Floarea Duțulescu

Pe urmele muzelor Pe umărul meu drept a plâns o steaȘi-mi picură poeme în condei,M-a învățat cu mine-a conspira,Punând lumina ei în ochîi mei. Răpesc o rază, vis să mi-o așez,Când caut prin cuvinte, fără somn,La căpătâiul versului veghez,Până ce către ziuă-ncet adorm. Cu muzele în dansuri îmi petrecȘi uit ce trist e astăzi peContinuă lectura „Floarea Duțulescu”

Flori Cristea

Eminescu Pentru mine, Eminescu este-n fiecare zi!Este, domnul Eminescu, însuși felul de-a trăi,Este val de lac albastru, e miros de flori de tei,Când, cu gene ostenite, seara, trece pe alei. Când ascult doina bătrână, parcă îl aud pe el,Cum adună flori de nufăr. Dorul e al lui de fel.Și întreaga frământare a acestei lumi nebune,ParcăContinuă lectura „Flori Cristea”

Aforisme: Teodor Dume

Pasărea este liberă și independentă doar atât cât îi permite cerul.(Teodor Dume) Fiecare bătaie de inimă e o poartă prin care trece viața înspre o altă viață.(Teodor Dume) Uneori suntem criticați de cei care nu- şi dau seama că şi ei greşesc!(Teodor Dume) Ceea ce confirmă o iubire adevărată este replica celuilalt.(Teodor Dume) Uneori, bunătateaContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

Felicia Percec

Urme pierdute Printre macii de foc mi-am pierdut urma,În inimă ducând, munți de durere,Să nu aud, cum mă strigă întrunaIubirea, cu-ale ei fioruri grele. Strivit e crinul alb al purității,Sub talpa-ncovoiată ca un clește,Iar eu, de pe pragul singurătății,Mă zbat s-alung tristețea ce-n piept crește. Pășesc pe spinii dragostei pierdute,Cu-ochii secați de lacrimi și nevoi,UnContinuă lectura „Felicia Percec”

Marilena Răghinaru

Vis de iarnă Iubite, fi-va iarnă-n calendare,Ne-om risipi în reverii de gheaţă,Zâmbind, vom aștepta prima ninsoareCa pe o agonie plângăreață. Închiși în candelabrele tăcerii,Ne-om pierde printre versuri uneori.Ademeniți de dorul primăverii,Vom îmbrăca zăpezile-n culori. Dezastru nu va fi decât în viseCroite din metafore păgâne.Duios pășind pe florile ucise,Vom colinda aleile bătrâne. Rugându-te doar să măContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

Daniela Konovală

Cu vocea ta în suflet Te-aleg să-mi fii păcatul cel din urmă…Și-așa mustește raiul de poeți!Te chem pe căi de noapte fără umbră,Să mă urmezi în cerul cu liveziialbite de atâta așteptare,Înmiresmate de atâta dor,Să-mi fii caisul cu aripi de îngerÎn iadul plin de-al lutului picior. Cu vocea ta în suflet, calc pe moarteȘi nuContinuă lectura „Daniela Konovală”

Dragoș Radu

Suflet de câine De ce am o viață de câineCând eu visez la una de lupMă hrănesc jupânii cu pâineDar din trupuri eu vreau ca să rup Sunt sătul de lătrat la clădiriSă mă gudur precum o potaieSă-i văd cum se-nfoaie la știriȘi-mi fac vânt din mici evantaie Cum se bat pe un os ce-iContinuă lectura „Dragoș Radu”

Șoimaru Mirela

TE ​ MAI ​ IUBESC!​Te mai iubesc,cu liniște nepământească,atât cât poate o femeiesă întrețină o scânteie,ca dragostea să se trezească!​Te mai iubesc,așa profund, fără hotare,când raiul greu se redeschide…Ne e și rău, ne e și bine,ca la-nceputuri milenare…​Te mai iubesc,cu liniștea cea înțeleaptă,cu tot bagajul din trecutulce e mai greu decât tot lutuldin trenul viețiiContinuă lectura „Șoimaru Mirela”

Doina Moritz

Ce șubredă-i iubirea… Când înserarea toarce ostenită,Clipa se scaldă-n ploi de nepăsare,Apoi, îşi şterge-o lacrimă umbrităDe viscolul ce-a cotropit altare. O Cătălină tristă, în cosițeÎși prinde străluciri de castelană…Doi nori flămânzi adună din altițeTăcerile şi le ascund în strană. Păstor peste ruinele iubirii,Luceafărul de miazăzi valsează,Opaițe aprinde când zefirii,Pe coama timpului, zori noi, vânează. LunaContinuă lectura „Doina Moritz”