
În miez de foc, esența
– Mira Minu-
Când viața mă tot trece, prin foc, e-un ritual
De-a nu mă pierde-n lume, în sensul ei dual …
Când mă dezbăr de ego, i-e soclul năruit,
Surâsul înflorește în sufletul trezit!
Mă știu îndrăgostită de foc și cu noroc,
Cresc afirmații pure și făra echivoc!
Oricâte neajunsuri m-ar copleși, furtuni,
Mă reped spre lumină și cred în oameni buni!
Focul dă claritate, dă țintă și un crez
Pătrunde în iluzii, năvalnic, până-n miez
Însăși iubirea are un verb incandescent,
Ne spulberă micimea, venind … ca un torent!
Iubirea e măsura, punând mărime-n mic,
Iubirea nu se-ntâmplă, n-apare din nimic!
E una cu-adevărul, și-adesea, ne mirăm,
Că nu primim iubire, crezând c-o meritâm …
Pe cât un suflet magic, spre ceruri, s-a deschis,
Pe-atât de mult, în viață, va coborî-n abis!
Acolo, nu pot merge călduții cantonați …
În binele-minciună! La greu, sunt secerați!
Acei cu foc în inimi sunt ageri, sunt firești,
Prezența lor e vie, nu poți să te ferești!
Au în cuvânt putere, privesc totul…la fel,
Fiind, echidistanța, pentru-nțelepți, un țel!
Esența e atinsă, când focul este pur!
Când totul e-ndoială și umbre împrejur,
Cel animat de Taină, ferm în credința lui,
E demn, căci voia-i este…una cu-a Domnului!
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț










