Concurs, poezia zilei 1Iunie!

COPILUL DIN SUFLET
~Georgeta Radu~

Copilul din tine se joacă în gând…
Găsește acolo ce-n viață-i lipsește
și nu se trezește vreodată, plângând,
că nimeni nu-l ceartă, când timp risipește…

Cu-albastra-i privire, atinge un nor
ce-i mângâie fruntea, de-adulți obosită…
Apoi, se întrece cu vântul, în zbor,
spre zări de Lumină demult părăsită…

Timid, taie-o rază de Soare nestins
și-o-ascunde în inimă, cu bucurie,
să o dăruiască prințesei din vis,
dar, nemaigăsind-o, mi-o dăruie mie.

Copila din mine primește căldura.
De viață-nghețate, priviri se topesc…
Te prinde de mână, nu știe ce-i ura
și simți cât de mult și curat TE IUBESC!…

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 23Mai!

Premiul doi

LINIȘTE,  GRĂDINA  DOARME !
Georgeta Rada

NEȘTIUTE  de regina-nopții, degetele LUNII
Mângâie cu-argint grădina răsfățatelor petunii.
Fluturii, LOVIND lumina lămpilor de licurici
Dănțuiesc pe scena nopții pentru greieri și  furnici.

Doarme dusă buburuza pe o floare de bujor,
Ca pe-o CANAPEA, căci muza i-a trimis un vis de zbor ;
Se făcea c-o să menească fetelor de măritiș,
Promitea să se oprească unde-i dorul lor furiș.

AMORȚITĂ de priveghiul somnului ascuns în  GENE,
O broscuță se holbează la bărbuța lui Moș  Ene .
Dar ce FOȘNETE  se-aud  în  frunzișul de sub nuc ?
Un arici căzut pe spate, ofensat, ba chiar năuc,

Nici nu poate să conceapă că-n nocturnele-i DOMOALE
Astă-seară a luat țeapă : ,,Cine vine să mă scoale ?”
Luna moțăie-n hamac, liniștea e cât  e zarea,
Doar izvoarele nu tac și  nici ea, privighetoarea.

SOMNUL  nopții duce crinii, îngerilor, să  vestească
Maicii Domnului Luminii , pacea nopții îngerească .
Stropi de rouă se PRELING în  grădină… Cine-i plânge  ?
Iar când  stelele se sting, vraja nopților se frânge.

23.05.2021

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Mariana Pezzolo

A iubi

A iubi este un lucru mare,
A fi iubit, e-o binecuvântare.
Când amândouă se îmbină,
Atunci sunt o forță divină.

A iubi, nu poate orișicine.
E un sentiment sublim ce vine
Din sufletul curat, senin,
Frumos și de iubire plin.

Iubirea e un nobil sentiment.
Un indispensabil element
Din lanțul dragostei si al unirii,
Veriga necesară împlinirii.

Iubind, a ta e lumea toată.
Și străbătînd a vieții roată,
Din toate câte sunt în legea firii,
Iubirea este cheia fericirii .

Drepturi de autor rezervate
Mariana Pezzolo
05.06.2021

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical 23Mai!

Locul trei cu felicitări,

Liniștea nopții
Ionut Pande

Trage liniștea perdeaua,
Zilei, dinspre noapte-i steaua
Și când firea-i AMORȚITĂ,
Luna stă pe Cer mijită.

Uite, SOMNUL cum dispare,
FOȘNETE se-aud în vale,
Unde iarba curge-n rouă
Peste nimb de Lună  Nouă!

Și pășind ușor pe GENE,
Ca un vis de Sânziene,
Aur, pulberi, rotocoale
Cad din pletele-i DOMOALE.

NEȘTIUTE  firii mele,
Ale LUNII-adânci mistere
Se PRELING  în suflet raze,
Din simțuri făcându-mi oaze.

Pe o CANAPEA  cu mine,
Luna-mi cere să-i fiu mire;
Eu LOVIND  cu visul dorul,
Ea făcând din dor izvorul.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Paul Matei

Serenada nopții

De…M.P

În ăsta seară vreau să-ți cânt
Frumoasa mea din lună nouă,
Frumosu-mi vers de pe pământ
Când zorii, lacrimă a rouă.

Am să-ți sărut în veci menirea
Din noaptea noastră ancestrală
Și-am să-ți sărut chiar și privirea
Căci tu îmi ești frumoasa selenară.

Voi rătăci prin versuri de iubire
Pe acordul muzicii nocturne
Și am să-ți cânt, o , dulce fericire
O serenadă a nopții taciturne.

Atunci, eu stele-n păr ți-oi prinde
Și-n dansul dragostei nocturne
Ușor, noi doi ne vom cuprinde,
Doi dansatori ai stelelor nebune.

Perfidă, noaptea-ncet se trece,
Cu ea și dansul nostru amețitor
Ușor… și serenada mea se stinge
Într-un sărut al zorilor de dor.

Redactor șef Camelia Boț

Maria Zângerean

Luminile copilăriei

Mi-e dor nespus, de năframa copilăriei,
Ce flutura vioi pe sufletu-mi subțire,
Când săltam cu fluturii printre flori,
Trecând pajiștile smălțuite de culori…

Cutreieram în amiezi maluri de izvoare,
Adăpând mielușeii si blândele mioare…
Din verdea umbră, îngânam privighetori,
Valea luncii era drum, cu multe chemări!

Și amurgul îndemna molcom sper acasă,
Când văpaia picotea, tata trăgea la coasă…
Mama cu sora, răsturnau mămăliga pe masă…
Cine era scăldată-n povești, de luna crăiasă!

Sub arcul cerneală, înseninat de luceferi,
Caruța cu flori de fân dăruia-n somn puteri…
Și calea era lină și aripa cheie a firii păzită,
De roibul țintat, ce rumega iarba nou cosită…
În rasuflarea-i blândă, visele torceau izbândă
Și viața cu pașii ei, ne-a fost mereu fecundă!
In brațele moșului Ene, găseam stelele raiului
Visând la zborul pe calea sortită a destinului!

Maria Sângerean-Sibioara

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 30Mai!

Frământare ~Violeta Andrei Stoicescu ~

De dincolo de măşti vorbesc atâtea necuvinte,
Tristeți flămânde-și urcă veninul în priviri
Se ofilesc în umbră surâsuri necitite,
Când printre şoapte goale te costă să respiri…

Din zilele ce se topesc rămân doar uşi închise,
Sub plumbu-nsingurării se zbate-un dor nomad,
Când inima-ți prepară un vas de seri ucise,
Ce sublimate-n lacrimi alunecă și cad…

S-au strâns atâtea ere fără-o-mbrățişare,
Iar crinii şi-au drenat sub mări parfumul lor,
Își plânge azi și mierea pierduta ei savoare,
Ni se ascund bătrânii, sub scrumul
vremilor.

Visăm la ziua când cuvintele vor trece vama,
Şi-or dispărea-n neant aceste hâde măşti,
Dar până s-o topi sub crucea nopții teama,
Normalitate, azi ne-ntrebăm pe unde eşti?

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Florentina Savu

Cu iubire,
La mulți ani de Ziua Copilului!
La mulți ani sănătoși și strălucitori tuturor copiilor țării și ai lumii!

E ZIUA TA…
Florentina Savu

E ziua ta, copil al lumii,
Uimit de zâmbetul naturii,
Ești pur la fel ca albul spumii,
Tu nu cunoști măsura urii.

Alergi, fluture drag, prin viață,
Pe dealuri, pe câmpii, prin colburi,
În ochi cu-n zâmbet de speranță
Și-n inimă cu-atâtea doruri!

Zumzăi mereu ca o albină,
Cărările îți par puține,
Te-arunci în iarba cu sulfină
Și, Doamne, cât îți e de bine!

Joci zeci de jocuri cu copiii,
Sunteți o gașcă minunată,
Lumea exclamă: „vin zurliii!”
În hohot râdeți deodată.

Zburați prin lanuri, buburuze,
Întreaga lume e a voastră
Și adunați miere pe buze
Cântând ca pasărea măiastră.

Zburați până nu trece timpul,
Orice dorință să o-mpliniți,
Copilăria-i anotimpul
Cu anii cei mai însoriți.

Păstrați-vă verde în suflet
Și mult albastru în privire,
Sub pași s-aveți flori pentru umblet
Și dragoste pentru zidire,

Să fiți ai țării fii de treabă,
Și să-nvățați ce e iubirea,
Norocul să-l purtați în salbă,
În mâini să aveți fericirea!

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 16Mai!

Suntem umbre pe ziduri
~Mihaela Moisescu~

Suntem umbre pe ziduri, umbre pe cer,
Mici fărâme de suflet ce se pierd în eter,
Mai zâmbim, ne mai plângem de noi
Și sperăm să găsim o iubire în doi.

O iubire ca noi de nebună,
Cu sărutul născut într-o rână,
Cu fiorii tăvăliți prin furtună
Și cu fluturii mii pe retină.

O iubire fără compromisuri,
O iubire cu o mie de visuri,
Cu dorințe răsturnate de dor
Cu dorințe desenate pe-un nor.

Nu ne iese din prima iubirea.
Uneori căutăm fericirea
Unde nu e și n-o vom avea,
Dar sperăm și tot credem în ea.

Așa că atunci când o ai
Ține-o închisă în patimi din rai,
Atinge-o pe inima dragă,
Fii pentru ea lumea-ntreagă!

De nu o știi și n-o ai chiar acum
Nu te opri niciodată din drum,
Ea te-așteaptă pe-un strop de lumină,
Privește în jur și atinge-o pe mână.

Iubirea e caldă ca o seară de vară,
Are ochii sfioși și privirea sprințară.
Te vei pierde cu ea în senzații bizare,
Vei simți uneori și trăirile-amare.

Gelozia, amarul, nefirescul din tine
Te vor face umil, deși, știi că nu-i bine!
Dar atâta de mult îți e dragă iubirea
Că amarul îl simți că e dulce ca mierea!

Suntem umbre pe ziduri și iubiri încurcate,
Ne dorim tot mai buni dar gândim în păcate.
Mai zâmbim, mai iubim, ne mai pierdem în gol,
Avem visuri în suflet, și în inimi amor.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 8Mai!

TESTAMENT ~Georgeta Rada~

Eu am trăit în satul meu în care
bătrânii încă mai purtau ițari
și case albe mai aveau pridvoare,
bisericile, mâini de iconari.

Eu am trăit când murmura fântâna,
când, încă, toți beau apă din ulcior,
când mama era maica, nu bătrâna
și când bătrânii mai țineau sobor.

Eu o să trec cum au trecut părinții
cu tot soborul satului la sfinți,
cu rugăciunea pentru paza minții,
la judecata fără de arginți.

Poate-o să cad sub crucea de păcate
și-o să m-aștern ca într-un cuib de cuci
sub crucile, de satul lor uitate,
cum sunt la noi în sat atâtea cruci.

S-a așternut în noi ca o Golgotă,
sat peste sat și timpul peste timp,
mi s-a înscris în foaia mea de dotă
și crucea ca un ultim anotimp.

Eu vreau să mă aștern în sat la mine
și nu pe zări, o căzătoare stea,
când Învierea cea de obște vine,
să mă ridice din țărâna mea !

08.05.2021
GEORGETA RADA

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț