Zbor spre înălțimi

~ uneori îți vine să pleci fără să spui un cuvânt…~

AȘA-I

Rămâi o primăvară
să fi un vânt subtil,
o briză ce se înfioară
la amintirea lui April.

De-ai zăbovi mereu
pe ramurile înzăpezite,
amiezile din gândul meu
ar deveni iar clipe…

Tu ești un murmur cald,
eu sunt un tipat mut
ce cade ca un fald,
pe timpul ce-a trecut!

Să treci mereu prin rouă
iar eu…printre ciulini!
când va fi LUNA NOUĂ
vom fi doar doi străini.
*
VÂNTUL cântă pe alei
lăsând urme-n umbra lui.
Trece un oftat prin tei…
,, așa-i viața omului….!”

Redactor șef: Camelia Boț

Iarnă, fior și magie

Țese iarna fir cu fir, împletind cu măiestrie
Steluțe de borangic, în mantie străvezie,
Fumul se ridică-ncet peste coșurile ninse
Și în sobe se-ntețește dansul lemnelor aprinse.

Pe uliță-i larmă mare, mâini și nasuri înghețate,
Sănii împinse cu forță să câștige-ntâietate,
Obraji roșii de copii și voci răgușite parcă,
Voioșia se desprinde din omătul care-l calcă.

Un om de zăpadă mic, privește cu nepăsare
Cetina ninsă de brad ce străjuie-n depărtare
Și tot ninge, ninge iară, parcă nu se mai oprește,
Vestind Crăciunul frumos și Moșul ce chicotește.

Iarnă, fior și magie, cu neaua prinsă în plete
Aduni fete și flăcăi, urători în mândre cete,
Case dulci și primitoare îi așteaptă an de an,
Binecuvântată fii, ești anotimpul talisman!

Autor: Elena Coca Mahalu
21.12.2021
( drepturi de autor, rezervate )

Redactor șef: Camelia Boț

PRIETENIA TIMPULUI

Când timpul amintiri îmi răscolesc,
Şi despre finţe tare dragi îmi amintesc,
De clipe petrecute cu oameni minunaţi,
Sfinţi păriniţi, fraţi şi prieteni adevăraţi.

Timpul are miraculos leac pentru toate,
Ostoieşte durerile lăsându-le uitate,
Păstrând chipuri cu grijă să fie cât mai vii
Şi gânduri amare alungându-le către pustii.

Când sufletul şi mintea-ţi este încă vioaie.
Timpul trecând, nicicând nu te înconvoaie.
Dar apăsat mereu de un negru gând,
Acelaşi neiertător timp, te pune la pământ.

Tot el ne spune, cu blândeţe, că cei plecaţi,
Din cer, cu multă dragoste suntem vegheaţi,
Ca bunul timp în viaţă să ne ocrotească,
De alte necazuri şi dureri să ne ferească.

Redactor șef: Camelia Boț

~Mergi cu mine dacă vrei~
V. Ciobanu.

Mergi cu mine dacă vrei
Pe același colț de stea,
Și-ai să vezi în ochii mei,
Toată strălucirea ta!

Mergi cu mine dacă vrei
Pe cărarea sufletească,
Si-ai să vezi inima mea,
Cum știe ca să iubească!

Mergi cu mine dacă vrei,
Prin al iernii frig în noapte!
Și-ai să vezi cum gândul meu
Încălzește’a tale șoapte!

Mergi cu mine dacă vrei,
Prin a mele.. zile toate,
Și-ai să vezi că eu nu mint,
Îmi duc tot în demnitate!

Mergi cu mine dacă vrei,
Printre scurgere de clipă,
Și-ai să vezi că’s simplu om,
Și nu am nici o aripă!

Mergi cu mine dacă vrei,
Pe cărarea vieții mele,
Și-ai să vezi că’n lumea asta,
Sunt și lacrimi și durere!
Printre zâmbet și speranță,
Sunt un simplu om..o viață!.

Mergi cu mine dacă vrei,
Prin cotloane de iubire,
Ce-au rămas doar amintire,
Pe tărâmul dragostei.

30,12,2021/
Valentin Ciobanu.©

Redactor șef: Camelia Boț

Ninge

Ninge frumos peste tăcerea mea,
Mătasa fulgilor ușor m-atinge,
Minunea albă a steluțelor de nea,
În palma mea încetișor se stinge.
Norii își scutură peste pământ comoara,
Ce a fost lucrată sus, în ceruri,
Eu vreau s-arunc în hău povara,
Tristeților încremenite-n geruri.
Și te aștept sa vii, că ninge,
Nămeți clădește iarna peste noi,
Și fericirea noastră plânge,
Colind de dor cântând pentru amândoi.
Ninge frumos cu liniște divină,
Covoare albe peste lume se aștern,
Imaculatul alb aruncă peste noi lumină,
Prin el secundele în timp se cern.
Și promoroacă s-a lăsat pe gene,
O șoaptă,ce a înghețat pe buze, plânge,
Troiene se aștern peste amintiri cu lene,
Un vifor îmi străbate sufletul…și acolo ninge…
Un înger cu aripa-i albă,
Ușor cu pana gândul îmi atinge,
Și întrezăresc printre ninsoarea dalbă,
Cum pasul tău din urmă mă ajunge…

Valentina Calistru
Drepturi de autor rezervate
04.01.2022

Redactor șef: Camelia Boț

Din iubire mă plângi
                  

Iubirea, nu este doar atunci când, de fericire în brațe mă strângi,
    iubirea … este și tristețea atunci când mă pierzi și în golul din brațe mă plângi.

Atunci când, din pleoapele închise curg diamante, care împart singurătățile la doi
sau când, în brațele întinse de dor, alergăm bezmetici amândoi
și ne ascultăm, în tăcerea umerilor, urletul sufletelor dezvelite
adunând în clepsidre dune de nisip risipite-n clipele dorite …
și rămânem izvorul ce clocotește-n noi fluviul dragostei neîncetat,
cuiele înfipte-n crucea Golgotei ce-am spălat de păcat
și le-am pus la răscruci de vânturi, adieri de plăceri … nemurire
să ne fie sub tălpile desculțe, cânturi, pe cărări ce-am croit din iubire.

Iubirea nu este atunci când de fericire, în brațe mă strângi,
iubirea-i când mă regăsești și-n brațele pline de mine … din iubire mă plângi .

Redactor șef: Camelia Boț

Reverie de iarnă

Lina Blum

Oglinda e un cearcăn în perete
Și-n lampa veche nu mai e fitil,
Parcă s-a furișat în margarete
Duhul căsuței mele de copil.

Doar o icoană mai vegheză-n casă,
E clanța înțepenită-n promoroacă,
O strachină a mai rămas pe masă,
Ce pare-ai aștepta să se întoarcă.

De ce taci, mamă, pune o beteală
În bradul ce mai poartă-n el colinde,
Să văd în nemișcarea infernală
Cum stelele pe cer se vor aprinde.

De ce taci, tată, focul e aprins,
Am măturat zăpada către poartă,
Mi-e dor să îmi lipsesc de pieptu-ți nins
Obrajii de fetiță-mbujorată.

Redactor șef: Camelia Boț

Nespusa taină

Lumina coboară pe coama unui vânt,
radiind iubirea supusă stelelor,
o simbioză perfectă a unui gând,
tremurând prin căușul nins al palmelor…

Mă năpădesc iar dorurile mărunte-
Clepsidra zorilor târzii să o întorc,
prin întunericul clipelor cărunte.
Aștept singurătatea din suflet, s-o torc

fuioare de rătăciri, prin oglinzi stinse,
privirile fugare pe-o talpă goală,
albul feeric, călcând umbrele ninse,
regăsite, în zbateri line, pe-o coală,

neștiind încotro să apuce. Prin beznă,
lumină, prin gânduri, prin nespusa taină…

Decembrie 2021,
Carmen Pinte

Redactor șef: Camelia Boț