Zbor spre înălțimi

Să nu-mi spui

Să nu-mi spui niciodată bun rămas
Căci aş muri un pic câte un pic,
Nu vreau să îmi fii doar un scurt popas ,
Eu fără tine nu aș fi nimic.

Să nu îmi spui nicicând că vrei să pleci
Spre alte zări cu cerul mai senin,
Să ți se piardă pașii pe poteci,
Pe urma ta nu aș putea să vin.

Să nu îmi lași privirea să se stingă,
Să nu mă lași nicicând să ard de dor,
Zăpezile uitării să mă ningă,
Să fiu în viața ta doar călător.

Să nu îmi spui că ți-am fost doar povară,
Că timpul fără rost ți-am risipit,
Că am fost un capriciu de o vară,
Că doar ți s-a părut că m-ai iubit.

Să nu îmi spui nimic din astea toate,
Mi-ar fi prea mult, mi-ar fi prea de ajuns,
Mai lasă-mă să cred , cât se mai poate,
Că voi găsi la toate un răspuns.

de Cătălin Iancu

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Cum aș trăi fără tine?
de Petre Poștașu’

Lasă pădurea să cearnă
Frunza din bieții stejari,
Mângâie-mi fruntea cu mâna,
Taci și sărută-mă doar!

Ochii tăi mari nu-i deschide!
Nu vreau să vezi cum mă tem
C-ai să mă lași singur toamnei,
Tăcerii ude de lemn.

Cum aș trăi fără tine-
Geamătul dorului meu-
Poate c-aș curge pe vale,
Râu al părerii de rău.

Poate c-aș fi doar căzuta
Frunză din nopțile reci,
Și m-ar strivi trubadurii
Sub pașii lor pe poteci.

Cum voi mai ști când e toamnă,
Când nu vei fi să foșnești
Fânul și frunza-n poiană,
Cu pașii tăi ștrengărești?

Cum voi mai ști dacă plouă,
Când nu vei fi să-ți ascunzi,
Tandră în brațele mele,
Șoapta și sânii rotunzi?

Cum voi mai ști să fiu tânăr,
Când tu aici nu vei fi
Să-mi sari de gât dimineața,
Sclipind cu ochii tăi vii?!

Mai fă un pas lângă mine,
Albă prin frunzele moi,
Mai zăbovește, iubito,
Doar viața asta! Și-apoi…

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Iarna

Se aud peste coline,
Vin zăpezile la munte,
Mugesc cerbii, iarna vine
Cerbii cei cu stea în frunte.

Fulguieşte sus pe creste,
Peste gând melancolie,
Dorul tău mă poartă lesne
Iarna din copilărie,

În amurg de seară rece,
Tu eşti ninsă-n flori de măr,
Eu mă plâng că timpul trece
Tu păşeşti spre efemer.

Eu te țin de mâna caldă,
Colindăm timpul bătrân,
Stând sub bolta cea înaltă
Tu, mă încălzeşti la sân,

Şi privind cum timpul trece,
Se făcură miez de noapte,
Ochii stelele petrece
Pân’ le colindam pe toate,

Către zori în dimineață,
Tu eşti prinsă-n mreaja iernii,
Se-aud clopote de gheață
Cum răsună gongul vremii.

de Nicoleta Lupu

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Ultimul val
Monica David

NEREPETATE clipe mai exaltă
Inscripție pe pânza zărilor,
Iar noi îmbrățișăm aceeași soartă
LOVITĂ de un val seducător.

PĂSTREZ și azi în gândul meu, senină,
IMAGINEA cu noi pornind pe-un drum,
Când am cules a cerului lumină
Să ne STRĂBATĂ viața ca un fum.

Când am ZĂRIT în mângâieri, tristețea,
Am alungat-o doar cu rugăciuni
Și-mbrățișați ne-am înălțat credința
Că și prin spini putem să fim mai buni.

În BRAȚE, TIMPUL, duios ne-a legănat,
MINUTE din al fericirii voal,
TE-MBRĂȚIȘEZ cu sufletul curat
Și-aștept venirea ultimului val.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Te-aş îmbrățişa
Violeta Andrei Stoicescu

PĂSTREZ ca pe-o comoară-n inima-mi durută,
O ultimă scrisoare ce mi-ai scris cândva…
Sub lacrima ce-obrazul astăzi mi-l sărută,
NEREPETATE clipe trec prin fața mea…

Şi te-ntâlnesc din nou pe-un colț de neuitare,
Pe-aceeaşi bancă, unde TIMPUL s-a oprit…
IMAGINEA din suflet prinde iar să zboare
Spre-aleile pe care paşii-au amuțit.

Mă-nvăluie încet un fald de doruri mute,
Şi mă adăpostesc la umbra unui vis,
Să sorb pe rând din prețioasele MINUTE,
Pe care depărtarea parcă le-a ucis.

TE-MBRĂȚIȘEZ mereu în gând şi-n amintire,
Te port pe BRAȚE-n zori şi-n ceas de asfințit
Şi mă întorc tăcută pe acea cărare,
Pe care prima oară-n viață te-am ZĂRIT.

Mai lasă-mi visul peste clipa ne-mplinită,
Mai lasă şoapta să STRĂBATĂ prin abis,
Ca un balsam ceresc pe aripa-mi LOVITĂ,
Te-aştept să te întorci, aşa cum ai promis!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

ÎMBRĂȚIȘARE
FLORIAN DAN

TE-MBRĂȚIȘEZ, minunea mea cuminte,
Și te PĂSTREZ cu TIMPUL tău de slavă
Când te cuprind în BRAȚE prea suavă
Plimbându-mă prin vise înainte;

LOVITĂ vremea-n urmă‐și tot asmute
Haita flămândă de fierbintea-i lavă
Să muște-n foc o inimă bolnavă
pe cioburi risipite de MINUTE!…

IMAGINEA aceasta poate-ar fi hilară
Doar să STRĂBATĂ-n zările de ceață
Cum noaptea se face-n dimineață
O străvezie pasăre de ceară!…

Poate-am ZĂRIT acum NEREPETATE
Clipe de dor și vrajă a descântării…
De ce să fim noi pradă disperării? –
Te-mbrățișez! – Încă se poate!…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Nemurire
Ionuț Pande

Mă-nvie-o amintire din vremuri de zorele,
NEREPETATE clipe pe BRAȚE-mi le PĂSTREZ,
TE-MBRĂȚISEZ, Iubire,- n cuprinderi de penele,
Pe pânzele din suflet, IMAGINEA- ți pictez!

Îmi ești un fulg ce zboară, un dans pe cerul-iris,
MINUTE-n șir rotații, căderi în Paradis,
LOVITĂ în candoare de poftele-mi de irbis,
Cu TIMPUL o brățară pe gleznele-ți de vis.

STRĂBATĂ-mi iarna firii în fiorul din trup,
De-atunci, în nemurire,când te-am ZĂRIT, irup!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Măiastra vieții

• Mira Minu–

PĂSTREZ o amintire cu aură de taină,
O mare de albastru fiindu-mi fină haină,
Prin lumi NEREPETATE îmi desfășor simțirea …
Știu, TIMPUL ne reflectă neīncetat menirea!

Dar cine să STRĂBATĂ, drept, fără ezitare,
Cu inima în flăcări, când deșteptarea doare,
O cale neumblată, crunt de furtuni LOVITĂ,
Când adevăru-i aspru iar dulcele-i ispită …?

IMAGINEA din suflet ne poate fi icoana
Care-mblânzește dorul și-i domolește goana
Spre căutări deșarte! Bravada e cea care,
Cãnd nu cunoaștem fluviul, ne-aruncă-n unda-i tare!

MINUTE se īnșiră și trec, nu ne așteaptă …
Pe BRAȚE nevăzute, urcând din treaptă-n treaptă,
Ne poartă visul lumii ZĂRIT īn miez de noapte,
Dar luna-i o copilă iar razele-i necoapte!

O, Clipă, rai din inimi, mai stai și ne învață
Un limpede serafic, să nu fim beți o viață!
TE-MBRĂȚIȘEZ,, īmi iartă nebuna neglijență,
Măiastro, mă īnalță īn sacra ta Prezență!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lumina eminesciană
de Monica David

MISTUIT de VOLUPTATEA unei vieți prea visătoare
Chipul tău cernea lumina pentru veacuri viitoare,
Numai cei ce au pătruns-o, suflet în a lor gândire,
Au simțit că-n al ei VAIET se ascunde-a ta menire.

VISĂTORI în SUFERINȚĂ, OCHII lor sorbeau din stele
Vraja unei flori allbastre ce topea a lor durere,
Ascultau pe la izvoare, LUMINOS cum trece zborul
Păsărilor călătoare, PURURI să aline dorul.

Azi, TULBURĂTOR de rece își mai trece către zare
Pasul fin și HAINA-I lungă, visătorul pe cărare,
Dar lumina ce se cerne de pe fruntea ta înaltă
Mai revarsă voluptatea într-o inimă curată.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lui Eminescu
Ionuț Pande

În OCHII PURURI VISĂTORI,
TULBURĂTOR, un univers din haos,
Pe cerul frunții, numai sori,
Tu, Zeu adăpostit în naos!

Și inimi care mai simțesc
Acordul lin și dulce versul,
Se-nchină, blând îți însoțesc
Prin codri, printre stele, mersul.

Tot MISTUIT de dor, Mihai,
În gând cu VOLUPTATEA faptei,
Ești SUFERINȚĂ cursă-n Rai,
Luceafăr stins în focul șoaptei!

Acum, un înger LUMINOS
Cu HAINA-I albă te-nvelește
Și din al dragostei prinos,
În suflet floare teiu-și crește.

De ce în VAIET stau păduri?!
De ce poteci te cată-n zare?!
De ce în om se-ascut securi?!
De ce ne ești în vers uitare?!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț