Sofia Roșca

CRĂCIUNUL SĂ-L ÎNTÂLNIM


Hai, azi să ne adunăm, surorilor, toate,
Cunună să împlitim până-n miez de noapte.
La masă să ne așezăm cu frații de sânge,
Crăciunul să-l întâlnim, ca-n cer mama plânge.

Avem astăzi noi de toate, masa este încărcată,
Dar ni-e dor de un Crăciun, cu mamă și tată.
Și ne roagă ei pe toți într-o așa zi mare,
Cu copii și strănepoți, să le zicem o urare…

Să ne-audă ei din cer, de acolo de Sus,
Că n-am uitat noi, niciodată de Micul Iisus!
Bradul l-am împodobit, cum mamă îți plăcea,
Cu pesmeți și jucării și steaua strălucea.

Dorim cozonacul tău, măicuța noastră dragă
Și de ruga la Dumnezeu, cum te rugai tu, mamă.
Cred, că stai de-a dreapta Lui, măiculiță scumpă,
C-au trecut atâția ani, dar nimeni nu te uită.

În ziua Crăciunului, cu drag noi colindăm
Și de-aici, de pe pământ, sincer mamă, vă zicem:
Avem astăzi noi de toate, masa este încărcată,
Dar ni-e dor de un Crăciun, cu mamă și tată.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gheorghe Apetroae

BALADA UNEI NOPȚI DE IARNĂ

În anotimpul alb și indecis al firii tale stau acum să cadă,

în noaptea lungă rece tristă-n giulgiul ei de gheață-,

zăpezile cu rost de veșnicii, în gândul tău aprins tăcute,

în strai cusut cu fir de borangic, purtat de seri în viscol,

cerdac și prag, cu el acoperite, viața să ți-o troienească!

Plutesc și-acum ninsorile în vânturi peste noapte, aspre

în gerul ce îți desenează fața, cuprinse-n albul de mireasă,

zăpezile ce către tine cad să-ți cânte simfoniile vieții-

secundele ce-ți ard în candele misterul umbrei tinereții…,

când cerbii zvelți, sălbatici trag la sania iubirii în buiestre…!

Îți cresc polare-n amfore zăpezile pe buze și pe suflet,

în noaptea lungă, dantelată-n stele cu volan de borangic,

țesut pe calea ta cu fir de ger, pe calea ei să i-l așterni!

La braț cu astrele ce în roire-ți cad, cu flacăra lor le alergi

și stelei tale-i furi lumina cu gândul tău de veșnic orb…!

Plutesc, vibrând ninsori în vântul sec și urmele-ți ascund,

în mantie lungă de gheață, firesc, te cheamă la-ntâlnire,

cu gândul lor cuprins de duh curat, în albul de mireasă;

te caută secundele-n mistere, de-o noapte-ncremenite,

zăpezi ce tremură-n cuvinte, respirând în clustere-cristale…!

Dar alte stele tainice-n ninsori căzute, în magii și-n îngeri,

prin albul iernii lungi, prin fiecare noapte- libere ursite,

pe drumul vieții tale trec în jocurile sfinte siderale…!

Zăpezile cu buze reci, ca umbrele ce-ți cresc în al tău suflet,

cu-așterneri albastre-n simț, polare-n troieniri stelare …!

Pe ramurile vieții nins și-nzepezit de viscoliri dese în duh,

jertfit de iarna-n care stai, înfrigurat, un alungat din rai,

să-oprești pe crivățul ce sapă pași pe fața ta albă, adamic,

străbați zăpezile din gând, din jur și-alungi ai sorții demoni,

colinzi cu noaptea unei ierni, să-nvingi reci fulguiri de moarte…!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Cristea

Doar plutirea păpădiei

Crapă zorii pe câmpie,
Înghioldiți de macii roșii;
Neolitice cortegii
Își petrec tăcut strămoșii.

Picură din pâine rouă,
Lacrimi gintelor agrare;
Trag căruțele pierduții;
Blânzii bivoli n-au culoare.

Rostul păsării de veghe
A-nlemnit pe-o culme clară;
Doar plutirea păpădiei
În tăcere se scoboară…

Unduiesc prin lanuri umbre;
Pleve se ridică-n zare
Și miroase glodu-a reavăn;
Vino Vânt, te-arată Soare!

Triste kipuri, cercuri, cercuri
Se încheagă și destramă,
Murmurând neînțelesul
Buzelor de sub maramă.

Parcă susură izvorul,
Parcă-i foșnetul pădurii
Cufundat în sihăstrie

  • Nări de cerb și surii, surii…

Zvârcolesc pe cer zmeoaice
Vântuind din miazănoapte;
Pacea frunzelor, stăpână,
Freamătă a grâne coapte…

Par gorganele, din ceruri,
Mistici óchi de stâncă trează,
Ce,-n întinsul blând al stepei,
Timpului se dezlânează.

Se rotește grav Pământul;
Ziua moare obosită,
Alungind ecvestre umbre
Devorate de copită.

Furnicarul se destramă;
Bivoli negri se afundă
În ciuciurul trist al serii;
Iarba-i crudă și profundă…

Se-arămesc frunzare-n măguri;
Seacă soarele-n cișmele;
În opaițe de-argilă
Noaptea cuibărește stele…

Constelații înfioară
Prunci de-ovăz, în scalda lunii;
Visul bântuie pridvoare
Și se-aud foșnind gorunii…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Flori Cristea

Nu-ți cer nimic mai mult

Nu îmi doresc, Doamne, nimic mai mult,
Decât un strop de milă-mpărătească
Și într-al vieții greu și-adânc tumult,
Să-mi dai în suflet pacea Ta cerească.

Nu vreau averi, că ce-aș face cu ele,
Când trâmbița suna-va adunarea?
Doar iartă-mi Tu cele păcate grele
Și-aruncă-le, să le înghită marea.

Nu vreau nimic din astă lume. Vreau
Să am un loc în raiul Tău, Stăpâne.
Și când va fi de-aici ceva să-mi iau,
Un strop de Vin mi-aș lua și-un colț de Pâine.

Doar jertfa Ta, Mărite, mi-e avere
Și doar Cuvântul Tău, sfânt giuvaer.
Când voi porni spre Lumea de Mistere,
Voi ști că este drumul către Cer.

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Nicolaie Cismaru

    DOAMNE, DACĂ N-AI VREO TREABĂ

    Doamne, dacă n-ai vreo treabă, printre păcătoși și sfinți
    Caută în Iad și-n Rai curcubeul cu părinți
    Lasă-n palma Ta să cadă rugi de orb nevindecat
    Să-mi mai văd odat-părinții-n timpul Tău nemăsurat

    Duhul lor să se-ntrupeze, cu pământ să fie uns
    Chiar de-ar fi să se coboare de pe crucea lui Iisus
    Doamne, i-am păstrat în suflet ca niște icoane sfinte
    Am îmbrățișat pământul, sărutând două morminte

    Muntele singurătății-n braț de stâncă m-a cuprins
    Și, în cumpăna durerii, cu lumina lui m-a stins
    Mi-a luat aripa plecării, fără zbor lăsându-mi soarta…
    Doamne, dacă n-ai vreo treabă, dă-mi pe mama, dă-mi pe tata

    Și păzește Tu izvorul roșu pe obraji de sânge
    Unde lacrima aleargă, la părinții mei n-ajunge
    Cerul vieții Mi-l măsoară, Doamne, dacă n-ai vreo treabă
    Dă-mi pe mama,dă-mi pe tata, să-i îmbrățișez degrabă!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Alexandru Ioan Filip

    Spital

    Mi-am dus moartea la spital
    Suferă de amnezie
    A uitat o poezie
    Despre visul meu carnal

    Am rugat o asistentă
    S-o trateze cu respect
    Insă ea,impertinentă
    I-a pus mâinile pe piept

    Doctorului i-am cerut
    Să-i prescrie o rețetă
    Și să-i pună-n eprubetă
    Un mormânt neînceput

    Despre părul meu albit
    Acum răde că nebuna
    Eu răspund:îmi e totuna
    Fiindcă eu am mai murit..

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Viorel Gongu

    Se-ntorc şi caii…

    Se-ntorc şi caii, din colind prin veşnicie
    Visând şi treji, la goana în galop
    Acum la trap, trecând spre pas, melancolie
    Asudă, spre odihnă, strop cu strop.
    Chemări cu câmpuri, soare şi cu verde iarbă,
    Le iau la rând, adulmecând, şi mânz
    Iar şi-ar dori, o vară cu miresme-n barbă
    Şi ochi miraţi, pe la un fir de spânz.
    Cu fiecare zi de toamnă, tot mai grele
    Potcoavele le simt, şi-ar adăsta,
    Din părul aspru de pe frunte, spre caiele,
    Ochii albiţi, privesc spre colb de stea..
    Dar sigur că la conovăţ, în iarna asta
    Va reveni, din basme, Făt Frumos.
    Cu şaua şi cu frâul, lovind ţeasta,
    Din gloaba-mbătrânită prin vreun dos
    Va face iar lumini să curgă-n trupul verde,
    Amurgul vieţii, zori va fi, curând,
    Şi cal cu călăreţ, în zare se vor pierde,
    În zgomotul galopului, cântând!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Dumitru Vasile

    Zborul

    Ce-ai vrea să faci? M-a întrebat bătrânul.
    Aș vrea s-ajung la stele!
    Aș vrea drumul
    Să-mi fie ca un zbor, ca o plutire,
    O auroră, horă peste fire,
    Să-mi fie vântul albul inorog,
    Prin nori să galopăm!
    Pe bolta-pod
    S-aud copitele cum bat în stele,
    Cum sar scântei din albele caiele!

    Bătrânul își răsfiră barba albă.
    O aranjează-ncet, ca pe o salbă.
    Cu ochii mari și limpezi îmi zâmbește.
    Așa vor mulți când vârsta clocotește!
    Un zbor înalt e-un drum așa departe
    Și n-ai cu cine-o vorbă a împarte…
    Dar dacă vrerea-ți este ca un jar,
    Din tolba mea o pană-ți dau. E dar.
    Încearcă, doar, cu drag s-o folosești
    Și ai să zbori, așa cum îți dorești.

    Trecut-au ani…
    Am tălpile crăpate
    De-atâta drum ce-am deșirat în spate.
    Nici nori, nici auroră, nici plutire…
    Cândva, în vremea albă, de nuntire,
    Poate că pana va fi barca mea
    Pe care voi urca înspre o stea.

    Acum, aici, cu ea tot scriu povești.
    Te simt, Bătrânule, cum mă privești
    Cu ochii zâmbitori. Ești mulțumit?
    Din visul meu nimic nu s-a-mplinit,
    În loc de inorog am o hârtie
    Iar frâul e o pană alburie…

    Redactor: Mira Minu

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Georgeta Radu

    ÎN BĂTAIA VÂNTULUI

    La marginea timpului,
    în bătaia vântului,
    din streașina cerului,
    curge plânsul Domnului.

    Plânge, că ne-am câinoșit,
    nedemni ne-am împărtășit.
    Sufletul e-n pribegie,
    inim-a rămas pustie.

    E mâhnit, dar nu ne pasă!
    Avem casă, avem masă,
    crezul nostru-i necredința,
    am uitat ce-i umilința.

    Importanța de-a fi prost
    ne pune la adăpost
    și minciuna ni-i regină,
    coroana-i e de rugină.

    Nu mai avem loc pe stradă
    de-atâta fanfaronadă.
    Vindem tată, vindem mamă,
    să ne ia străinii-n seamă.

    Prefăcuți, ne gudurăm,
    orice nebun venerăm,
    am uitat să ne-nchinăm,
    omenia-mpuținăm.

    Și vorbim, și clevetim…
    până ce ne-ngălbenim.
    Vorbim să ne-aflăm în treabă,
    chiar când nimeni nu ne-ntreabă.

    Prea frumoși, prea talentați,
    prea deștepți, mirobolanți,
    mergem singuri la tăiere,
    cinstind călăul… cu miere.

    Din streașina cerului
    curge plânsul Domnului,
    de focul românului
    din bătaia vântului…
    la marginea timpului…

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Radu Gyr

    Avem o țară – Radu Gyr

    Avem o ţară unde au stăpânit odată
    Vitejii daci, bărbaţi nemuritori.
    Şi unde stau de veacuri laolaltă,
    Izvoare, văi şi munţi cu fruntea-n zări.

    Avem troiţe sfinte, altare şi icoane
    Şi candeli ard cu mii de pâlpâiri;
    Avem atâtea lacrimi şi prigoane
    Că ne e plin pământul de martiri.

    Avem la Putna, Sfânt şi viu cu duhul
    Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut;
    Şi azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul,
    Va răsturna cinci veacuri de pământ.

    Avem pe Brâncoveanu pildă tare,
    Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;
    Ca să păzească fără de schimbare
    Credinţa dreaptă-n care s-au născut.

    Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
    Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
    Avem ierarhii sfinţi, pe Iancu şi martirii,
    Pe Horia tras pe roată pentru neam.

    Azi iaraşi te-au suit vrăjmaşii tăi pe cruce,
    Ardeal cu trei culori împodobit;
    Scriind deasupra vina ta cu sânge,
    Aceea că, ortodoxia ai iubit.

    Avem un Rai de sfinţi în temniţi daţi la moarte
    Şi aruncaţi în groapa neştiuţi;
    Dar astăzi dând pământul la o parte
    Ies moaşte sfinte-n zeghe grea de deţinuţi.

    E jertfa lor de veacuri mărturia
    Ce strigă din morminte pân’ la noi:
    Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
    Şi-acest pământ, de Sfinţi şi de eroi!

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț