Între palmele-amândouă te cuprind ,amforă vie, din care-ți beau gândul, inima și versul.
Tu mi-așezi pe buze sărutul cuvântului, nerostit încă, mireasă neprihanită; curioasă-tu, eu-nebuloasă.
Sorb cu nesaț nectarul visului aprins în tine; din mine iei mirarea doar, dormită dus în crugul florilor de tei.
Și umpli cu apă parfumată marea secată a ochilor mei, pe maluri așteptând, botezului, ardoarea.
Din timp și alge, apă, scoici și rost, mai țes un brâu, din zarea ochilor până-n oceanul inimii, cuvinte de coral brodate pe aripa răsfirată a zborului, când poemul e plutire fină de ecou în șoapta vântului văratec.
Între palmele-amândouă, te cuprind, amforă vie, din care-ți beau gândul, inima și versul.
Doar în POVEȘTI și-n cărți se mai adună Copii, NEPOȚI și frații împreună, În SATUL mândru, de odinioară, Rămas acum ruină și-o povară.
Se-aude uneori pe drum cum PLÂNGE Vreun rătăcit FECIOR chemat de sânge, De vechea COASĂ, ruginită-n tindă, Ah, cum ar vrea cu brațu-i s-o cuprindă,
Să simtă iarăși lama iute, fină, Cum fâșie prin iarba din grădină! Of, scumpe amintiri, cum dați năvală Pe CĂI de suflet, în privirea-mi goală!
Și păsările sunt acum RĂZLEȚE, Căci nu mai vin copii să le răsfețe Cu bobi de rouă și fărâmi de pâine; Plecat-ați azi, vă mai întoarceți mâine?!
Cum TRECEȚI, Clipe! Cum rămâneți pulberi! Din BIEȚI părinții, Timpule, cum spulberi Din viață, rostul, din senin, odihna Și mă întreb ades: A cui e vina?!
A fost o data ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti… Pe când făcea plopul pere și răchita micșunele! Pe când se potcovea puricele cu 99 de oca de fier, pe un picior, și se-arunca în slava cerului și tot i se părea că e ușor.. A fost o dată un împărat! Și acest împărat avea o împărăție mare și frumoasă, în care totul era de culoare verde! Apele erau verzi, cerul era verde, câmpurile erau verzi, casele erau verzi, păsările și animalele erau și ele verzi… Și pentru că toată împărăția lui era verde, el nu se putea numi altfel decât Verde Împărat!
Într-o bună zi, Împăratul nostru primește în dar un pui de pasăre! Era o minunăție de pui mic și pufos de culoare verde strălucitor! Împăratul era tare încântat de puiul lui. I-a făcut un culcuș verde și frumos în camera lui și îl lua cu el peste tot unde mergea! Era tare fericit și bucuros când îl vedea ce frumos crește și cum cântă de bucurie în fiecare dimineață! Într-una din dimineți, Împăratul s-a trezit din somn și s-a dus, ca de obicei, la puiul lui de pasăre pufos și verde… Dar mare i-a fost mirarea să vadă că puiul lui era acoperit cu fulgi colorați! Pentru că, vedeți voi, aceasta nu era o pasare oarecare..era o minunată pasăre măiastră!! Văzând că pasărea lui nu mai era verde, singura culoare pe care împăratul o cunoștea, acesta s-a mâhnit foarte tare… era convins că puiul lui de pasăre s-a îmbolnăvit! A chemat la el toți medicii, vracii, magii palatului… Nimeni nu a reușit să îi facă puiul din nou verde.. A chemat apoi medicii și vracii din toată împărăția!! Toți veneau, se uitau la minunata pasăre măiastră, dar nu știau cum sa o facă să fie iar verde… Zilele treceau, pasărea creștea și mai colorată se făcea!! Avea minunați fulgi albi ca zăpada, albaștri precum cerul, roșii precum florile de mac, galbeni ca aurul… Toate culorile erau împletite în minunatul penaj al păsării măiestre, doar culoarea verde lipsa…nu avea nici măcar un fulg verde… Pe zi ce trecea pasărea se făcea tot mai frumoasă, iar cântul ei era un adevărat tril Dumnezeiesc! Dar Împăratul nu se putea bucura de frumusețea ei! El era din ce in ce mai trist!! Era atât de supărat încât nu mai ieșea din palat.. Ușor, ușor a început să se îmbolnăvească… Nu-l mai interesau treburile împărăției, nu mai vorbea cu nimeni, nu mai avea putere nici să plângă… Se uita tot timpul la frumoasa pasăre măiastră și se ruga să se întâmple o minune și aceasta sa fie iar verde! Într-o seară, pe când se pregătea de culcare aude un fâșâit lângă patul lui!! Se apleacă și vede un șoricel care imediat începe sa îi vorbească:
Mărite Împărat Eu sunt un șoricel fermecat Pot să vorbesc Și dorințe împlinesc!!
Împăratul s-a uitat la el și i-a spus să plece pentru că nu are chef de glumele lui…
În noaptea următoare șoricelul a venit din nou și i-a spus:
Mărite Împărat Eu sunt un șoricel fermecat Pot să vorbesc Și dorințe împlinesc!!
Dar Împăratul l-am alungat și de data aceasta spunându-i:
Pleacă de aici șoricelule, nimeni nu mă poate ajuta…
Dar șoricelul nu s-a dat bătut! A venit și în seara următoare și i-a spus:
Mărite Împărat Eu sunt un șoricel fermecat Pot să vorbesc Și dorințe împlinesc!! Atunci împăratul s-a uitat la el și a zis:
cum ai putea tu să mă ajuți? Ești un mic șoricel! Nu au putut să mă ajute toți magii și vracii acestei împărații…și mă poți ajuta tu, un biet șoricel!?! Dar șoricelul i-a spus
Mărite Împărat Eu sunt un șoricel fermecat Pot să vorbesc Și dorințe împlinesc!!
Nu sunt un șoricel oarecare Chiar de sunt mic, nu mare, Eu Pot să vorbesc Și dorințe împlinesc!
Lasă-mă să încerc și eu Să împlinesc visul tău! Până la urmă, nu toți șoarecii vorbesc Și dorințe împlinesc!
Atunci a apărut un mic zâmbet pe față tristă a împăratului și a spus:
E adevărat că până acum nu am mai întâlnit un șoricel care să vorbească… Până la urmă ai și tu dreptul la o încercare..
Tare mult s-a bucurat șoricelul și l-a întrebat
Atunci, Măria Ta Care-ți este dorința?
Și Împăratul a spus timid:
Doresc ca pasărea mea sa fie din nou verde!
Șoricelul l-a rugat pe Împărat să se odihnească și a plecat. A doua zi s-a dus la magazin, a cumpărat vopsea verde, și a vopsit pasărea Împăratului în minunate nuanțe de verde strălucitor!! Mare a fost bucuria Împăratului să își vadă pasărea din nou verde! Acum a putut să se bucure iar de frumoasa lui pasăre și de cântul ei minunat!! Drept mulțumire i-a dat șoricelului jumătate din împărăția lui! I-a făcut haină de aur verde bătută cu smaralde verzi și strălucitoare, iar peste tot pe unde mergea îl purta pe umărul lui drept! Erau nedespărțiți! Se bucurau împreună de minunata pasăre măiastră, și probabil că mai trăiesc și astăzi, dacă nu or fi murit!
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa!
De n-am avea profesori , și nici școală , Ne-ar fi viața searbădă și goală , Orbecăind ca fluturii pe-un bec ; Dar ei , profesori , dascăli și educatori , La sânul anilor ce trec , Ne-aprind făclia de mai multe ori Și ne învață scrisul de pe coală , Spre taina cum trăiești și mori !
Fără profesori , noi toți am fi scălâmbi , Și cocârjați de alții și mai strâmbi , Doar cu pretenții și cu multă vină ; Profesorii-s îndrumători ce ne veghează Și ne tot umplu cu lumină , Să luminăm în rază lângă rază , Mai candizi , mai buni și chiar mai înțelepți ! Iar azi , ca bravii veterani , Ce niciodată nu au fost betegi , Ar trebui ,, să luăm poziția de drepți „, Urând un binemeritat ,, MULȚI ANI ! „, Profesorilor lumii-ntregi ! …
Copilul din tine se joacă în gând… Găsește acolo ce-n viață-i lipsește și nu se trezește vreodată, plângând, că nimeni nu-l ceartă, când timp risipește…
Cu-albastra-i privire, atinge un nor ce-i mângâie fruntea, de-adulți obosită… Apoi, se întrece cu vântul, în zbor, spre zări de Lumină demult părăsită…
Timid, taie-o rază de Soare nestins și-o-ascunde în inimă, cu bucurie, să o dăruiască prințesei din vis, dar, nemaigăsind-o, mi-o dăruie mie.
Copila din mine primește căldura. De viață-nghețate, priviri se topesc… Te prinde de mână, nu știe ce-i ura și simți cât de mult și curat TE IUBESC!…
Tată, ce vremuri ciudate, ce noapte, ori poate e frigul subţire care desparte lumea de moarte, tată, în dreapta cresc pietre, în stânga sunt urme de cruci în faţă frustrări şi tristeţe, în spatele casei ard umbre de nuci
Mamă, ziua nu mai mănânc, pasc întuneric, pe umeri mi-au crescut nişte hamuri de cai iar între zi şi noapte nu mai e nici o diferenţă cum nu e nici între moarte şi existenţă, ori între draci şi sfinţii din rai
Mamă, îmi cresc stele pe pernă, îmi picură cerul în suflet iar între clopot şi toacă e cale doar de un plânset, Doamne, îmi pare prea rece prispa în noaptea asta înaltă, părinţii îmi caută fruntea şi umbra pierdută prin iarbă
ori poate trece prin mine şi geme, o pasăre din lumea cealaltă
Zbor spre înălțimi 