Viorel Gongu

Cad gene-n povara de fluturi,

Cad gene-n povara de fluturi,
Din abur, odihnă cer caii.
Sub pleoape, se-aşează pe scuturi
De frunze, pe apă, buhaii.

Delir de culoare-n spirale,
Din păsări ce pleacă, coboară-
Şuvoi de rugină, în vale
Se-aşează în rând, ca la moară.

Mirarea din brazi, în sfială,
În verde privire cutează
La frunza vopsită de gală,
În zvâcnet, de ultimă rază.

Ne mângâie iarna cu-o brumă,
Pe ochi obosiţi de lumină
Rotunzi îi sunt dinţii la lună
Când noaptea, de zori, o dezbină.

Doar noi, frunze-aripi, pereche,
Desen în urzeli de războaie
Dorim învieri de tindeche,
Spălate de toamnă, în ploaie

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Beatrice Alfred (Alice Puiu)

Melancolii dintr-un algoritm al eșecului
… pe linia noduroasă a pragului ciupit de-un cafeniu țepos mirosind a mușchi ros de nisipiul silabei, acolo, în întrepătrunderea de malahit a unei mâini, care pipăie incertul înghesuit în buzunarul cu frici și tabacherea uscată de nesomn, cu acel târșâit de manechin expirat al unui ghicitor în cești de uitare, în acea mirare a punții – ca o legănare șoptind gofrat și concav un șir de-ntrebări zidite sub epiderma oglinzii – se ondulează rozuri încenușate tăcut și vâscos prin mărăcinișul de străzi dizolvate în palma telalului de veri și statuia de la numărul o sută treizeci și ceva, poate câteva molii în plus adăugate fatidicului număr zgâriat de o statistică a plictiselii, nu știu, era prea coșcovit bretonul gardului în acea smoală lânoasă care plutea printre păsările de iederă, statuia aceea subțiază de fiecare dată peisajul franjurat de ceainicul prăfuit pe marginea ferestrei, care trece de fiecare dată prin dreptul stației de autobuz, și rondul cu zorele învârte vidul machiat cu perdele toropite-n albăstrimi de nori vechi și triști… mereu aceeași zi sau două jumătăți de alei cu nuci gârbovi, o marchiză închisă-n cochilia de vopsea crăpată rugos, ca o plesnitură de vânt peste rochia zdrențuită de amnezia trandafirilor și rotundul meselor împrăștiate întomnat printre pietrele cu ochi de sfinx, un ceva dintr-un suspin de gramofon apatic, un cândva din surâsul de sepia înrămat în memoria zidurilor ierboase… e-o gravitație inversă de galbenuri subțiri care decupează melancolia începutului de paragraf, un spațiu care respiră prelung ca o șerpuire de gesturi ambigue… acolo cealaltă umbră, pierdută în dimineața în care zvonul de lapislazuli a inundat orașul cu zgomote fibroase și pivnițele s-au lăsat cotropite de sineliul curios să fie melc sau electron la preț redus, reinventând o stare de împăcare cu obiectele neincluse în inventarul de luni dimineața, când rictusul colecționarului de eșecuri taie conturul așteptării, când un declic de polistiren expandat în caroiajul cu ceruri reconfigurate și pocnetul înfundat pe scara de evacuare a șoarecilor blonzi și hohotul reciclat al butonului de panică și ultimul menestrel în coșul cu răvașe încropite de inteligența artificială….
Autor Alice Puiu – septembrie 2024

  • Din viitorul volum „Eseuri despre asteriscurile respirației” –

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eduard Bucium

Tristețea din rochii

În părul tău se-alintă veri toride
A spic de grâu îți cade val, pe spate
Sprâncenele-ți, două-ntrebări hibride
Între doi ochi de înger și păcate

Pe perna ta se-adună sfinții seara
Și nu s-ar mai întoarce-n raiul lor
Căci trupul tău e-u rai prin care vara
Dă iama, pârjolindu-te cu dor

Pe buze ți-a rămas, ca o uimire,
O urmă de sărut, o simți cum doare
Ți-e dragă, totuși, ca o amintire
Cu fragi și cu cireșe dulci-amare

Pe sâni ți se-odihnește feciorelnic,
Din când în când, privirea-ți ca o taină
Și-n ochi se-aprind scântei, lucind vremelnic
Și te incendiază pe sub haină

Iți odihnești pe coapse mâna stângă
Iar printre sfinți zvâcnesc dorințe mute
Un ochi îți râde, altu-ar da să plângă
De voluptatea altor nopți, trecute

Rămâi doar tu, cerceii și o salbă,
Iar îngerii nu vor să-nchidă ochii…
Îți lunecă pe trup mătasea albă
Și-ți lepezi, cu un gest, tristețea-n rochii

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Popa

LIMBA NOASTRĂ

Regina e agresată ! Cei care o iubiți, faceți scut în jurul ei, apărați-o cu prețul vieții voastre ! Dacă ea moare, vom dispărea cu toții !

Regina

În scârțâit de care pe drumuri de pădure,
În răpăitul ploii prin codrul cel bătrân,
În ciripit de păsări în rugii plini de mure,
E-o simfonie dulce în graiul de român.

În unduit de lanuri și-n râul care curge,
În susur de izvoare și-n vuietul de vânt,
În glasul mamei mele și-a pruncului ce plânge,
E limba mea română, o lacrimă și-un cânt.

În șuierul de coasă la răsărit de soare
Și-n doina de pe dealuri, și în lătrat de câini,
În bocetul țărăncii atuncea când doare
Se-ngân-aceeași limbă, regină la români.

O, tu, regină-mamă, a nației române,
Cea terfelită strașnic în propriu-ți palat,
Noblețea ta-ntre neamuri de-a pururi va rămâne
Căci Eminescu, Doamnă, e prinț peste Regat !

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marin Rada

INVITAȚIE

Când a pus temelia de casă,
tata a vorbit cu pietrele
frământând
huma galbenă ca o pâine
pe masă
după rugăciunea spusă
în gând.

Până și umbra
a privit piatra albă,
soarele s-a oprit
pentru o clipă în loc,
un fluture alb
s-a oprit pe o nalbă
și gândeam că ne poartă noroc.

Eu plângeam răvășit
în ogradă,
zarea se umpluse
de un tropot de cai,
tata și-a făcut semnul crucii
în grabă
și mi-a întins brațul
îndemnându-mă: ,, hai ! „…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Pașca

Curcubeu

In orbii ochi flamanzi, lumina se frământă
Și îi curtează-ntruna, din zori până-n amurg.
O nouă eră-n valuri de-oceane se avântă
Iar picuri de speranță în fruntea lor se frâng.

Se pierde ADN-ul într-un tumult de ape
Și rătăcește-n lume fără vreun Dumnezeu…
O mamă și un tată înoată să nu-l scape,
Dar lupta e prea mare și valul e prea greu…

Se prind și cromozomii în lungi gheare de păsări,
Nimicul iară ține grotesc cu cap în jos.
In noaptea minții oarbe unii-și găsesc cărări,
Și spun, fără să vadă, urâtului…frumos…

Se strâng în cete, cete safire din înalt
Și se topesc în valul privirii însetate…
Se-naltă-n locuri sfinte lungi valuri de bazalt,
Zăpada lor e neagră și stelele-nserate…

Răniții de plăcere în suflet au durere,
Și vor o răzbunare pe ceea ce ei sunt.
O mamă și un tată, copilul mic își cere,
Atâta este viață și-atât este pământ!

Atât a fost la Noe… iar semnu- i legământ!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Daniela Topîrcean

Cărări

Dacă vreodată
voi alege să scriu altfel,
dacă voi alege să fiu
„interesantă” în vers,
m-aș teme că poemele mele
te vor atrage în intersecții
cu foarte multe variante…
poate, vei zăbovi
căzând pe gânduri,
cu tâmpla fierbinte
rezemată de palma dreaptă…

Poate,
niciodată nu vei ghici
care dintre cărările
sugerate de metafora
aflată la răspântia versului meu,
te va conduce
spre inima mea …

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vasilica Purice

IUBITUL MEU,

Dacă aș răsădi grădini celeste
Pe lângă țărmul pașilor făcuți în doi,
Aș pune versuri albastre în povețe
Și aș culege emoții în altoi.

Aș colinda prin castelele de vise
Cu alaiuri de luceferi imperiali,
Și-aș preamări fereastra dintre nișe
Să-i rămânem visului mereu loiali.

Aș sta acolo, încă un timp și ceva,
La fereastra cu ghirlande din poeme,
Aș parfuma dorul aprins pe perdea
Să nu mai sufere în nuanțe terne.

Azi, aș invoca mirul sfințit de roze
Din marea ce se reculege-n glastră,
Căci alintându-te tandru…în poze,
,,Vreau să mă miroși ca pe-o fereastră.”

Să știu că mai stârnesc efluvii în cer,
Răscolind nisipul de pe țărmul mării,
Când alegoric, tu, locuiești în mister
Și îți așezi brațul pe pervazul serii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Serghiescu

Simțiri

Prin ploi pătate cu rugină,
Aleargă pașii provocării,
Arde a gândului retină,
Tac cearcănele așteptării.

Înaintezi pe drum curbat,
Ignori cărările tăcerii,
Speli zgura visului pătrat,
În lacul vast, al mângâierii.

Scrii peste zilele bolnave,
Cu roșul altui răsărit,
Alungi durerile concave
Și-un geamăt galben, răstignit.

Sub pașii tăi, zac așteptări,
Te doare un călcâi flămând,
Pansezi rănitele chemări,
Îmbărbătezi cuvânt plăpând.

Treci iar pe câmpuri nesfârșite,
Aduni ecouri de speranță,
Trezești simțirile-adormite,
Încarcerezi sfidări de gheață.

E toamnă, strigă ploi amare
Pândește-abilă iarna vieții,
Zăpezi de nostalgii avare
Acoperă pleoapa tristeții.

Tot ce a fost, e fum febril,
Râde pe cerul amintirii,
Tu cauți seve de april,
Hrănești esențele trăirii.

Nori se apleacă spre pământ,
Se zbat în orizont ciobit,
Sub umbra vagă din cuvânt,
Sucombă stropi de asfințit.

Mai ai provizii de iubire,
În faldul gândului fecund,
Țeși violet de împlinire,
Croiești alt sentiment rotund.

Versuri din volumul
EXPLORĂRI PRIN CONȘTIINȚĂ
07.08.2024

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marilena Răghinaru

N-am crezut

N-am crezut că Veșnicia se măsoară în cuvinte,
Nici că poți să-nalți din lacrimi sanctuare de tăcere,
N-am știut că strălucirea se strecoară în veșminte,
Nici că poți găsi-n durere talisman de mângâiere.

N-am crezut că-ntotdeauna mai e loc pentru speranță,
Chiar de bezne te pândesc, urmând calea spre Înalt,
N-am știut că-nsingurarea nu solicită vacanță,
Nici că poți zidi speranța în cavouri de bazalt.

N-am crezut că tinerețea poate fi o simplă stare,
De grăbite anotimpuri fără noimă se succed,
N-am crezut că suferința se tratează cu uitare
Când priveam naivă Cerul. Acum însă tac… și cred.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț