Lidia Stan

Dialog
Lidia Stan

-Nu-mi place poezia
E-o pierdere de timp
Tu, tre să ari,să semeni
Că nu ești în Olimp

Ăi fi un pierde-vară
Dar ești copilul meu
Și-o datorie care
O am la Dumnezeu

-Eu ar prin stele tată
Și semăn și cuvinte
La- nvățături ce-mi dai
Nu pot să iau aminte

-Copile, poezia
De foame nu îți ține
Și-ngenuncheat și singur
O să te-ntorci la mine

Că viața este slută
Și-amar înșelătoare
N-ai să mă crezi, dar gândul
Că te vei pierde, doare

-În mintea mea e-o lume
Ce-i mai presus de mine
Și ca pământul este
Sub legile divine

Tu tată ,ară țarina
Și pune-n ea lumină
Eu scriu, din poezia-mi
Voi pregăti și-o cină

Și lasă-mă să fiu
Nebun de poezie
O mladă pe un ram
Toiag va fi să fie

Și lasă-mă să fac
Ce Domnul mi-a sortit
Tu tată ești pământul
Eu, tot ce ai iubit


29.04.2022

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Paula Abiculesei

Flori de cireș

Cum se leagănă în vânt
Azi cireșul plin de floare
Ce poveste o fi spunând
Vântului ce bate tare

Poate, soarelui șăgalnic
Care blând îl încălzește
Și ce doruri îl frământă
Ce parfum de floare are

Pe poteci cu iarbă grasă
Unde pașii s-au ascuns
Pe sub garduri de răchită
Unde toți ce au fost, s-au dus

De pe ramuri de cireș,
Amintirile coboară
Hoinăresc precum strigoii
Printre cioburi vechi de lut

Sus pe dranița la sobă
A rămas candela goală
A secat de doruri grele
N-are pentru cin’ să ardă

Turturica cântă dulce
Sus pe cumpăna fântânii
Ciutura-i acum crăpată
Și de sete-i neagră gura

N-are cine scoate apă
Să mai toarne în ulcior
Prin ogrăzi cu porți închise
Dorul bântuie stingher

Umbrele se furișează prin ulucile căzute
Trei papuci uitați de vreme
Stau pe prispă încurcați
Se înclină acum sfioase, florile de liliac

Peste prispa șubrezită
Suflă vânt de primăvară
Curg petale de cireș
În noianu însingurării

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Draga Ioan

SĂ NU PLÂNGI…

De am să plec, tu să nu plângi,
În stea mă voi preface,
Din ce-am trăit te rog să strângi,
Doar numai ce îți place.

De voi pleca aș vrea să știi,
Că te-am iubit pe tine
Ești cerul meu cu bucurii,
În valea de suspine.

De voi pleca, în mine iau
Și lacrimi și durere
Și-n schimbul lor aș vrea să-ți dau,
Doar flori de mângâiere.

De voi pleca am să veghez,
Ca zilele să-ți fie,
Senine, iar iubirea crez,
Brodat în poezie.

Dar de rămân te voi iubi,
Pănă-n apusul vieții,
Căci dincolo de el să știi…
Sunt ZORII DIMINEȚII!…

Autor: Ioan Draga

Arad 25.09.2021.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Marilela Răghinaru

Vreau(de Ziua Mea)

Nu vreau să-mi fac din lacrimi nestemate
Când cearcănele nopții mă îmbie
Să retrăiesc dorințe destrămate
Purtându-mă spre oarba agonie.

Prin bezne, de iluzii ucigașe,
Nu mai vreau azi cu gândul să colind,
Nici stele reci nu le accept vrăjmașe,
Stingându-mi focul ce îl reaprind.

Nu mai doresc zidită-n mine crucea,
Prinos nedrept pe-altarul suferinței,
Ci, vindecată, doborând răscrucea,
Vreau să-i ofer un gir făgăduinței.

Nu mai aspir s-ating neprihănirea
Destinului, dorindu-l ne-ntinat,
Solemnului, voi cere izbăvirea
Clădindu-mi inocența din păcat.

Prin mări de nefirească neputință
Nu-mi voi mai îneca stupid speranța.
Dorind să-mbrac mâhnirea în credință,
Spre viitor voi înclina balanța.

Lumina o voi lua drept călăuză,
Tenebrele dorind să le dobor.
Călătorind prin negura obtuză,
Voi face Soare din oricare nor…

Și Vreau, și Vreau… și nu mă mai opresc
Și îl prefac pe Vreau în A Putea
Să îndrăznesc, să cred, să izbutesc
Sunt visuri ce le am de ziua mea.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Moldovan

  • CINE SUNT? –

În nopțile cu lună plină,luminoasă,
Când vârcolacii zboară-n negru șir
Și când strigoii toți încep să iasă
Din gropile săpate-n cimitir,

Când cucuvelele din vechiul nuc
Cobesc a moarte în fatidic ceas
Și-un câine rebegit,umblând năuc,
Urlă la lună cu lugubru glas,

Eu,rătăcit,cu mintea dusă-n ceață
Încerc să cuget despre a mea soartă,
La ce mi-a fost ursit să fiu în viață,
Un cerc închis sau o deschisă poartă?

Nici eu nu știu care-i a mea menire
Și care îmi e rostul pe pământ,
Să lupt pentru un strop de fericire
Sau să mă risipesc ca fumu-n vânt?

De-aceea-n noaptea când e luna plină
Mă chinuie un gând rebel și crunt,
Mă zbat între-ntuneric și lumină
Și nu știu cine-am fost,nici cine sunt.

Ștefan Moldovan
Cluj Napoca

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Claudia M Vlase

Se spune că ai timp suficient…
Nimic mai fals!
Ai doar o viață !
Privește-o drept în față și trăiește-o,
Oricum, oricând, oriunde
Prinde-ti în păr amurgul și răsăritul clipei,
Zâmbește și iubește : simplu, natural, firesc.
Îmbrățișează!

…eu ,începând de azi ,mă odihnesc…!
( Claudia M. )

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Radu

AM STRÂNS
Georgeta Radu

Am strâns un pumn de păsări care zburau spre soare,
Să-mi cânte-a primăvară, în iernile geroase.
Le cuibăresc în gânduri, din vremuri dulci, întoarse,
Și le adăp, spre seară, cu susur de izvoare.

Am strâns și-un pumn de fluturi pudrați cu praf de stele,
Să îmi păzească somnul, de rătăciri prin neguri,
Lin să îmi poarte duhul prin înfloriri de muguri,
Pentru-a-mi aduce-aminte de aripile mele.

Am strâns un pumn de clipe din miez de bob zăbavă,
Să-mi înmulțească timpul, că tooot se-mpuținează…
O să m-așez cu ele la masă, la amiază,
Iar noaptea-o să le-mbete cu murmur de otavă.

Am strâns Lumina Lină din Taina Învierii
În candela credinței din lut de primăvară,
Să-mi ardă deznădejdea din lacrima de ceară
Și să-mi arate Calea-n răscrucea căutării.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mihaela Avram

Mugurii

Rădăcinile m-apasă, frunza-mi urcă pân-la cer
Mai cerșesc o zi cu soare să mă nasc, apoi să pier.
Taina timpului apune, clipa-i prinsă de lumină,
Ramul încărcat de viață spre Pamânt iar se înclină.
Mirosind a primăvară, iarba crudă îl așteaptă
Imboldită de o rază, îl mai urcă încă-o treaptă.
Gândurile se arcuiesc printre ramuri, arzătoare
Și-n albastrul cel ceresc se pierd păsări călătoare.

Dar când vântul se-ntețeste, norii grei sub cer se-adună,
Niciun zbor nu se zărește, niciun cânt nu mai răsună.
Mugurii ascunși sub pleoape, se feresc de umbra nopții,
Fug din calea rătăcirii, a durerii și a morții:
N-avem rost fără iubire!- tot încearcă să o spună-
Mărturie ne rămâne, frunza smulsă de furtună!

Redactor șef: Camelia Boț

Felicia Percec

Florarul Mai

Un bondar, pe o sulfină,
Ce se plimbă ca un crai,
Dă de veste, prin grădină,
C-a sosit florarul Mai.

Un pâlc de mândre lalele,
Îmbrăcate-n vii culori,
Stau mirate și-ntre ele
Șușotesc, stârnind furori.

Ce ne pregătește oare
Florarul, frumos gătit?
Vine încărcat cu soare!
Le răspunde-un greier mic.

Poartă-n tolba de lumină
Un evantai de splendori,
Cu frumusețea-i divină,
Îl așterne peste flori.

Ne aduce voia bună,
Cânt de păsări, peste zare,
Liniștite nopți cu lună,
Zile lungi, pline de soare.

Sădește-n inimi speranță,
Cu iubire ne-mpresoară…
Picurând stropii de viață,
Pe pământ, raiu-l coboară.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Gabi Marin

Ecoul tăcerii

Nu-ți plânge tu iubire a gândurilor vrere
Ce-nnobilează ființa în calde emisfere
De dincolo de zarea în care simți furtună,
Spre cerul ce-l străbați, strângându-mă de mână.

Te știu de-o veșnicie în clipe ce se-adună
A căror împletire fac stelelor cunună
Iar ale inimii-ți bătăi ce-mi tot străbate zarea,
Renasc stele în roi simțind blândă-ți chemarea.

Speranța vieții mele nu-mi e nemărginirea
A cărei veșnicie să-mi fie împlinirea,
Ci TU, o viață simplă cu dulcele-i trăiri
Lansând spre cerul nopții, focoase-ți amintiri.

Te știu mai altfel de cum ești, de cum te ști,
Îți știu singurătatea, râsul, pofta de-a fi
În tot ce-i vieții drag, speranțe, dulci împliniri
Și amplă răzvrătire-n căutare de iubiri…

Tu simți cu totul altfel esența ta divină,
Chiar dacă-i comprimată trăirile-și combină
În gânduri, fapte, ceasuri spre a fi oferite
Eternității ș-apoi, decenței înnăscute.

Aș fi vrut să te sărut așa cum face ploaia
Pe buzele-ți molcom făr-a-ți stinge văpaia,
Să-ți simt înduioșarea ce lacrimi nu-și va plânge,
Să-ți simt îmbrățișarea ce delicat, ne strânge!

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț