Despre autoarea Violeta Bobocea, ne vorbește Vasile Bele

VIOLETA BOBOCEA – RESPECT ȘI PREȚUIRE PROFUNDĂ …

Dragi prieteni, dați-mi voie, să mă laud. Iar am cu ce! Sau să trec direct la povestea care vreau s-o împart cu voi? Și una și alta … nu-i așa? Încă mai păstrez ecoul celei mai proaspete tabere literare la care am participat … Dunavățul de Jos, Tulcea, în organizarea poetei Olga Văduva (Grigorov), încă un motiv de a repeta felicitările, de a mă reîntoarce la amintiri, la emoții, la bucurie. Vorba copiilor ,,mai vreau acolo!”. Și eu mai vreau! Și noi mai vrem, veți zice! Eu, încă nu mi-am terminat de punctat emoțiile. Mai am de scris! De finalizat jurnalul. Mai ales că am promis publicarea unui volum antologic, pentru care mi-am asumat responsabilitatea. Între noi fie vorba, deja am început munca la volum, deși el va fi lansat abia în ediția 2022 a taberei literare. Doamne ajută să fie bine! Să fim sănătoși și fericiți! Să ajungem acele vremuri! Abia aștept! Sincer … Azi, aici, însă, despre o altă bucurie vreau să vorbesc. Despre darurile primite în această tabără, de la scriitoarea Violeta Bobocea, mulțumindu-i, pentru ele.
Este vorba despre volumele:

  • SUNT BOB DE ROUĂ, apărut la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2020, ISBN 978-606-058-120-8, 120 p., cu un cuvânt de întâmpinare, numit Cuvântul editurii, semnat de Florin Căprar, care spune: ,,Am încercat să sintetizeze și să scot în evidență focul creației arzând în sufletul fremătând sub liniștea cuvintelor, al Violetei Bobocea, un foc atât de intens și atât de frumos, de care are nevoie lirica românească”, (p. 8).
    ,,Sunt un fluture singuratic
    în bătaia vântului,
    o frântură de vers
    într-o existență incertă,
    o frunză răvășită de tristețe,
    un bon de rouă
    pe o penală de trandafir,
    un fir de iarbă uitat
    în calea trecătorilor.
    Sunt o doină de dor
    fredonată în gând,
    doar o blândă poveste
    revărsată-n amurg,
    un gând răzleț în amintire”, poezia care poartă titlul cărți, p. 10, Sunt un bob de rouă.
    Mulțumesc dragă prietenă. Sincer, abia aștept să am timpul necesar de a mă opri la lectură. Respect și prețuire profundă … Vorba mea, pupici și îmbrățișări!
  • ETERNA CĂUTARE, volum de versuri, apărut la Editura Editgraph, Buzău, 2020, ISBN 978-606-663-889-0, 102 p., copertă și tehnoredactare îngrijite de Eugenia Enescu-Gavrilescu și o prefață, ,,Eterna căutare” în inima poetului, semnată de Nicolae Toma – prozator, poet, critic literar, jurnalist de investigație, editorialist, membru U.Z.P.R., ce-și finalizează prefața cu un îndemn, care-mi prea place: ,,Îndemnul meu pentru autoare este unul clar: Scrie, scrie și nu te opri!”, p. 9. Iată, dragi prieteni, poemul Eterna căutare, care poartă numele volumului:
    ,,Omul caută
    cu o sete nestinsă
    de-o viață
    răsăritul și apusul,
    realitatea și visul,
    dorul din ape,
    setea de paradis,
    neliniștea din priviri,
    unicitatea clipei,
    incertitudinea seculară,
    nostalgia lumii astrale,
    lumina din sufletul pustiit
    de veacuri,
    culpa din păcatul originar,
    înțelesul destinului
    ancestral al omenirii,
    rostul și credința,
    nemărginirea, dar și
    regăsirea de sine.
    Omul caută veșnic
    răspunsuri
    între tăcere și logos”, p. 11.
  • MINUNILE LUMII MODERNE, în colaborare cu Mihai Isofache, un volum apărut la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2020, 70 p. ISBN 978-606-058-071-3. Vreți să știți ,,minunatele-minuni” ale lumii cuprinse în volum? Iată-le: Marina Bay, SuperTree Grove, Turnurile Petronas, Excalibur Hotel, Sheraton Huzhou, Sun Cruise Resort, The Sage Gateshead, Muzeul Guggenheim, Opera din Oslo, Orașul Artelor, Market Hall, National Centre, Palau, Pădurea verticală, Casele cubice, Clădirea Lotus, Turnul REN Shanghai, Clădirea pian din China, Gare do Oriente, Emporia, Clădirea CCTV, Turnul F&F, Turnul Tornado, LEED hotel Beijing, Beijing Aquatics, Phoenix Media Center, Galaxy SOHO Beijing, Cuptorul solar Odeillo, Rush University. Felicitări, prieteni dragi. Mulțumesc pentru că sunteți în viața mea. Pupici și îmbrățișări …
  • BUZĂUL ÎNTRE MIT ȘI REALITATE, apărut la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 2020, ISBN 978-606-9040-93-5, în colaborare cu Mihai Isofache – clasa a XII-a J, Cătălina Nistor – clasa a XII-a D, Remus Anton – absolvent și Ștefan Ionescu – clasa a XI-a H, elevi au Colegiului Național ,,Mihai Eminescu”, Buzău. O lucrare extrem de interesantă. Felicit conceptul volumului și colaboratorii. Capitole, precum Buzăul în trecut, Bazarul din Buzău, Buzăul de astăzi, Locuri mirifice din Buzău (Valea Chihlimbarului, Muzeul Chihlimbarului, Poiana Cozanei), Așezările rupestre, Legenda vulcanilor noroioși, Lacul vulturilor – sunt doar câteva date ce reprezintă interes obiectiv și atracție. Felicit întâi elevii participanți, apoi dascălul Violeta Bobocea, omul de la catedră, cel care și-a asumat întreaga activitate de coordonare a volumului. Sunteți minunați! Și cred că mai puteți face astfel de minunății.
  • MENIRE SACRĂ, apărut la Editura Izvorul Cuvântului, Buftea, 110 p., ISBN 978-606-058-090-4, redactor de carte Elena Zamfir, un cuvânt de întâmpinare al volumului, Un exemplu de dăruire, semnat de Elena Căpățînă, L.S.R. și Omul de la catedră, semnat de autoare. Draga mea prietenă, nu îmi aduc aminte dacă am mai văzut un asemenea demers. Ideea este extraordinară, de a antrena în proiect elevii. Superb! Iubesc ideea. Promit, cât mai curând, să-mi fac timp pentru lectură, dar trecand peste toate cutumele, cu acest volum voi începe. Îmi stârnește interesul și curiozitatea. La o ,,trecere în revistă”, fugară, am observat că este vorba doar despre elevii clasei a XII-a. Bravo lor! Felicitări tuturor …
    Și pentru că tot vorbim despre elevii de liceu, despre tinerețea lor, despre viața și meseria de dascăl, voi finaliza toate acestea cu poezia Îndemn, dedicată ,,Elevilor mei”, p. 102.
    ,,Lecțiile-s o încântare,
    Le așteaptă fiecare,
    Le vorbești despre viață,
    Îi îndrumi, le dai povață.

Pe al vieții drum mereu,
Să învingi, să fii erou!
Viața-i continuă luptă,
Cu o față nevăzută!

Să fii om cu-adevărat,
Consecvent și educat,
Să alegi tot ce e bun,
Nu te-opri nicicând din drum!”.

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 11Iulie

Metamorfoză ~Cristina Ghindar Greuruș~

Am să mă transform în ploaie,
Că mi-e dor să te ating,
Să mă prăvălesc șiroaie
Și fiorii să ți-i sting.

Și-am să mă transform în soare,
Calea să ți-o luminez,
Să te apăr de răcoare
Și mereu să te veghez.

Am să mă transform în noapte,
Să adormi la pieptul meu,
Să-ți șoptesc pierdute șoapte,
Să te urmăresc mereu.

Și-am să mă transform în vise,
Somnul să ți-l fac domol,
Amintiri ce-au fost nescrise,
Eu să ți le dau de gol.

De pot, mă transform în vară
(Iarna este mult prea frig),
Voi fi toamnă, primăvară
Și-ntreg anul să te strig.

Și vreau să fiu adierea
Vântului cu-aripi deșarte,
Să-ți dau zilnic mângâierea,
Să-ți duc gândul mai departe.

Aș mai vrea să îți fiu dorul
De iubire și de mine,
Să-ți fiu speranța și zborul
Spre înalt și spre mai bine.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 17 Iulie

NEBUNA CLIPĂ ~Geta Lipovanciuc~

Venit-a timpul să-nvățăm ce-i viața,
Prea scurt e zborul clipei pe pământ.
Cu-ntregul cer am face legământ,
Dar tot mai mult ne-ncolăcește gheața.

Cu teanc de sorți înscrie-vom anale,
Din chibzuințe vom zidi pilon,
Fiind doar praful dintr-un scurt ciclon,
Dar cu păcate grave-n tribunale.

Doar cupa de iubire, răsturnată
Peste-al secundei creștet, mai dă rod.
Când goana inutilă ni-i prohod,
Speranța într-un mâine ni-i sonată.

Ades uităm să ridicăm spre boltă
Privirea sumbră și umilul braț,
Căci aroganța ne aruncă-n laț,
Croind din orice clipă o revoltă.

Smerenia și aripa iertării
Ne-or lumina cărări în ceas de nopți
Și-atunci când pe jăratic stând, răscopți,
Deplânge-vom răstimpul frământării.

Înalță din moment eternitate,
Subjugă-ți clipa și-o transformă-n vis:
Aici sunt rădăcini de paradis,
Ce-usucă iarba prinsă-n vanitate.

Clădindu-ți nenorocul din risipa
De scurtul timp, subțire ca un pai,
Vei desluși din rost ce-l îngropai,
Dar cine să-ți întoarcă iarăși clipa?

Autor: Geta Lipovanciuc
Drepturi de autor rezervate

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 1August

Locul doi.

Ce minunat e să trăiești…
   ~Elena Coca Mahalu~

Superbul apus de SOARE
Se stinge încet, după deal,
Noaptea, cu a ei răcoare
Adoarme PLOPII, arbitral.

Șoapta VÂNTULUI aduce
Măreția de pe MUNTE
Și prin MURMURE traduce
Gânduri ascunse sub frunte.

Obosit de-atâta muncă
Purtând COASA în spinare,
Caută drumul prin LUNCĂ
Un țăran și trei mioare.

FRĂMÂNTATĂ de griji multe
Țărăncuța-mbujorată,
Strânge-n piept doruri MĂRUNTE,
Turnând apă în găleată

Și în liniște se-adună
Lumea în satul cu povești,
Stele ies sub clar de lună
Rugându-te să  le privești,

Cum să DORMI, când vor să-ți spună
Ce minunat e să trăiești?

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 3Iulie

BUHA OARBĂ-N FAPT DE NOAPTE
~Georgeta Radu~

Mă întrec cu vremea zilei asimetrice cu noaptea,
înotând în mări secate de flacăra lumânării
ce-a stins gândul ce-ar ucide și puterea închinării
la biserici năruite peste-un rit de ziu-a șaptea.

Șoapta candelei, aprinsă-n margine de înserare,
sperie o buhă albă ce-și ia zborul spre niciunde
și, pierzându-și echilibrul, se ascunde-ntre secunde,
uitând parcă, dintr-o dată, orice dor de înălțare.

Se lungește geana nopții, sub rimel de negru smoală,
către pleoapa zilei scurte ce am pus-o-n buzunare,
face iarăși inventarul clipelor de-ntunecare,
le notează-n vechi jurnale, umplând coală după coală.

Printre ultime secunde, dă de buha adormită
și o mângâie pe creștet, cu privirea-ncețoșată…
Buha simte, dar nu vede, retina-i grav scămoșată,
c-a fost singura, din neamu-i, care n-a dat nopții mită.

Geana face cale-ntoarsă, când Lumina se-ntrevede,
pune lacăt pe jurnale, clipe să nu-i șteargă zorii.
Bufnița deschide ochii și zboară în rând cu norii,
fiind singura, din neamu-i, care numai ziua vede.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 11Iulie

Felicitări dlui Rotariu Dorel!

Regăsire
Autor: Rotariu Dorel


Cu genunchii goi prin SPINI, urc la tine POEZIE,
BÂNTUIT, ca tot românul, de-a zicalei frenezie!
POARTA ta, cu nestemate din tezaur moștenit,
Cununând VECHIUL cu noul, mă trudesc să o deschid.

Prin FURTUNI, poeții ZBOARĂ către sânu-ți morganatic,
Demiurgi ce din cuvinte zidesc chipul tău extatic,
Toți, pe cerul tău, visează că vor fi noii luceferi,
Vor, cu leagănul de aur, să le-alinți gena în treceri…

Cavaleri RĂTĂCITORI, cum demult erau aezii,
ZBOARĂ-n zori, în toiul nopții, ori în brațele nămiezii,
Poleind cu mierea limbii meșteșugul strămoșesc,
REÎNVIE-n om frumosul, sufletul îi dezmorțesc.

ADUNATE din pruncie, flori de gând azi izbucnesc,
În genunchi, prin SPINI, coroană, vin timid să-ți dăruiesc,
Cu de-argint toiag de buchii, bat la POARTA ta sperând,
Credincioasă să-mi rămână muza când doina mi-o cânt!

Regăsind fiorul tainic, pe care-l credeam pierdut,
Curcubeie țes pe vreme, cu aripile-n trecut…
………………………………….

Glosă.
EXTÁTIC, -Ă, extatici, -ce, adj.
(Rar) Care este în extaz; care ține de extaz, caracteristic extazului; fermecat, încântat, extaziat. – Din fr. extatique.
[DEX ’09]

MORGANÁTIC, -Ă, morganatici, -e, adj.
(În țările cu regim monarhic, în e x p r . ) Căsătorie morganatică = căsătorie între un bărbat dintr-o familie domnitoare și o femeie din altă categorie socială. Soție morganatică = soție într-o astfel de căsătorie.
[DLRLC]

NAMIÁZĂ, nămiezi, s. f.
(Pop.)

  1. Amiază. ◊ Expr. Ziua namiaza mare = în plină zi.
  2. Masa care se ia în jurul amiezei; prânz.
  3. Loc, punct unde ajunge Soarele pe cer (aproximativ) la amiază; zenit. [Pl. și: namiezi. – Var.: (reg.) nămiáză s. f., nămiéz, nămiézi, namiéz s. n.] – În + amiază.
    [DEX ’09]

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 4Iulie

Jocul
de Mihaela Moisescu

Și am jucat un joc cu tine
Discret, subtil, seducător.
Ți-am oferit nopți cu rubine
Și tu mi-ai oferit amor.

Eu mai plusam cu seri stridente,
Băteam în stele nestemate,
Tu-mi aduceai vii continente
Și-mi dăruiai stări aromate.

Eram doi jucători prea buni,
Nu ne pierdeam în scheme stinse,
Vânam în timpi inoportuni
Amiezi și paradigme triste.

Eu doar cu cărțile pe masă,
Tu-ți ascundeai toți așii-n mâneci,
N-aveam pe chip nici o grimasă
Dar te simțeam cum mă adulmeci.

Voiai să fii câștigătorul
Ce pleacă cu învinsu-n dinți,
Puneam pe tablă tot amorul,
Averea de trăiri cuminți.

Mă transformam într-o felină,
Mă alintam fumând norocul,
În nopțile cu lună plină
Râdeam de noi, câștigam jocul.

Și dezbrăcată de păcate,
Îndrăgostită de-un trișor
Împărțeam clipe câștigate
Și te făceam câștigător.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 18Iulie

Locul doi:

Destine rătăcite
       ~Cristina Tunsoiu~

Doar VORBE goale risipite-n vânt,
Ți-au declarat iubirea mea cea MARE….
Cât cântărește azi acest cuvânt?
Mă DOARE acum și semnul de ÎNTREBARE.

De ce-ai uitat? Mă uit în JUR  și văd
C-ai renunțat la viață prea devreme…
Plecarea ta chiar a făcut prăpăd,
Iar verbul a IUBI cerne blesteme…

De ce-ai plecat? Oare îmi vezi durerea?
Vreau s-o ascund cu-n milion de MĂȘTI,
Că mai presus de tine a fost VREREA…
Dar cine erai tu să hotărăști?

Declar acum că te iubesc de-a PURURI,
Nu-mi pasă de-i o lume între noi….
Suntem legați cu nevăzute șnururi,
DESTINE rătăcite printre ploi!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 14 Iulie

SĂRUT DE CIREȘE AMARE

de Marian Florentin Ursu
*

Mai credeam că zorii cresc din pământ,
nu ştiam pe atunci ce-aduce furtuna,
un apus roşiatic tresare în vânt,
un stigmat de argint este luna

Era vara târziu fără să ştim
că nisipul ne arde ochii în zare,
îţi luai rămas bun c-un adio sublim
și-un sărut de cireşe amare

Frunzele îmi par azi mai înalte,
iarba parcă-mi creşte mai aproape de cer,
buzele îți erau cireşele coapte
ce-au rodit prin copaci efemer

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 13 Iulie

FURTUNĂ ~Marin Rada ~

Aici a curs
nisipul din clepsidră,
o fi un semn
să mă întorc
din drum,
ori, poate,
numai dorul
ce mă încearcă-acum
se face adiere
de vânt
și mă tot strigă?

Poate ești tu
sau, poate,
însăși marea
din lumea largă
apele-și adună,
în fiecare zi
ești, parcă,
mai aproape
și-n fiecare zi
ești o furtună…

Poate ești tu
în umbra mea,
părere,
mergând
fără s-atingi pământul,
ca un vis,
poate-am dormit
cu sufletul deschis
și ai intrat în el
ca o durere…

13.07.2021
Marin Rada

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț