Lili Cristal

Părea o fată din poveste

Este așa de minunat, parcă o altă lume
În jur, pare de neuitat, divin, chiar o minune
Totul e verde, plin de viață și păsări ciripesc,
Și lacul prinde chiar culoarea azurului ceresc.

În toată -această frumusețe, pășea sfioasă ea,
Părea o fată din poveste, privind o turturea
Dădea binețe și la flori, la orice vietate
Și începea încă din zori, și până pe-nserate.

Și soarele o saluta, cu razele-i călduțe
Zâmbea cu drag și admira vreo câteva căsuțe,
Iubea și ploaia ce uda cu dragoste pământul,
Chiar și-adierea se simțea când se-ntețise vântul.

Dar, în această armonie, trecea un vânător
Cu o săgeată, într-o clipă, răni un căprior
Se repezi grăbită fata, înspăimântată foc
La căprior să-l bandajeze, să-i dea viața la loc

Privi apoi cu întristare pe acel vânător
Cum de putea fi așa rece, un simplu călător

  • Hei, tu, străine, nu ți-e milă să iei viața cuiva?
    Ce dacă-i vietate mică, e totuși cineva!
  • Mă iartă tu, fetiță dragă, nu m-am gândit deloc
    De unde vin, e doar o joacă, să te distrezi pe loc
    Acum, că te-am zărit pe tine, eu m-am îndrăgostit
    Și îți promit, nimeni de-acuma nu va mai fi rănit!

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 13 Octombrie ~Petre Vătuiu~

Gânduri, gânduri…

~Petre (Poștașu) Vătuiu~

Pe scara mea din scânduri,
Cu trepte ponosite
Iar urc în vârf la gânduri
Căci iar sunt răvășite.
Am și uitat ce lungă
Și ce întortocheată
Și-ngustă, că pe dungă
O urc abia, pe toată.
Ce-o fi acolo, cine
O fi călcat pe ele
Și m-a trezit pe mine
Din liniștile mele?
Le aşezasem bine,
Punând pe fiecare
Un semn, spre a-l reține
Pentru-ntrebuințare.
Și-apoi, lăsasem viața
Să curgă liniștită,
Păstrându-mi aroganța
De-a mi-o vedea-mplinită.

O fi vreo vietate,
Ce nu vrea să-mi dea pace,
O fi străin sau frate
Și tihna mea nu-i place?
Și-mi demolează rostul
Și liniștea gândirii,
Strivindu-i adăpostul,
Vânzând-o rătăcirii?

Iar umblu sus, la gânduri
Căci clopotele sună!
Uitasem cât de tulburi
Sunt apele-n furtună.
Și cât de greu se-aşază
La locul lor, în matcă.
Iar eu, prin mintea trează,
Pășesc pe cioburi, parcă.
Voi mai putea eu, oare
Să pun odihnă-n valuri?
Voi mai avea răbdare
Să reaşez pe maluri
Vreo salcie pletoasă
Sau un amurg tomnatic?
O lacrimă se varsă
Și-un gând țipă sălbatic.

Mai e decât o treaptă
Din tainica mea scară;
Ce gânduri mă așteaptă
Și câte-n vânturi zboară?

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Adrian George Itoafă

Cerul se vede închis

Printre cătușe cerul se vede închis
în paginile mele,
șuvoi de ape inundând
tot ce-i cuvânt.
Crescut din tot adânc,
pier pe clipe pasagere,
în viața mea,
ocnaș stă cerul colindând
în fiecare zi câte-o celulă,
și curg prin degete cerneluri,
par apărându-și norii,
cerând clemență.
Mai scriu un timp,
pân’ la sfârșit
și-apoi să plece-n risipite zări,
să plece.

Autor: Adrian George Itoafă

Redactor șef: Camelia Boț

Dialoguri poetice-exercițiu literar

08 octombrie 2021

ULTIMUL ROMANTIC 

Toamnă indecentă, toarnă-ți vin și bea! 
Uită-ți frunza verde în cămașa mea. 
Uită frigul, ploaia, lasă-le pustiei! 
Vreau să șterg rugina din călcâiul viei. 
(Mărioara Nedea) 

Stai o clipa toamnă, uită-te pe geam. 
Uită-te la frunza ce plânge pe ram. 
Uită-te la mine, la ochii mei verzi. 
Te rog, dragă toamnă, să nu-i înserezi. 
(Adriana Rușățeanu) 

Toamnă buclucașă, n-am știut că vii, 
Creanga mea golașă va îmbătrâni.. 
Singur voi rămâne până toamna trece.. 
Ultimul romantic dintr-o lume rece! 
(Cristina Tunsoiu) 

Se clatină ramuri, frunzele foșnesc, 
Ești suavă toamnă și eu te iubesc!... 
(Florian Dan)

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Dalia Alina Moldovan

PLOAIE, PLOAIE UDĂ- NE!

Ploaie, ploaie udă- ne,
Spală-ne păcatele!
Suntem păcătoși și cruzi,
Pân’ la piele să ne uzi!
Spală invidia și ura
Ce-au adus în noi ruptura!
Ploaie, ploaie udă-ne!
Suntem plini de cugete.
Gânduri negre, răsfirate,
Pe la porți de mult uitate.
Cheamă vântul să ne bată
Si apoi să ne răzbată,
Scoate răul tot din noi!
De iubire… suntem goi…

✍Dalia Alina Moldovan
12.10.2021

Redactor șef: Camelia Boț

Mihaela Avram

ULTIMA FRUNZĂ

Soare răstignit.
Norii își îneacă vămile-n pustiu.
Lacrimă după lacrimă
ne doare plânsul frunzei rătăcită de ram.
Grăbite păsări își caută drumul…
Drumurile ploii duc spre nicăieri.
În noi încă zace mirosul de pământ amestecat cu humă.
Înfrigurarea ne cuprinde
precum blestemul toamnei
încătusate-n păcat.
Ca o spovedanie în fața zorilor,
simțim legănarea ultimei frunze
în drumul ei spre pieire.
Doar copacii se-nalță spre Cer a-mpăcare!

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 10 Octombrie ~Marilena Răghinaru~

Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă ~Marilena Răghinaru~

Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, să mai vii pe strada mea
Cu surâsuri în valiza învelită-n catifea,
Nici să alergăm bezmetici printre frunze ruginii,
Nepăsându-ne de ploaie sau de norii plumburii.

Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă la mine să poposești,
C-un pahar de must în față, să ne-ntindem la povești,
Apoi, îmbătați de-aroma strugurilor înăspriți,
Să valsăm în ritmul toamnei, ca doi vechi îndrăgostiți.

Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, seri întregi să irosim,
Peste tristele petale, obosiți să ațipim,
Fără-a fi nicio secundă pe vânt aspru supărați,
Când, prin crengile uscate ne-om privi amorezați.

Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, înapoi să mai privim,
Să-nțelegem că nici astăzi nu-ncetăm să ne iubim,
Chiar de flori posomorâte pe alei pierdute plâng
Și-i mâhnit și singur lacul ce ne aștepta în Crâng.

Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, de iarnă să nu fugim
Teamă azi să nu ne fie că și noi ne ofilim,
Ci, zâmbind mereu spre Soare, cum făceam odinioară,
Să mai credem în Speranță și-ntr-o altă primăvară!

10/10/2021

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Dialoguri poetice-exercițiu literar 02 Noiembrie

AM FOST 
Am fost apă curgătoare și de maluri m-am lovit 
Și-am fost stâncă, am fost ceară și de doruri m-am topit... 
Am trecut prin labirinturi și-am făcut acrobație, 
Am mocnit ca un tăciune, ori am ars ca o făclie. 
(Ica Gărgălie)

Azi iau foc din Prometeu, din vâltori m-adună ceasul, 
Ard iubirii undelemnul să-ți fiu ramă la tot pasul, 
Iar în noapte, de-i crai nou, Ceru-nvie să-mi vorbească 
Glasuri ce-n veac au sfințit neam și glie strămoșească. 
(Rony Codreanu) 

Am fost bob firav de rouă strâns în palma unei flori, 
Lacrimă întârziată pe sub geană uneori, 
Între vis şi împlinire am fost semn de întrebare 
Dar mi-am aninat dorința printre stele căzătoare. 
(Violeta Andrei Stoicescu) 

Nu se știe in ce eră, în ce an, ce veșnicie 
Am fost apă curgătoare, am fost râu și poezie 
Și am strâns la piept cuvinte ce prin lume s-au tot dus 
Și mi-au spus ,, limba română ", din vecie-așa mi-au spus... 
(Marin Rada) 

Am fost visul din furtună ce s-a spart de mal abrupt, 
Am fost punctul de lumină pentru noul început. 
Am trecut de stavili multe și m-am cățărat pe stânci, 
Am iubit, ca nimeni alta, valul care mi-a dat brânci. 
(Florentina Savu) 

