Zbor spre înălțimi

Noi am ucis iubirea
Petre (Poștașu’) Vătuiu

Noi am ucis iubirea
Și-am îngropat-o-n noi,
O vreme să ne doară
Și s-o lăsăm apoi
Să îi jelească urma
Tomnaticele ploi;
Că n-am putut s-o plângem
Cu ochii noștri goi.

De-atunci o-nstrăinare
Am început să fim,
Strivind sub pașii noștri
Suspin după suspin.
Ne-am scos pesemne ochii,
Să nu ne mai privim
Și de nimic din toate,
Noi n-am mai vrut să știm.

O veșnicie rece
Și mută ne-a cuprins
Iar îngerul speranței
S-a prăbușit învins.
Arginturile iernii
De suflete s-au prins
Și peste urma noastră,
A înghețat și-a nins.

Noi am ucis iubirea
Și-am aruncat-o-n drum,
În urma noastră toate
Pieriră ca un fum;
Și-atunci cum ne-am întoarce
Când nu mai e tărâm,
Când nu mai suntem viață
Și nu mai hotărâm…?

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

CASA DIN VIS
Marin Rada

Am visat că eram
chiar casa
în care am copilărit
și te așteptam…

Cu o parte intrasem, deja,
în pământ,
până la geam,
în cealaltă parte,
nu mai era nimeni,
demult ,
numai eu
și o lumânare aprinsă
sub icoana din cui,
tac și ascult…

Mă temeam
că am să adorm
și mă vei găsi
risipit
peste masa de scris,
într-o zi,
sau că mă voi prelinge
în cuvintele
din această scrisoare…

Casa va rămâne
și la tine în vis,
de la ea învățăm
cum se moare…

Am visat
că eram chiar casa
în care am copilărit
și te asteptam,
cu o parte intrasem, deja,
în pământ,
până la geam…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

CAPĂT DE ZĂRI
Marian Florentin Ursu

Mai coboară Doamne puţin pe pământ,
Să învârți înc-o dată roata de vânt
Şi adună toţi norii pe cerul opac
Apoi poţi să aşterni şi zăpada din veac

Mai coboară Doamne lumini de Crăciun
Când o stea şi-o planetă se suprapun
Şi mai spune-mi te rog între două ninsori,
Cât e iad şi cât rai peste-aceşti muritori?

Sau pogoară Doamne, puţin dintre sfinţi,
Când se lasă tăcerea peste părinţi
Şi te uită din clopot la omul de rând,
Apoi stinge iubirile de pe pământ !

Şi- n genunchi eu te rog printre două iertări,
Mai repetă-mi şi mie ziua de ieri,
Porunceşte spre lume un ultim salut
Şi dispari prin zăpezile de mai demult !

Să ne dai doar un semn dintr-un capăt de zări
Când ne ninge cu datini din depărtări
Și să tragi un semnal la o cruce de drum,
Cât mai ţinem în mâini lumânarea de scrum

Între toacă şi cer, între mit şi păcat,
Sunt nebun şi boem pe un glob tot mai plat
Dar încearcă să-mi spui printre două idei
Dacă trec niște cai, sau mă ninge cu miei,

Când te-ntorci la roată-ntr-un rai absolut
Să prefaci în abstract tot prezentul de lut
Să începi din nimic, să termini cu un vers,
Şi răstoarnă pe-un rug tot acest univers !

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Epistolă pe fulgii troieniți

Iubite, este Undrea pe pământ
Și ninge ca-n povești norvegiene,
Omătul a depus regal veșmânt
De nopți de vis, de ierni bacoviene.

Iubite, printre țurțuri de cleștar
Mă pierd ușor în dulcea reverie
Nu mai suspin prin asprul ger polar,
Ci-admir zâmbind a gheții feerie.

Iubite, neaua care cade-acum
Îmi luminează calea către tine
Precum un felinar aprins în drum,
Luminător al nopților creștine.

Iubite, printre fulgii troieniți,
Nu mai ofta de trista depărtare!
Mirajul ne va face fericiți
Când ne-om găti de Marea Sărbătoare.

Iubite, fi-vom iarăși împreună,
Vom admira abisul înghețat,
Ca doi copii ținându-ne de mână
Prin anotimpul binecuvântat.

Marilena Răghinaru

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Dualitate
Ionuț Pande

Cu Dumnezeu în spate, cu Lucifer ‘nainte,
Pășesc adânc în mine, tot fulgerând cuvinte;
Și scot din tolba vieții săgeata unui Eros,
Întind un arc în suflet, apoi mă trag la… xerox.

Și fug un dor în lume, ajung pe coama zării,
Un sfânt e scară-n ceruri, un demon- treaptă scării.
Mă tot lovesc de pragul ce-mi ține-nchisă ușa,
Oftează-n sine Domnul, iar dracu-mi stă țepușa!

Mai scurm adânc în cuget, mai pun un deget proptă,
Un gând țâșnește iezer, secundele m-adoptă,
Un Iad mă strânge-n brațe, un Rai se-ndepărtează,
Din alb tot negrul stoarce și noaptea zi se-așază.

Cu Dumnezeu în spate, cu Lucifer ‘nainte,
Mă ține-n piept un suflet, mă trage-n jos o minte;
Pe piatra ce-nvelește, cu somn, țărâna firii,
Mă scrie gândul rece, mă-nțeapă trandafirii.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

VREMEA COLINDELOR
Marin Rada

M-am întors în alb
ca-ntr-o altă câmpie,
sufletul adormise
în ieslea cu fân,
copiii,
cu glasuri de bucurie,
treceau cu colindul
pe drum,

Tu erai într-o casă
cu ferestre pictate,
aprindeai sub icoană
șoaptele în ecou,
o lumină albastră
coborâse în strană,
o chemare, în suflet,
se trezise din nou…

Era vechea noastră
chemare,
parcă ninge și azi
viscolit,
cuvintele se întorc
în tipare,
și colindă
pe unde-am iubit,

M-am întors în alb
ca-ntr-o altă câmpie,
sufletul adormise
în ieslea cu fân,
copiii,
cu glasuri de bucurie,
treceau cu colindul
pe drum…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Copilul de-altădată

Când îmi visez iar tinerețea,
se-ntoarce-n amintiri tiptil,
mă-ntreb ce fac cu bătrânețea,
caci eu rămas-am tot copil.

Am aflat și ce-i tristețea,
din mâna asprului destin
și-am simțit ce-i frumusețea,
iubirea dulce fără chin.

Trecut-a timp, trecut-au vise,
părea și cerul mai senin,
oglinda-i azi cu tâmple ninse,
iar sufletul de doruri plin.

Eu n-am reproșuri nici la vreme,
căci am trecut și eu cu ea,
zadarnic caut azi blesteme,
privind cum fură viața mea.

Prin timp ajuns-am la răscruce,
rămas cu-o soartă neschimbată,
pe-obraz o lacrimă-mi aduce,
căci nu-i copilul de-altădată…

Mai spune-mi soartă o poveste,
s-o cred chiar dacă-ar fi prostie,
mai spune-mi una ce-amintește,
de dulcea mea copilărie…

Mihail Janto

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

PUNTE CĂTRE SINGURI
Marian Florentin Ursu

Pe această sferă de singurătate
Se dechide raiul pentru omul bun
Când se-aprinde steaua pe creştinătate
Şi se-aud colinde-n seara de Crăciun

Iar în calendarul anului ce trece
Mă resimt în oase, mă resimt în voi,
Cât mai arde-n vatră focul ăsta rece
Eu mă uit în faţă, dar şi înapoi,

Nu vă temeţi oameni, nu-i ceasul din urmă,
Nu e nici întâia, nici ultima zi
Dar veniţi în hoarde până se prezumă
O dorinţă sacră de-a mai dăinui

Să plecăm cu toţii pe cărarea care
Punţi peste prăpăstii încă ne unesc,
Vom aprinde–n munte albe felinare,
Sufletelor toate care mai iubesc

Şi chiar de se bagă multă lume-n faţă,
Cu pretenţii multe şi multe nevoi,
Noi suntem chemaţii ce vor fi în viaţă
Şi în lumea asta şi-n cea de apoi

Treptele acestea urcă şi coboară
Şi-am să fac cândva un semn din alt tărâm
Vă mai cânt colindul sub un brad din gară
Şi vă spun adio, dar încă rămân,

Când răsare steaua dincolo de neguri,
Noi aprindem facle într-un alb decor
Să fie salutul pentru cei ce-s singuri,
Puntea lumii noastre, către lumea lor !

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

LA CEAI

Ți-am scris, iubite, ultima scrisoare
Cu verdele luminilor din nord,
Dar ne-am pierdut în noaptea de ninsoare
Căzută în sălbaticul fiord.

Ți-am scris în rune vechiul joc de iele
Și m-am semnat cu steaua din destin,
Dar n-ai văzut-o de atâtea stele
Intrate-n miezul zilei clandestin.

Tu mi-ai trimis o carte cu poeme,
Pe flori de gheață, mi le-ai pus în geam,
Trecuse vremea marilor dileme…
La ceai, pe-un vechi fotoliu te-așteptam.

Nu ai venit, cu albele tăceri
Mi-ai scris un alt poem pe-aripi de fluturi,
Culeși de prin zăpezile de ieri
Care ne-au nins prin nordice ținuturi.

Erau frumoși de parc-ar fi fost vii,
Dar de zăpezi uitaseră să zboare…
Iubitul meu, dacă va fi să vii,
Să nu-mi mai scrii cu fluturi pe ninsoare!

GEORGETA RADA

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț