Nicoleta Tudor

Prea târziu

Târziu… prea târziu am aflat că sunt noapte,
Am surori sânziene, întunericul frate,
Graiul stelelor toate îl cunosc mult prea bine,
Fiind parte din suflet, fiind parte din mine.

Târziu… prea târziu am aflat că sunt lună
Când umblam pe asfalt desculță, nebună,
Când din brațe-mi creșteau crengi de umbre ciudate
Și-mi furau fără milă sentimentele toate.

Târziu… prea târziu am aflat că sunt ploaie
Și curgeam peste mine și din mine, șuvoaie,
Prea fluidă să pot să-mi amestec esența,
Când prin picuri, din suflet, îmi pierdeam existența.

Târziu… prea târziu am aflat că sunt om…
Existând într-un cadru spectral, monoton,
Prea târziu am aflat că există sfârșit…
Nu ca om voi zbura fără griji, infinit.

Și îmi pare că viața… viața asta contează…
Dar… ce-i bun pentru mine, după-aceea urmează…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dumitru Vasile

Cântec de seară

Adâncul cerului mă soarbe-n sus,
Țărâna-mi cere tălpile-obosite,
În ochii tăi sunt ape liniștite,
În gândul meu se zbate un intrus.
Din pânza nopții fire se deșiră,
O creangă de alun îmi este liră.

Pe umeri port o mantie de iarbă,
Căciula mi-e croită dintr-un nor,
Cocoșii de departe-mi dau onor,
Lumina-n pragul zilei dă să fiarbă.
Se-ncurcă zorii-n puf de păpădie,
Cafeaua amăruie mă îmbie.

Luceafărul de ziuă-i un semnal –
Începe cursa către nebunie!
O lume injectată cu mânie
Se scurge-n stradă, lavă și furnal.
Cicatrizate răni sub fard ascunse,
E viața un tramvai cu roți neunse…

Aici, cu tine, liniștea-i grădina
Cu straturi de cuvinte înflorite.
Aleile au strasuri de pirite
În care se reflectă-n stropi lumina.
Fiori de vânt se țes în adiere,
Pe frunze, ruginiul e tăcere.

La malul mării ce o porți în tine
Am ancorat o barcă fără pânze.
O lună albă, cu halou de muze,
Mi-a presărat uimire în retine.
E toamnă-n mine, toamnă e și-afară,
Un cântec e cortina peste seară.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Flori Cristea

De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac

Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,
Univers în care timpul se dilată imanent,
Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,
Un tablou destul de straniu se repetă permanent.

Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,
Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâi
Construim din lut și ramuri, ca liant punând iubire,
Și în loc de „Bună seara”, îți șoptesc „Te rog, rămâi!”

Și promit să-ți fiu alături, să coc azimi pentru tine,
O comoară de iubire, să nu fii nicicând sărac,
De vei rupe de pe trupul timpului ramuri uscate
Și vei trece-nsigurarea prin urechile de ac.

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Ioan Avram

    Legământ

    Ani s-au scurs într-o vâltoare, de când am pornit la drum,
    Într-o viață călătoare și cu izuri de parfum,
    Noi ne ținem laolaltă precum ața într-un ghem,
    Iar când vine o furtună lângă mine eu te chem.

    Mi te-a dat în dar Prea Sfântul, pe când hoinăream haihui,
    Să te țin mereu aproape și respect dorința Lui,
    Iar de-atunci pășesc cu tine, pe un drum ce ne-a fost dat,
    Făcând din a mea iubire o stea vie la palat.

    Tu rămâi ca o icoană în descătușarea vieții,
    O făptură luminată de îndemânarea sorții,
    Te păstrez la pieptul meu, nimenea să nu te fure,
    Să rămâi a mea pe veci și de fapt dar și de jure…

    Chiar de vremea-și schimbă fața și-n oglindă timpul trece,
    Cu tine-mi însoțesc pașii și-mpreună vom petrece,
    Fiindcă-n tine am găsit ce în lume-i cel mai sfânt:
    Un tovarăș de cărare, și-al iubirii legămant.

    Redactor: Mira Minu

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Andrei Mureșan

    Cele două căpăţâni goale

    La săparea unei groape,
    Un cap mort desfiinţat,
    Văzând lângă sine-aproape
    Alt cap gol alăturat,
    “Cine e, care-ndrăzneşte,
    Îi strigă c-un glas de domn,
    De mine de se lipeşte,
    Turburându-mă din somn?”

    “Eu, zice-acea căpăţână,
    Am fost numai matelot;
    Pâne neagră şi puţină,
    Apă, din bălţi, a fost tot
    Cu ce-am trăit în vieaţă;
    Desculţ, trenţos, urgisit,
    Dusei cărarea-mi cu greaţă;
    Acum moartea, ce-am dorit
    M-aşeză în libertate,
    Care-n lume n-am aflat,
    Scuturând jugu-mi din spate,
    Ce atâta l-am purtat.”

    “Om de rând dă-te-ntr-o parte!
    Strigă capu-nfumurat,
    Tu eşti prost, tu nu ştii carte,
    Genu-ţi apus, blăstămat!
    Alt soi sunt eu, nu ca tine:
    Sunt boier, cu prinţi rudit,
    Iată-aici pe piept la mine
    Orduri, stele, sunt mărit!
    Eu mă plimb tot în caleşte,
    Aur, scule, am prisos,
    Vinu-mi în buţi mucezeşte,
    Ah, să-ţi spui, n-ai vreun folos!”

    “Eu sunt! Am! Ce nebunie!
    Am fost, avui, vrei să zici,
    O-ntoarse cel din sclavie;
    Căci nimic nu văd aici,
    Nu văd orduri, nice stele,
    Mărturii rangului tău,
    Aur, vin şi caleşti grele
    Au rămas la locul său;
    Ce-ai avut în stăpânire
    Ai lăsat pe lume tot,
    Să-ţi ajute-aici, nu pot;
    Acolo-a fost osebire,
    Aici avem o mărire,
    Capul de prinţ domnitor
    E ca şi cel de păstor,
    Dat la viermi prin putrezire.”

    Pe boier şi pe ţăran,
    Pe păgân şi pe creştin,
    Pe amic şi pe duşman,
    Moartea-i cuprinde-ntr-un sân.

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Cristina Serghiescu

    Prin viață

    Alergi femeie, prin zi și noapte,
    Pe umeri duci zăpezi de șoapte,
    Sub pașii fermi zdrobești dureri,
    Din verde crud, țeși primăveri…

    Alungi femeie, noi gânduri gri,
    Zgura din încercări pustii,
    Ești stea pe cerul din voință,
    Râu nou, în albii de credință…

    Răzbați femeie, prin tăcere,
    Ești pas pe luturi efemere,
    Pe tâmple-ți odihnesc lumini,
    Pe buze-ți cântă alb din crini…

    Ascunzi femeie, jar din vise,
    Crești flăcări de iubiri nestinse,
    Macini în mori de împlinire,
    Semințe vii de răzvrătire…

    Aștepți femeie, ploile-avare,
    Să speli concluziile amare,
    Trezești în inimă viori,
    Învii arcușuri de fiori…

    Aduni femeie, din seva vieții,
    Albești fuioarele tristeții,
    Mai porți izvoare de dorință,
    În venele din conștiință…

    Zdrobești femeie, spinii de gând,
    Ții ochiul inimii flămând,
    Ești ram în pomul nerăbdării,
    Coci fructul fraged al mirării…

    Repari femeie, zilele surde,
    Tivești cu roz minute-absurde,
    Cureți câmpia libertății,
    De buruiana nedreptății…

    Învii femeie, fir de speranță,
    Topești a negăsirii gheață,
    Ești întrebare prea fierbinte,
    În câmp fragil de jurăminte…

    Rodești femeie, ești vis febril
    Învingi rugina din timp ostil,
    Poți risipi furtuni durute,
    Pictezi pe zile prefăcute…

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Coca Elena Mahalu

    Încrederea e floare tare rară

    Nu poți să ai încredere în oameni 

    Căci te trădează după primul colț

    Și-aruncă vorbe, pentru-un pumn de galbeni

    Ce-n suflet lasă urma unui glonț.

    Atâta timp, cât poți și dăruiești

    Ești bun, înconjurat mereu de lume,

    Când ai scăpări și-apoi te poticnești

    Dispar aproape toți, doar fum rămâne.

    Nu dispera, nu te-îneca în lacrimi

    Așa e viața dură și aspră uneori,

    Adună-te, ridică-te din patimi

    Și-ascultă vântul, chiar de-ți dă fiori.

    Încrederea e floare tare rară

    Dispare, când se simte înșelată,

    Dar niciodată, să nu lași să moară 

    Speranța, pe aripi de nori purtată.

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Teodor Dume

    La masa cu cei care nu mai sunt

    de două ori pe an
    înainte de a trece pragul
    îmbătrânit
    al casei părinților mei
    mă descalț
    ei nu mai sunt
    au plecat să se întâlnească cu Dumnezeu
    să-l invite la masa
    cu cei care nu mai sunt
    mă privesc de sus și din tabloul agățat
    pe peretele de deasupra patului
    în care
    mi- am adormit copilăria
    pe partea cealaltă
    se găsește soba cu plită
    pe care
    ne pregătea cartofi în jarul încins
    ca un soare în plină amiază
    lampa din tavan
    cu sticla numărul opt
    rămasă neștearsă
    s-a spart nu demult
    așteptările privesc nebunatic
    înspre ușa întredeschisă
    și nu mai intră nimeni
    între jaluzelele lăsate
    s-au cuibărit păianjenii și privesc
    înspre scările din lemn
    nemăturate de multă vreme

    mamă tată v-am pregătit masa
    cartofi cu carne afumată
    așa cum ne plăcea la toți
    și ascult fiecare
    mișcare de prin curte
    pe scaunul neocupat
    va sta Dumnezeu
    care ne va aduce
    un buchet de trandafiri albi
    din grădina de la capătul casei
    fiică-mea teodora
    îi va așeza într-o vază incoloră
    ca lacrima pe care va scrijeli
    doar două nume : Ioan și Ana

    mă grăbesc acum
    înspre lavița din fața porții și aștept…

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Maria Apăvăloaie Lungu

    Nostalgie

    S-a înserat de tot şi bate vântul.
    Pe-un ochi de geam răsar sclipiri de lună.
    De-atâta toamnă-a-ncărunțit pământul…
    Şi n-are glas, sărmanul, ca să-mi spună
    A câta toamnă poartă în desagă,
    Atâtea lumi cu tot atâtea vise?!
    Îi suntem toți de-o veşnicie-ntreagă
    Poveşti de lut pe filele nescrise,
    Din cartea lui cu litere de tină.
    Sărman pământ… Pe când eram copil
    Cu inima scăldată în lumină,
    Mă aşezam în palma ta, tiptil
    Să pot să-ți simt răcoarea din izvoare.
    Şi adormeam la sânul sfânt al ierbii.
    Visând, puteam să văd în depărtare,
    Boncăluind, cum trec în cete cerbii.
    Mă lepăd azi de lume şi de toamnă
    Că-mi vor de-a-ntregul sufletul simbrie,
    Şi de o vreme-ncoace mă condamnă,
    Să uit cu totul de copilărie.

    Redactor: Mira Minu

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț

    Tiberiu Foris

    Când norii se adună și-ascund pe Tatăl Soare,
    când sentimentul plânge și Sufletul te doare,
    când relele se-adună și nu mai ști a face,
    ridică-ți ruga-n ceruri și mergi cu Domnu-n pace!

    Când stelele timide, de după nori ascunse,
    în depărtări stau triste și între ele plânse,
    ridică-te, zâmbește și mergi pe drumul tău,
    căci, pas cu pas tine, se umblă Dumnezeu.

    Când plânge Mama Lună, veghind din depărtare,
    căci fiii ei de Suflet sunt triști, în disperare,
    ridică-ți ochii-n zare și roagă-te mereu,
    și, din orfan al Lumii, ești fiu de Dumnezeu.

    Tu, Suflet bun și mare, stăpân prin lumi cu gândul,
    unind în bucurie Celestul cu Pământul,
    trăiește în Iubire și crede-n Cer mereu,
    și nemurirea-i vie, prin har de Dumnezeu!

    Tiberiu Foris, Divinum Mysterium II, vol. 9

    Redactor șef: Ionuț Pande

    Director editorial: Camelia Corina Boț