Am aprins tămâie-n palmă și-am fost cântec de șaman, 
Am adus în lume veste și iubire-ntr-un chimval, 
Am sădit culori pe nouri și-am strâns curcubeu în pumni, 
Pentru dragostea de viață am purtat pe frunte spini... 
(Daniela Konovală)

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor sef: Camelia Boț

Dioaloguri poetice-exercițiu literar

10 octombrie 2021

ASCUNDE-MĂ 

Ascunde-mă într-un apus de soare, 
La ușa cerului să-mi pui zăvor 
Să nu mă pierd în cea dintâi ninsoare, 
Să nu mai ard, mocnit, de al tău dor. 
(Iancu Catalin) 

Să nu mai ard, mocnit, de al tău dor, 
Trimite-mi un semn, că încă mă vrei, 
Căci mă îmbăt în dulcele amor, 
Și-mi este tare dor de ochii tăi. 
(Luci Trusca) 

Și-mi este tare dor de ochii tăi 
Culoarea lor, gândul îmi răscolește. 
Îngemănați vor fi mereu cu ai mei 
Inima mea pe tine te iubește. 
(Adriana Rusățeanu) 

Inima mea pe tine te iubeste 
Și cât vei vrea acolo sa rămâi, 
De drumul rătăcești, ea te găsește, 
Căci ai rămas iubirea ei dintâi. 
(Anca Man) 

Căci ai rămas iubirea ei dintâi, 
La brațul tău, buchet de crizanteme, 
S-au ofilit, le-ai dăruit oricui... 
Un verde crud prin toamnele boeme! 
(Cristina Tunsoiu)

Un verde crud prin toamnele boeme 
Mai răscolește astăzi amintiri, 
Se-ascund tăceri în doine și poeme 
Și gânduri, nestemate-n povestiri. 
(Coca Mahalu) 

ALBIND POTECI 

Ascunde-mă într-un apus de soare, 
La ușa cerului să-mi pui zăvor 
Să nu mă pierd în cea dintâi ninsoare, 
Să nu mai ard, mocnit, de al tău dor. 
(Iancu Catalin)

Să nu mai ard, mocnit, de al tău dor, 
Să nu-mi mai fie viața o vâltoare, 
Să nu-mi mai stea pe frunte niciun nor, 
Un fluture în mine doar să zboare. 
(Ionuț Pande)

Un fluture în mine doar să zboare 
Ca o romanță, pasul potrivind, 
Pe strada Toamnei cu parfum de floare 
Aripă nouă clipei, făurind! 
(Daniela Konovală)

Aripă nouă clipei făurind 
Și zboară Cerului, intreg frumosul 
În clipa următoare zămislind, 
Să simți că viața este tot prinosul 
(Pande Ionuț) 

Să simți că viața este tot prinosul 
Când te așezi pe perna înserării, 
În gândul tău purtând smerit icosul, 
Ca pe-o albită haină-n geana zării... 
(Daniela Konovală)

Ca pe-o albită haină-n geana zării, 
Să-ți fie viața-n cântece de îngeri, 
Iar când veni-vor zilele plecării, 
Să n-aibă-a face Timpul contra-ți plângeri. 
(Pande Ionuț) 

Să n-aibă-a face Timpul contra-ți plângeri, 
În veșnicia lui să fii sclipire, 
Precum cămașa albă-a unui mire, 
Albind poteci de șoapte pentru îngeri! 
(Daniela Konovală)

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Pică Boștină

Poet iubit!

Eminescu a fost doar unul,
Unic a fost, unic ne este,
Este iubit de tot românul
Asemeni lui nu se găseşte!

Ai fost un idol, un idol eşti
Pentru cei ce mai simt iubire,
Iubirea-n simțuri o trezeşti,
O dragoste în nemurire!

Şi mulți vor scrie, şi vor scrie,
Şi ne-nțeleşi vor fi de mulți,
Doar Tu ce-ai scris în poezie
În suflet, inima ai pătruns!

Şi ți-au venit atâtea flori
Pe paturi de cânt şi cuvinte,
Vor fi-ntre Stele călători,
Stele-n artă, aici morminte!

Şi tei, şi plopi, şi flori albastre,
Şi toate florile din lume
Rămas-au într-o veşnicie
Străjeri ai Marelui Tău nume!

Şi Marea ce mult ai dorit-o,
Deasupra cerul înstelat,
Iubirea mereu ți-am cântat-o,
Ți-o vom cânta zi şi-nserat!

Te-ai dus cu valul într-un Rai,
Că valul vine, valul trece,
Iubirea în cuvânt şi neam
Nemuritor, dar veşnic rece!

Redactor șef: Camelia Boț