Zbor spre înălțimi

Poezia săptămânii!

S-a încheiat o săptămână în care ne-a fost greu să facem o selectie, privind „poezia zilei”, având la dispoziție un număr mare de creații, care mai de care mai deosebite. Cu puțin efort, am reușit să facem față acestei încercări literare. A venit momentul să alegem poezia săptămânii, însă, si de această dată, ne-am lovit de poezii expresive si sugestive, astfel că, dintre cele șapte poezii, s-au calificat pentru finală doar doua, scrise de doamna Ana Vacărașu „Din când în când” și de domnul Mihail Janto ” Am să te iert și azi”.
Deși ambele poezii au fost foarte frumoase, a fost desemnată ca poezie a săptămânii: „Am să te iert și azi”, obținând premiul I. Premiul al II-lea este acordat poeziei ” Din când în când”.
FELICITĂRI scriitorilor pentru aceste creații literare!
Primul premiu constă în publicarea operei autorului în revista” Contraste culturale” și al doilea premiu constă în două volume de poezii dăruite de dl. Draga Ioan!

17.07.2020

Mulțumim tuturor autorilor pentru participare și colaborare. Proiectul continuă, peste patru săptămâni, vom alege dintre cele patru poezii a săptămânii, poezia lunii, ca să închidem această lungă etapă cu poezia anului.
Felicitări tuturor, dar și succes celor care cu sfială participă zi de zi!

Poezia zilei!
Felicitări autorului!

Am încercat…
Autor, Dastyn Amory

Am încetat să bat la poarta ta,
De azi, nici glasul nu-mi vei auzi,
Nici dorul nu te va chema,
Și nici in gând nu-mi vei mai fi.

Am incercat să-ți spun de-atâtea ori,
Că singura pe care o iubesc, ești tu!
Dar nu m-ai înțeles, și deseori,
În gândul tău răspunsul, era nu!

În ochii tăi, văd urme de-ndoială,
Îmi pare rău, că repede-ai ales.
Îți respect dorința și cad la învoială,
Dar întristat, căci tu n-ai înțeles.

Dragu-mi e de tine, până oi muri,
Prin ochii tăi, simțeam că văd lumina!
Voi fi aici mereu, de tu îți vei dori,
Căci de-acum, nu eu port toată vina.

Voi sta în umbra ta, o lungă perioadă,
Tot rătăcind pe maluri călcând pe mărăcini.
Unde un vis frumos, s-a împlinit odată,
Și am cules iubirea, din toți acei ciulini.

17-07-2020

Poezia zilei!
Felicitări autorului și mult succes!

Bolovan – Sonet –
*
Anatol Covalli
*
Ascuns în înlãuntru sunt şi nu sunt. Doar par
nucleul ce în el ardea cuvinte.
Vocalele încinse se zbat în a mea minte,
consoanele sunt mari grãmezi de jar.
*
Mi s-a ursit sã fiu incendiar,
sã am în gânduri suliţe şi flinte,
sã port pe suflet flãcãri albastre ca veşminte,
iar inima sã-mi fie mereu frãmânt solar.
*
Dar la final numai cenuşã sunt
ce fi-va risipitã în zãri de-un viscol crunt
care se-aude şuierând pe-aproape.
*
Şi o sã uite viaţa c-am fost cândva vulcan,
cã lavã-aveam în mine în loc de line ape,
cã eram munte-nalt, nu bolovan.

18.07.2020

Poezia zilei!
Felicitări d-lui Gheorghe Ungureanu, pentru frumusețea versurilor!

Ai pus în mine timp,…

În mintea mea mă-ntreb de unde vii
Și cum de-mi stăpânești și visul și pustiul
Când sunt prin univers atâtea galaxii,
Iar pe pământ sunt eu, și ultimul, și-ntâiul?

Cum ai putut să mă răpești din mine,
Să-mi duci singurătatea în altă parte
Și m-ai făcut să fiu, iubire pentru tine
Ca să mă poți citi mai bine ca pe-o carte?

Ai pus în mine timp, trăire și visare
Și dincolo de toate ai pus ce e mai sfânt,
Iubirea ta divină prin tot ce-a fost uitare
Și m-ai legat de viață, de tine, de cuvânt.

Mi-ai transformat destinul așa cum tu ai vrut,
Făcându-mă să cred in Dumnezeu și-n zei,
Tu m-ai făcut să fiu, din nou un început
Și te-ai oprit din drum, alături să mă iei.

De-acum întreaga viață doar ție îți e dată
Învață-mă s-o port ca floarea la rever,
Și n-am să-ți fiu povară alături niciodată,
Doar să mă ții aproape, atâta vreau să-ți cer.

Gh. Ungureanu

19.07.2020

Anunț important!

Felicitări tuturor participanților, cărora le urez mult succes în continuare!
Concursurile sunt examene literare pentru toți cei care răspund afirmativ invitației de a participa.
Am ajuns târziu la deliberarea unui rezultat din cauza exigenței cu care sunt analizate textele lirice înscrise în concurs. Îngăduiți-mi să anunț, cu bucurie-n suflet poemele care au câștigat al treilea concurs duminical, închinat poetului Nichita Stănescu: primul premiu se acordă doamnei Oanca Aurelia cu poemul „Abia te naști”, al doilea premiu doamnei Andrada Ilie cu poemul „N-am putut fi păcăliți”.
În cadrul acestui concurs avem un premiu de originalitate care se acordă d-lui Dastyn Amori cu poemul „Născut pentru a muri”.

Primul premiu ș-al doilea premiu, constă în publicarea autorilor în revista Contraste culturale.
Premiul de originalitate constă în două volume de poezii dăruite de dl. Draga Ioan, câștigătorului.

Premiul întâi : ABIA TE NAȘTI…
Oanca Aurelia

Un strigăt de durere și o cumplită luptă
Se dau într-o ființă cu nume sfânt de mamă,
Un țipăt viu se-aude într-o tăcere ruptă
Dar care-anunță viața, din veșnicii o cheamă.

Din spațiul cosmic timpul coboară pe pământ,
Și cu bagheta-i face volute peste noi,
Din pruncul mic răsare puternic jurământ,
Care unește viața în înmulțiri cu doi.

În zbor de clipe scurte în goană anii trec,
Te îngrozește gândul c-abia tu te-ai născut,
Și printre vise albe deja ninsori petrec
La tâmplele ce poartă un chip necunoscut.

Într-un buchet de vise aduni dragi amintiri
Iar peste chip se plimbă mici riduri de tristețe
O lacrimă se varsă ducând cu ea iubiri
Ce te-au lăsat iar singur, pătruns de bătrânețe!

Al doilea premiu: N-am putut fi păcăliți
Andrada Ilie

În ochii tăi am oprit clipa,
Pe când cu repeziciune
Timpul și-a întins aripa,
„Bătrâni” să ne pună nume!

Și am oprit tinerețea
Pe chipul tău cu o privire,
Pictând pe el acuratețea,
Dintr-o celestă iubire!

Ar trece viața de-ar putea
Copii bătrâni într-un baston,
Să ne vadă și să ne ia
Dreptul la al iubirii tron!

Dar eu opresc iubito clipa
Pe chipul tău plin de candoare,
Chiar de-ar fi să frâng aripa,
Timpului să nu mai zboare!

Rămânem veșnicii iubiți,
Tineri ca în prima zi
Ce n-au putut fi păcăliți,
De timp, viață, a-mbătrâni!

Premiu pentru originalitate:
Născut pentru a muri.
Dastyn Amory

Veșnic stă deschisă poarta raiului,
Și viața asta trece prea repede.
Că nici bine nu mi-am tras respirarea,
Și parcă am schimbat nașterea cu bătrânețea…
Nu știu să fi trecut prin ieri, ori da!
Sunt născut alaltăieri,
Parcă ieri te-am cunoscut pe tine iubito,
Când tot universul era albastru și pustiu,
Iar noi ne locuiam într-un trup de lut aici pe pământ
Ș-alergam căutându-ne-n gând…
Mi-e teamă să mă gândesc, copii fiind,
De locul pe care îl ocupam,
Trăiam sau doar visam
C-am schimbat nașterea cu moartea,
Că prea repede am îmbătrânit…
Încă trăim, sau nu?

20.07.2020

Poezia zilei!
Felicitări autorului, succes pe mai departe!

Vis de vară

Îmi este dor de-un răsărit pe mare,
Să aud valul cum de țărm se sparge ,
Cu ochii căutând departe-n zare
S-apară fantomatice catarge.

Să mai las urme pe nisipul ud
Ce se vor şterge după primul val,
Cum țipă pescărușii să aud
Când Soarele se-nalță triumfal.

Îmi este dor și de-al sirenei cântec
Ce îi ademenea pe marinari,
Îmi sună în urechi ca un descântec
Și parc-aştept ca tu să îmi apari

Pictând pe cerul verii curcubeie,
Să îmi aduci seninul în priviri
Cum numai tu știi să o faci, femeie,
Romanță cu parfum de trandafiri.

                               Cătălin Iancu 
                               19.07.2020

Poezia zilei!
Felicitari autoarei si mult succes!

          DORINȚE

Privești la mine și îmi pare-o joacă
Mă fâstâcesc precum o copiliță,
Dar curios, incepe să îmi placă
Și-n mine se aprinde o dorință.

Te-as săruta, dar gândul e timid
Câte iluzii se perindă-n minte
Mă dau de gol, cu ochii mei sclipind
Ce te privesc asemeni unei ținte.

Obraznică, te-aș invita să-mi fii jumate
Ce gând rebel se tot perindă-n mintea mea
Ah, cât poftesc la formele-ți sculptate
Dar oare, mă dorești și dumneata?

Nu te gândi prea mult, că nu e vreme
Purtat te lasă de fiorul ce te-ndeamnă
De sângele ce clocotește-n vene
Pășește înspre mine, nu ai teamă.

Toți mugurii iubirii mi-au plesnit
Nemaifiind copila inocentă,
Iubește-mă fără să fii zgârcit
Cum te iubesc și eu, dar conștientă .

Mihaela Bejan
21.07.2020

Poezia zilei!
Felicitari autoarei si mult scces!

DRUM ÎN DOI

Mihu Eugenia

Lângă opaiț, în casa mică, pe-o margine de pat din lemn

Stau triști, dar umăr lângă umăr, și-apoi tresar ca la un semn.

Pisica surdă și zevzeacă se gudură, torcându-și vise

Din vremuri de demult uitate, cu dorurile interzise.

Măicuța se ridică-agale și ia de sub ștergar o pâine

Făcând o cruce peste ea. Apoi cu gândul către mâine

O rupe-n două și-o așează pe masa veche și uzată

Acoperită de o pânză, imaculată, fără pată.

Mai scoate-un boț de caș micuț, trei cepe și un pic slănină,

Le drămuiește să rămână și pentru ziua ce-o să vină.

Din pivniță aduce-un vas cu lapte de vreo oră muls

Și-i pune mâței în castron. Apoi își pune, din impuls,

Și ei o cană plină ochi, dar socotește c-a greșit

Și-o pune cu blândețe-n fața moșneagului cel preaiubit.

Bunicul scoate un briceag din buzunarul zdrențăros

Și curăță de coajă ceapa apoi, în pumnul noduros,

O strânge tare s-o înmoaie, că dinții i-s din nouă-n zece,

Și-abia mai molfăie-n gingii oleacă de măligă rece.

Și după ce împart în doi merindea slabă de pe masă

Se cuibăresc, bătrâni sărmani, sub țoala neagră, veche, roasă.

• Mai știi muiere, de demult aveam o pătură mai nouă

Și vara, când mergeam la câmp, o așterneam direct pe rouă

Și ne uitam culcați pe fân, cum trec în stoluri mici cocoare.

Mă crezi muiere, că mi-e greu și inima în mine moare?

Dar când mă duc, mă rog la sfinți, să-mi fie drumul liniștit,

Iar tu să nu bocești prea mult și sufletul tău chinuit

Să meargă înainte cale, să te descurci cum o să poți

Cu casa, mâța și văcuța, cu pensia de câțiva zloți.

Să te-ngrijești, să nu mai uiți să-ți iei pastilele în zori,

Să ieși pe ulița cea mare, măcar în zi de sărbători,

Să te îmbraci mai gros un pic, că știi, la noi în casă-i frig

Și nu o să-ți mai fiu aproape, când uiți din nou eu să te strig.

Să vii la mine la mormânt, oricât de rar, să-mi pui o floare

Și să grijești să nu îmi fie prea mulți scaieți pe la picioare

Și dacă poți să-mi pui lumină, dar dacă nu, zău, n-o fi bai

Că știu c-am fost un bun creștin dar geaba, n-oi ajunge-n rai.

• Ce-mi spui bărbate? Ce mă-nveți? Am fost o viață împreună

Și-acum la bătrânețe vrei să umblu singură-n furtună?

Să pleci, eu să rămân pe-aici, o bătrânică de pripas?

Nu, fără tine nici nu pot și nici nu vreau să fac vreun pas.

Iar de va fi să te grăbești plecăm ținându-ne de mână,

Nici tu mai repede, nici eu, și amândoi vom fi țărână

Totdeodată. Și aș vrea, bărbate dragă, să ne-ngroape

La țărmul văii dinspre deal, la cap cu murmurul de ape.

Îi prinde mână uscățivă și i-o sărută, parcă-i sfântă,

Sărută pleoapele căzute și buzele ce nu cuvântă,

Se cuibărește-n brațul drag, într-o prelungă-mbrățișare

În timp ce porumbei se zbat și gem în blânda înserare.

22.07.2020

Secțiunea: debut literar!

Am onoarea să anunț debutul doamnei Liliana Cislaru, în acest univers a poeziei. Autoarea debutează cu o poezie dedicată mării albastre și iubirii. Îi urăm cu sufletul mult succes, perseverență si multă răbdare!
Fie ca muza să-ți stea alături, iar condeiul sufletului să-ti curgă lin. Felicitări!

Lasă-mă mare ….
~Liliana Cislaru~

Lasă-mă mare să-ți povestesc,
Că dor mi-a fost de tine toată viața,
Și-atât de mult visam să te-ntâlnesc,
Să-ți mângâi valul și să-mi mângâi fața.
Lasă-mă mare să te cuprind,
Să-mi răsfrâng orice gând între valuri,
Îmi doream, ca aievea-n albastrul divin,
Să mă porți ca pe-o floare-ntre maluri.
Lasă-mă mare să te ascult,
Ne vorbim așa multe-n tăcere,
Valul tău îmi șoptește cald și durut,
Tu ești veșnica mea mângâiere.
Lasă-mă mare, vântul s-aud,
Dorul tău ce îl poartă în zare,
Să-mi alunge din suflet, ce greu a tăcut,
Să-mi respire doar calm și-mpăcare.
Lasă-mă mare, să-ți cânt ușor,
Să mă-ngân cu a ta muzică fină,
Tu s-asculți, tremurândă fiece dor,
Și în unde să bați, cristalină.
Lasă-mă mare, să te văd în frământ,
Cum îți zbuciumi iar sufletul greu,
Când tăcute vom sta, fără nici un cuvânt,
Dar ne vom înțelege mereu.
Lasă-mă mare, să te admir,
Să-mi las sufletul aici, doar ție,
Frumusețe sublimă, vălurândă-n potir,
Alinare ce-mi dai bucurie.
Lasă-mă mare, să-ți mulțumesc,
Pentru atât de așteptată-ntâlnire,
Și aceste vibrații de suflet celest
Vor rămâne pe veci amintire.

23.07.2020

Poezia zilei!
Felicitări autoarei și mult succes!

Iubire și dor
~Rodica Ochiș~

Ți-am pus iubirea pe un strop de dor
Ca să îți scrie-n timp o poezie,
Cuvintele ce ți le-am spus nu mor
Arzând mocnit în inimă, făclie.

Ți-am strecurat iubirea pe un nor
Să-ți amintești mereu când va ploua,
Că stropii ei, sunt mici bucăți de dor
Ce-au scris suspine, în lacrima mea.

Cu soarele, eu ți-am trimis iubirea,
Să-ți încălzească sufletul în zori,
Și ziua s-o picteze fericirea,
Iar amintirea ei, ascunde-o-n dor.

În lacrimă ți-am scris iubirea
Catifelând cu ea un trandafir,
De-ți va intra în gânduri amintirea,
Să știi, c-a pus-o doru-ntr-un safir.

Pe-o mică stea eu am păstrat iubirea,
Să îmi colinde visul, în nopți înnegurate
Și rătăcită-ți voi căuta privirea
De-o să mă pierd, prin gânduri încurcate.

Intr-un seif eu îmi ascund iubirea
Și nimeni, altul nu o va găsi,
Decât acel ce va avea menirea,
Să cânte-n mine, alte poezii.

23.07.2020