.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Cristea

Mă-ntorc la tine azi

Azi mă întorc la tine cum se întoarce valul,
Înfrigurat și dornic, purtând un aprig dor,
Să-îmbrățișeze tandru și să sărute malul,
Și-apoi să piară-n larg cu dulcele-i fior.

Am să mă-ntorc cum seara se-ntorc la mal pescarii,
Cu fruntea asudată, cu ochi strălucitori,
Cu gândul la iubita ce-și plimbă icusarii,
Iubind-o cu nesaț pănă-n vărsat de zori.

Am să-ți aduc sub gene azur și rouă nouă,
Iar brațele-ți voi umple cu dorul meu nebun,
Nu-mi lua în seamă vorba ce taie pe din două
Și nu-mi mai ține-n seamă chiar tot ce am să-ți spun!

Primește-mă , cât ziua mai lasă-n urmă clipe,
Anume să zidească o punte pentru noi,
Și vezi-mă, iubite, am astăzi noi aripe,
De vei dori, doar spune-o, zbura-vom amândoi.

Flori Cristea

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Nicolae Toma

Trăiesc
Și trăiesc acum
Și trăiam și ieri
Și poate voi trăi
Și mâine în zori
Cum îmi pierd gândul cel bun
Între două labirinturi
Ca un nătâng
Mă pierd când într-unul
Când într-altul
Disperare construind
Și eu cel adevărat
Sunt aici și vă chem
Și voi oare auziți
Venirea mea
Sunt aici și clipesc
Și oare am mai fost cândva
Sau mâine-n zori voi mai privi
Înserarea așteptând
Aceste gânduri țâșnesc
Înfometate de chemare
De necuprins
Și cine se crede acest timp
Și cum de-mă-mparte-n
Între atâtea limite
De spațiu și de vânt
Trăiesc alături de voi
Ca un bătrân ceaslov
Căptușit cu dorința de-a zbura
Și câteodată vibrez
Iertare invocând
Nicolae TOMA

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Olaru

Te chem
Te chem lângă mine iubire de vară,
Izvor contopit în preasfântul ocean…
Când plouă și ninge pe-un plâns pământean
Și lampa se scurge aproape să moară,

Te chem lângă mine iubire de-o clipa,
Când ninge păgân pe-al iubirilor fard…
Ca-n brațele tale aproape să ard
Cu umărul smuls din a vieții aripa …

Te chem lângă mine iubire sfioasă,
Când lumea te scuipă prin aprige căi…
Tu veșnic rămâi surâzând la ai tai
Și-n ceasul cel tainic ești cea mai frumoasă!

Te chem langa mine iubire rănită
De-atâta trădare și-atâți farisei,
Când nu mai sunt lacrimi nici sânge nici miei
Tu veșnic rămâi pentru noi răstignită!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Peteleu Alex

Mireasma florilor de tei
( rondel)

Mireasma florilor de tei
A adunat îndrăgostiți
Pe lângă teii înfloriți
Împrăștiați printre alei.

Și par atât de fericiți !
Un el pășea în urma ei,
Mireasma florilor de tei
Liantul dintre doi iubiți.

El privea chipul doritei,
De vraja din jur ispitiți
Cu ochii în ochi ațintiți
Sărută buzele fetei.

Mireasma florilor de tei!

Autor Peteleu Alexandru
19-06-2022

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț