Zbor spre înălțimi

Visând la noi

M-am rătăcit în visele de ieri,
Se pare că nu am nici o ieșire,
Când pașii mi-i indrept spre nicaieri
Primește-mă la sânul tău iubire…

Să-mi reazăm capul și să te cuprind,
De mijlocul durut și obosit,
Spre învieri în taină să aprind,
Trăiri… care-au murit necontenit,

Înalță cugetul departe către stele,
La miază-zi să ne-ntâlnim, apoi
Vorbește-mi despre tine, despre ele
Ce-ai mai făcut iubite fără noi…

Cât a durut a dragostei iertare,
Pe coarde de vioare plânse,
Cum ai sădit atâta depărtare
În zările albastre necuprinse,

Așteaptă-mă chiar dacă va dura,
Mai mult până ajung că ești departe,
Cu gândul printre vise voi zbura
Zidindu-ți din cuvinte o cetate…

Să te ascund și-n taină să-ți vorbesc,
Când inima se zbate de durere,
Un rege-al meu pe tron împărătesc,
Ce-n dimineți cu visele îmi piere.

Redactor: Viorel Poenaru(Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Elegie

E-atâta întuneric și totu-i în reluare,
Iar lumea-i răvășită cum n-a fost niciodată,
Târziu este în toate, nu mai avem răbdare
Cu ceasul ori clepsidra de timpuri agățată.

Ades mergem aiurea, fără s-avem o țintă,
Rătăcitori prin codrii albaștri de poluare,
Cărarea e greoaie și pare că se-avântă
Spre negura puterii, cu lumea la picioare.

În valea de cenușă e-un lac cu apă verde,
Ce pare-ades că fierbe sinistru și mocnit;
Apocaliptic, printre uriașii munți, se pierde
Ochiul desprins din ceruri, rămas înțepenit.

Istoria dejoacă tardivă și cuminte
Trunchiată, incompletă și deseori uitată,
Legi ce odinioară se succedau prin minte,
Mucegăind în cartea ce se-nvăța odată.

Mă plec peste morminte, eroilor și flutur
Culorile stropite cu sânge și iertare,
Puterea și-a pierdut-o în timp sărmanul vultur…
Să ne iertați dar… „timpul n-a mai avut răbdare”.

Pe când ziua se-nchină apusului de soare,
Iar muntele se pleacă cupolelor de stele,
Cu aripa-mi din ceară încerc să zbor spre mare,
Icar vrea să mă ducă pe țărm și să mă spele!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Povestea florilor de mac

S-a prins în ochiul tău o floare
pământul iar s-a zdruncinat
și cu petale arzătoare
la cer albastru s-a închinat
Privirea caută-n visare
pustiu-și leapădă veșmântul
din lanțuri cere îndurare
iubirea, veșnicind cuvântul.

Puteri abrupte nasc în tine
sfârșind prăpăstii din trecut
căderi în alb, acum străine
dorințe nasc prin pasul mut
Tot rătăcind la întâmplare,
fâșii de raze se desfac
în zboruri lungi și orbitoare…
S-a prins în ochiul tău, un mac!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vânătorul

Ai poposit o clipă în gândul meu albastru,
Un munte-și strigă zarea, râvnind un infinit,
Tu , vânător de nimfe, cu sufletul sihastru,
Din care veșnicie, de unde ai venit?

Apusuri violete am petrecut în taină,
Era o nebunie și m-apăsa cumplit
Această ne-mplinire, purtam o altă haină
În toamna vieții mele…În suflet mi-ai cioplit.

În stânca ce crescuse, icnind printre izvoare,
Tu ai făcut lăcaș, cu sete de lumină,
Sărutul tău e foc în gheața ce mă doare,
M-ai înflorit, voinice, dar nu mai am tulpină.

Erai un vânător, eu, ciută rătăcită,
În crângul unde cerul a coborât poieni,
M-ai prins la liziera dintre un veac și-o zi,
Și-a nins atunci albastru și au căzut troiene.

M-ai nimerit la tâmplă și-a ars o primăvară,
Și-n inimă un glonț a-ngenuncheat o lume,
Au ars atunci copacii și, pentru-ntâia oară,
O lacrimă de-a mea a înghețat în brume.

N-a mai rămas nimic, ai pârjolit visarea…
,,ÎN VALEA DE CENUȘĂ E-UN LAC CU APĂ VERDE”,
Unde mi se adapă durerea și uitarea,
În crângul meu albastru, iubirea mi se pierde.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ÎN VIAȚĂ E NEVOIE ȘI DE VÂNT

Se scuturară florile de măr!
E alb pe jos de parcă zici c-a nins!
Nu ăsta e sublimul adevăr!
Vântul nu le zburase dinadins!

Nu-i vina lui! El are niște legi,
Legi care nu sunt scrise pe pământ!
Tare m-aș bucura să înțelegi
Că-n viață e nevoie și de vânt!

Și florile de măr și de cireș,
Oricât ar fi copacul lor de plin,
S-așază pe țărână, ca un preș!
Așa e soarta lor! Trăiesc puțin!

Ieri, mărul meu fusese plin de flori!
Doar una stă cu fața spre apus!
Și vântul e sărac! Adeseori!
Nu are scări s-ajungă-așa de sus!

Din câte flori se scuturară, rod
Nu toate au lăsat în urma lor.
Frigul le-a pus speranțele în pod!
El a ucis copiii florilor!

Dar nici pe el nu-l duceți la proces
Nu are calitatea de „pârât”!
Când florile în ramuri nu se țes,
Frigul din noi, doar el le-a omorât!

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cuvinte

*
Cu pulsul mărit,
Cuvintele-mi pâlpâie-n vene
Și-mi ard molcomit,
Prin gură-mi scăpând, ca scânteie
De foc nepăzit.
*
Prin ochiul mijit,
Cuvintele-și caută straie,
Un sens ne-mblânzit,
Sub pleoapă mocnind, ca văpaie,
Cărbune pripit.
*
Și iată-au scăpat
Din vatra cu forme, pe foaie,
Arzând necurmat
În ochiul oricui din odaie,
Cu puls zvăpăiat.
*
*
Words
by Julia Dragomir
*
With an accelerated pulse,
The words do flicker in my veins
And gently burn.
Through my mouth, they do escape,
As sparks
Of unattended fire.
*
Through my half-opened eye,
My words do search for garments,
Some untamed meaning,
Under my eyelid smoldering,
As flame,
Fleet-footed coal.
*
Behold, they got away,
Out of the fireplace of forms,
On paper,
Incessantly burning
In the eye of anyone in the chamber
With an irregular pulse.

Redactor: Minu Mira

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț