Zbor spre înălțimi

Pe unde ești? ~Peteleu Alexandru~

Pe unde ești? Te caut prin vise,
prin amintiri și iubiri promise,

am întrebat și Luna călătoare
ce lumina pe cerul înstelat
când prima oară te-am îmbrățișat
și-ți admiram a trupului splendoare.

Pe unde ești? Hai vino acasă,
căci dorul de tine mă apasă!

Aievea aș vrea să te văd, să îți spun
c-au înflorit mușcatele-n glastră,
martorul mut, la iubirea noastră
și-o floare ți-aș pune în părul tău brun.

Pe unde ești? Pe unde rătăcești?
Hai, vino dorul să îmi potolești!

În negura nopții-s cu tine în gând
și parcă te-aud șoptind în noapte,
sunt iluzii… iluzii deșarte!
Mi-aș dori să te văd în prag surâzând.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Plâns! ~De Stefan Olaru~

Oricine s-ar întoarce cu tânguiri fierbinți
În tristă văgăună și bezna ei profundă,
Fantomă prin tenebre fugind să se ascundă,
Nu-și va găsi odihna nici rostul printre sfinți.

Oricine s-ar ascunde neînțeles în sine
Din drumul lui de taină și răni fără răspuns,
Plătind cu lacrimi sterpe uleiul pentru uns
Nu va putea să ungă atâtea răni străine!

Căci plânsul n-are lacrimi când rana ta-i adâncă
Și se revarsă cerul când zările se sparg,
Când te-a uscat deșertul, când ești pierdut in larg,
Izvorul lui de gheață e-un susur viu din stâncă!

Caci plânsul n-are lacrimi când în adânc pătrunde
La ceas pierdut de lume cu moarte si Înviere,
Pe sub machiaj se scurge amestecat cu miere
Dar ghiara lui flămândă în inimă se-ascunde!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

BUCĂȚELE
~Georgeta Radu~

Sfert de viață, sfert de lume, sfert de cerc și sfert de duh
se petrec unul pe altul, către TOTUL din văzduh.

Inimi stinse pe jumate împărțim timid la doi,
tot visând la re’ntregirea de ego mutat în „noi”.

Când răbdarea ruptă-n două nu primește vreun răspuns,
partea jumătate lipsă e un neajuns în plus.

Sfert de timp din sfert de viață-i ocupat de căutări
printre nori cu măști de ceață sau-n-adâncuri reci de mări.

Și ce dacă viața-i scurtă?! În oglinzi o risipim,
neînțelegând că suntem ce gândim și ce iubim.

Și, din sfert în sfert de toate, ne mai stingem c-un oftat…
neluându-ne în seamă ca… ÎNTREG! Maaaare păcat!…

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Epitaf ~de Stefan Olaru~

De ți-ai trăit povestea pe-un zid necucerit
Sau cucerind o lume în care n-ai trăit,
Pribeag fără de țară zburând neînțeles,
Sau îmbătat de vinul sorbitului succes,
Tot vei rămâne singur infiorand poeții…
Sub cripta unde astăzi au năpădit scaieții.
De ți-ai platit comoara cu-ai tinereții ani
Când te-ai spetit de munca, sărman printre sărmani,
Sau când ți-ai stors iubirea-n cutia fermecată
E-o strâmbă citadelă,pierduta,sfărâmată…
Dar eu ma rog prieteni ca singurul trofeu
Pe inimile noastre să scrie Dumnezeu!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Să nu uităm
~Stefan Olaru~

Când vremea profeţită ne e atât de-aproape,
Când nu ne înţelegem şi nu ne mai iubim,
Când ne-am pierdut azurul din suflete şi pleoape,
Să nu uităm că viaţa-i făcută s-o trăim!

Când risipim speranţa şi-a ei răscumpărare,
Ca o lămâie stoarsă în cupa cu absint,
Să nu uităm că cea mai cumplită închisoare
Sunt corbii îndoielii ce-ntotdeauna mint!

Când risipiţi din palma nisipului amar,
În cochilii mărunte de beznă nepătrunsă,
Să nu uităm că-n scoică şi-al ei mărgăritar
E lacrima iertării de Dumnezeu ascunsă!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Locul întâi,

CAUT, ȘI NU PREA!…
       ~Florian Dan~

OBOSIT cu ochii-n CARTE,
Caut DRUMURI lungi și grele
Ce-s BĂTĂTORITE-n  stele, 
Și se tot micesc DEPARTE
Cu ICOANA ta în ele!…

Dar NOROCUL, dacă-l caut,
Pare-o FATĂ înșelată de iubire
Sau numai o ÎNTREZĂRIRE
Ca un plâns încet de flaut
Într-o veche mănăstire…

De azi, nu mai vreau nimicuri,
Când știu că toate m-au lăsat;
Mă simt înstrăinat de sat,
Și-n viața risipită-n picuri,
VÂNDUT sunt, și trădat!…

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special

Dor de părinţi
     ~Violeta Andrei Stoicescu~

Pe drumul care suie spre satul vechi, departe,
În poarta CASEI mele, sub vreme-ngenuncheați,
Şed doi sărmani bătrâni, în aşteptări deşarte,
Rostindu-şi RUGĂCIUNEA, cu ochi ÎNLĂCRIMAȚI.

În prea PUȚINUL timp, scurs pe tâmpla-ncărunțită,
NEPRIHĂNIȚI, cu grijă şi sfat m-au ÎNDRUMAT…
Şi-n clipa de durere-a PĂCATULUI, cernită,
Balsam şi alinare, în suflet mi-au turnat.

Tot RĂTĂCIND în noapte, pe-un colț uitat de lume,
Un STROP de rouă-mi cade pe geană, din abis,
Flămându-mi dor aleargă spre-acel tărâm anume,
Şi mă întorc agale, trezit ca dintr-un vis…

Îmi amintesc şi astăzi de teiul de la poartă,
De visul ce-l urmam călcând cu paşi cuminți…
RÂDEA-N lumină clipa şi fericita-mi soartă,
Pe-un drum ce mi-au croit, cândva, ai mei părinți.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

…ȘI CE PUTERE AVEA LEUL! ~Constantin Mosor~

Am scris despre trecut fiindcă
Atunci când am venit pe lume
Țăranii încălțau opincă,
Iar sărăcia avea nume!

Numele ei era chiar sacru
Și sinonim cu Dumnezeul!
Lutul nu mirosea a acru…
Și ce putere avea leul!

Am scris și încă voi mai scrie
Cu sufletul și despre lampă,
Despre sublima bucurie
De a purta cămăși de stambă,

Care când rămâneau de mine
Mici, le-mbrăca celălalt frate.
Îl auzeai: „Ce bine-mi vine!
E doar un pic mai largă-n spate”.

Noi nu ne îmbrăcam a fală.
E-adevărat, n-am fost ca sfinții!
Când vânturi se plimbau prin oală,
Știam că nu au bani părinții.

La școală se purta bentiță,
Albă ca sufletele iernii…
Și toți păream de-aceeași „viță”
Din răsărit pân’ la vecernii!

E prima zi de școală! Tu vezi?
Fiii prezentului au mască!
Nu-i pot privi în ochii umezi!
Pe vremea mea se purta bască!

Fără trecut prezentul moare
Ca pomul fără rădăcină!
Dacă trecutul meu vă doare,
Nu dați în el cu nelumină!

Despre trecut voi scrie până
S-o termina cerneala vie!
Dacă m-atingeți peste mână,
Atunci rog sufletul să scrie!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Toamna
Cornelia Gheorghe

Oprește, Toamnă, ploaia
Ce-mi picură adânc în suflet
Să stingă focul și văpaia,
Să-mi redea al vieții zâmbet.

În nuanțe de cer gri
Se duc cocori spre alte zări,
Printre nori grei și negri
Străbat ale lumii depărtări.

Se-amestecă al frunzelor covor
Colorat, în pași călcat,
Se scutur nucii, în decor
Pe cărări de altădat’.

Vântul și ceața să le duci,
Toamnă, în depărtări
În nopți de dor să ne aduci
Speranțe și iertări.

E al iubirilor anotimp
Ce curge ca un curcubeu,
Să visăm în contratimp
Cu Toamna sufletului meu.

S-alungi tristețea ușor,
Nopțile să crească-ncetișor,
Bogății, iubire și mult dor
S-aduci, Toamnă tuturor.

Redactor șef: Camelia Boț