Zbor spre înălțimi

O stea cu numele Iubire
( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Aș da la schimb, dac-aș putea,
Tot cerul numai pentru-o stea.
O stea-lumină. Căpătâi,
Iubirii lumii. Cea dintâi.

Curată, limpede si clară
Frumoasă ca o primăvară.
Dar ca o toamnă de bogată.
Și-aș duce-acolo lumea toată.

I-aș pune-n poartă flori de măr,
Să-i fie stâlp de adevăr.
Sub orice pâlc de iasomie,
Câte-un izvor cu apă vie.

Doar curcubeie de cărări
În toate cele patru zări.
Și cerul stelei mele mici
L-aș lumina cu licurici.

Iar mamei, i-aș croi-n lumină
Un petec gingaș de grădină.
Cu flori de maci si albăstrele
Și multe flori de parfumele.

….dac-o vedeți, să-mi dați de știre.
E-o stea cu numele, IUBIRE.

maria apăvăloaie 21.06. 2021

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Ce-i poezia?

Ce-i poezia? Un crâmpei din sufletul celui ce-a scris,
E-o răbufnire de condei…cerneala peste foi a nins.
E lacrima ce curge-n gând, când nu mai vrei să fii văzut,
Și e durerea din cuvânt, când să vorbești n-ai mai putut.

Ce-i poezia? E lumina ce se strecoară-n noaptea ta,
E visul tău și amintirea, speranța ce te va salva.
E vorba ce nu poți s-o spui, când viața aspră te doboară
Și este soare în amurg, când peste zi se face seară.

Ce-i poezia? Nu mai știu, că poate însemna orice
Atunci când sufletul plăpând se-ntreabă disperat: „De ce?”
E alinarea care-n noapte îți face somnul liniștit
Și-i liniștea care mai poate să curme chinul nesfârșit.

Este cuvântul nerostit și gândul ce-a plecat departe,
Zâmbetul trist, neîntrerupt de frământările deșarte.
E felul tău de-a te ascunde și poate de-a te apăra,
Când amintirile fecunde se-abat mereu asupra ta.

Dar poate fi și primăvara care renaște uneori,
Zâmbetul soarelui, și vara, și câmpul împânzit cu flori.
Mai poate fi și frumusețea, și dragostea, și fericirea,
Copilăria, tinerețea, viața frumoasă, mulțumirea.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Rondelul unei Muze

Muza mea, de ce m-ai părăsit?
Mi-am pierdut cheful de a scrie!
Și viața-mi pare mai pustie,
Nu mai visez spre infinit.

Gândul meu, nu te mai descrie,
Nici de ochii tăi nu sunt vrăjit!
Muza mea, de ce m-ai părăsit?
Mi-am pierdut cheful de a scrie!

Soarele apune ‘n asfințit,
O șansă pentru poezie!
Dar fără tine suflet dorit
Versul nu curge pe hârtie.

Muza mea, de ce m-ai părăsit?

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Când se face-n gânduri seară

Nu-i târziu chiar de apusul în perdele se-mpletește,
Nu-i târziu chiar dacă noaptea se strecoară cu pași moi
În odaia de mătase, unde sufletul plutește
Peste ridurile zilei, peste-al grijilor altoi…

Nu-i târziu, devreme-i încă timpul să-l măsori cu sfoară
Rănile dintr-un călcâi cresc în lacrimi de tăcere,
O culoare strângi în suflet, când se face-n gânduri seară
Un Arhanghel se pogoară împăcând orice durere.

Nu-i târziu să țeși lumină în aripa întrupării,
Să te lepezi de uitare prin cununa de măslin,
Să-ți porți talpa cu iubire prin grădina acceptării
Să te mântui în minunea apei prefăcută-n vin.

Te ridici. Cortina cade peste veacul plin de lipsă,
Cade zidul ce-a dus umbre peste-un vechi Ierusalim,
Dimineața-n frunte poartă la trezire, o eclipsă
Pentru noua padigramă, hărăzită în destin.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Crepuscul
~Camelia Boț~

Când stelele
se vor topi sub pleoape,
prin cenușa lor
va umbla șarpele lumii,
ispită egală
pentru sfânt
și pentru decăzut,
până când,

Te vei rupe de suflet
fiindcă nu ești în rostul tău,
departe, printre străini,
fără dreptate,
cu teama de-a nu fi
părăsită de lumină,
de iubire…
Vei îmbătrâni împreună
cu ispitirea ta,
fugind de ghearele morții
care-ți dă târcoale;
atunci, doar atunci vei înțelege,
vei simți înserarea melancolică
din clipa trecătoare…

Volum de poezie „Înălțare”

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Luceafăr blând

Când înserarea-și întinde vălul cenușiu pe-alei,
Un Luceafăr blând coboară printre florile de tei,
Cu lumină le-nfășoară și le leagănă ușor,
Risipind parfumul dulce strâns în potire de dor.

Cu pași molcomi se îndreaptă către lacul cel albastru,
Unde nuferi galbeni dorm privegheați de mândrul astru.
Tresar frunzele în codru de sclipirea-i arzătoare,
Revărsată peste ele din raza-i nemuritoare.

Din rai, îngerii coboară pe fuioare lungi de aur,
Împletite-n mii de slove și-adunate-ntr-un tezaur!
Pe poteci bătătorite cu Luceafărul pornesc,
Să cutreiere-mpreună lumi ce dorm în puf de vers.

Nesfârșită-i este calea ce-l duce spre nemurire,
Pietruită-n nestemate șlefuite cu iubire!
Îl aștept seară de seară, să mă ude cu mir sfânt,
Din nesecatu-i izvor, ce lin curge pe pământ!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Balsam pentru sufletul rănit

Suflet cu rouă pe gene,
Uite, vara se așterne
Peste câmpu-ți nearat,
Doar cu supărări brăzdat!
Privește!

Pune-ți lacrima pe frunze,
Ia-ți amarul de pe buze,
Scoate-ți gândul la uscat,
Du-ți dorința la iernat!
Iartă!

Căci, de-atâtea drumuri rele
Plâng și apele-n cișmele,
Curgând bob cu bob prelins,
Ochi uscați de-atâta plâns!
Uită!

Suflete cu aripi ninse,
Visele se vor atinse
Cu miresme moi de vânt,
Cu dulceață de cuvânt!
Visează!

Hai, deschide-ți ușa verii,
Fii lumină-n pragul serii!
Fii o flacără de vis,
Dor căzut din paradis!
Crede!

Suflet cu flori la ureche,
Orice om are pereche!
Vei găsi, cândva, pe drum
Un alt suflet făcut scrum!
Speră!

Ia-l de mână, fă-l văpaie,
Foc puternic, nu de paie!
Și din rugul nou pornit,
Fii, suflete, fericit!
Iubește!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

2 iulie la Putna

Piepturi vibrând sub ii de in,
Revars-o doină cu-nfocare,
Curg fetele, ca un râu lin
Spre mănăstire, la-nchinare!

Purtând cămăși peste ițari,
În cete vin cu pas sprințar,
Nepoți de răzeși și plugari
Spre un mormânt ce-i sfânt altar!

Cu plete-nzăpezite curg
Bătrâni sculptați de ani și jale,
Lui Ștefan ca la Demiurg,
Plâng dor de România Mare!

Toți flori de gând pios închină,
Când izvorăsc sub baldachin,
Au rouă, ochii în lumină
Sub candela-n nestins suspin!

Doresc la ceasul pomenirii,
Cu smirnă-n fumul tămâierii,
Să bată clopotu-ntregirii,
Să curgă veacul învierii!…

La Putna-n post și rugăciune,
Călugării-s proroci ce spun,
Că Ștefan naște din genune
O oaste nouă-n plai străbun:

Cetatea Albă adună frații
Cu Nistru românesc arcuș,
Spre mare se-avântă Carpații…
Se joacă hori pe Ceremuș!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Precum firul mut de iarbă
Autor Ioan Avram

Chiar și-un fir plăpând de iarbă are-un simț și-o năzuință,
Fluturând fără zăbavă la o mică adiere
Când, bătând timid din aripi, un sâmbure de credință
Îl atinge ca o boare și-i dă dulce mângâiere.

Fermecat de boarea caldă, firul ierbii lin tresare,
Luminându-se la față în belșug de raze vii,
Prins în hora bucuriei uită zilele amare,
Când păreau să îl strivească copite de bidivii.

Așa-s drumurile vieții pe întinderi de pământ,
Precum firul mut de iarbă stau și-n barbă mă socot
S-alung umbrele flecare dintr-al clipei legământ,
Pentru stropi de mângâiere în ritmuri de helipot.

Îmi pun tâmplele în gardă să-și păstreze drumul drept,
Pas cu pas printre mesteceni în mirifică plimbare,
Împrumut a lor beteală trăgând aerul în piept
Iar de uneori e noapte nu-mi las visele fugare.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț