După o lungă dezbatere asupra textelor din concursul de ieri, am reușit să-ntocmim un clasament.
Textele sunt analizate cu maximă seriozitate, luând în calcul fiecare greșeală, punând accent pe tema cerută, pe criteriile obligatorii a unei poezii clasice.
Cu acordul dumneavoastră vin a vă spune următoarele: toate aceste poezii premiate vor fi incluse în antologia grupului, din acest motiv, cerem mereu atenție, perseverență și vă rugăm să vă dedicați ca atare asupra textelor voastre, cu cât rezultatele sunt mai bune cu atât și bucuria noastră va fi imensă.
Textele premiate vor fi publicate-n blogul grupului, în revistă Extemporal Liric condusă de dl. Teodor Dume, vor fi recitate si incluse în canalul propriu al grupului Zbor spre înălțimi!
Permiteți-mi acum să vă aduc la cunoștință rezultatele concursului de ieri:
Primul loc: Ionut Zamfira
Coperta minții mele
A-mbătrânit coperta minții mele,
De-atâta praf ce se așterne-n ceață…
O bat în cuie însă n-am putere,
Să scot din ea, poveștile de viață!
Eu pas cu pas i-am oferit ca hrană:
Istorii, romanțe și nuvele.
Apoi am transformat-o în icoană,
Căci mi-este dătătoare de putere.
Când am privit întâia oară zarea,
M-am minunat la cât de mare-i zestrea…
Apoi cu dor am traversat și marea,
Să-i aflu adâncimea și povestea.
Dar anii trec și cartea minții mele,
Îmbătrânește tot la fel ca mine;
În ea e scris și zborul către stele,
Și clipele lăsate în ruine!
Căci dincolo de orice-nvățătură
Nu-i carte pe acest pământ mai mare…
Decât o minte plină de cultură,
Cu care să formezi o evaluare!
Georgian Ionut Zamfira 13.09.2020
Locul doi: Ana Vacarasu
CU CARTEA-N MÂNĂ
Cu cartea-n mână, prin lume am plecat,
Ca un țăran destoinic, pe câmp, la semănat,
Din casa părintească ce m-a văzut mergând,
Cât îmi creștea aripa, cuvânt după cuvânt.
Și-am colindat, tăcută, pe căi necunoscute,
Prin frumuseți furate din lumi nemaivăzute,
Purtată între fraze-n chemări către mistere,
Tot căutând cărarea ascunsă printre ele.
Și-mi era drumul carte, și-mi era bucurie,
Căci eu sorbeam cuvântul ca pe o apă vie,
Trăiam printre iluzii culese de nebuni,
Pierdută printre aștri, de marți și până luni.
Și-mi tot creștea aripa, hrănită de cuvinte,
Care-și mutau în mine tot dorul fără minte,
Iar frazele, ca drogul mi s-au băgat în sânge,
Cu drama lor născută din râsul care plânge.
Și-am făcut o frăție, cu cei ce-au adunat
Recoltă de luceferi, s-o pună la iernat,
Cu cei ce culeg vise din ceruri, dintre stele,
Apoi le scriu în carte, și mor încet, prin ele.
(de Ana Văcărașu)
Locul trei: Cristina Ghindar Greurus
Fereastră spre lumină
Carte, ești fereastră către-albastra zare,
Scară nevăzută ce urci spre viitor.
De ești mărunțică, sau de ești mai mare,
Ne înveți de mici, cum e firescul zbor.
Și ai devenit o ușă spre credință,
Spre iubire și spre cinste, spre înalt.
Vălul de-ntuneric, cu buna ta voință,
În ani de-ncercări, ni l-ai ridicat.
Carte minunată, comoară negăsită,
Miile de pagini, pe rând ne-ai descifrat.
Iar povestea ta, de mulți necitită,
În volume mari, în ani, s-a adunat.
Carte fascinantă, plină de mistere,
Tu atâtea lucruri, între rânduri ai!
Chiar de astăzi noi, nu-ndrăznim a cere,
Când avem nevoie, câte-un strop ne dai.
Și ne dai lumina pe care n-am avut-o,
Soarele ce ne-a lipsit atât,
Ne arăți cărarea, pe care n-am știut-o,
S-o descoperim, din zi în zi, mai mult.
Cristina Ghindar Greuruș
14.09.2020
Partajează acest lucru pe:
Zbor spre înălțimi 